vedere – Milena Popescu

30.Exercițiul zilei:Pentru că Dumnezeu este în mintea mea.

Milena — Fri, 16 May 2014 11:12:07 +0000

Dumnezeu este în tot ce văd pentru că

Dumnezeu este în mintea mea.

Ideea de astăzi este o extensie a exercițiului 29.

Exercițiile din Curs de miracole ne sunt “servite cu lingurița”. Dat fiind faptul că unii dintre noi suntem copii care abia învățăm să mergem pe drumul spiritualității, acest lucru este de înțeles. Atunci când ai făcut o rană și desfaci pansamentul brusc, te vei alege cu dureri ascuțite și sângerări până când rana se vindecă. Dacă în schimb umezești întâi pansamentul și abia după aceea îl desprinzi, durerile vor fi suportabile, sângerările minime, iar rana se va vindeca frumos, fără să lase cicatrice.

Explicații:

Ideea de astăzi este trambulina de lansare a viziunii.
Încercăm, așadar să ne unim cu ce vedem în loc să ne separăm de ce vedem. Aceasta este diferența fundamentală între viziune și felul tău de a vedea.
Adevărata viziune nu se limitează la concepte ca “aproape” și “departe”.
Adevărata viziune nu este numai nelimitată de spațiu și distanță, dar nu depinde deloc de ochii trupului. Mintea e singura ei sursă.

Cum se procedează:

Ideea de astăzi trebuie aplicată cât mai des posibil pe parcursul zilei. De câte ori ai câteva clipe de răgaz, repet-o fără grabă, uitându-te în jur și încercând să îți dai seama că ideea se aplică la tot ce vezi acum, sau ai putea să vezi acum dacă ar fi în câmpul tău vizual.

Acordă câteva intervale practice exersării ideii de astăzi cu ochii închiși, aplicând-o la subiectele care îți vin în minte și îndreptându-ți privirea spre interior, și nu spre exterior.

-∞-

*** Curs de miracole-Culegere de exerciții pentru studenți, Editura CENTRUM 2007, p.46.

The post 30.Exercițiul zilei:Pentru că Dumnezeu este în mintea mea. appeared first on Milena Popescu.

28.Exercițiul zilei: “Mai presus de toate, vreau să văd lucrurile altfel.”

Milena — Wed, 14 May 2014 06:56:22 +0000

Molecula de apă:un atom de oxigen și doi de hidrogen, iar în spate o cascadă.

Mai presus de toate, vreau să văd lucrurile altfel.¹

Explicații

Ideea zilei de astăzi este continuarea celei din exercițiul 27 – ” Mai presus de toate vreau să văd”- prin care ni se cerea doar să ne afirmăm clar intenția de a vedea. Exercițiile legate de vedere/viziune din acest curs, sunt centrate pe realitatea, din ce în ce mai demonstrată, că nimic din ceea ce este în jurul nostru și care poate fi perceput cu cele cinci simțuri, nu este ceea ce pare a fi: nici masa, nici scaunul pe care stăm, nici oamenii, nici animalele, nici stelele pe care le vedem cu ochii fizici.

În acest context, exemplul de mai jos pe care se sprijină explicația acestui exercițiu, nu mai pare stupidă și ne încurajează să mergem mai departe:

” Mai presus de toate vreau să văd această masă altfel.”

Exercițiul de astăzi este o aplicație a unor lecții din capitolul trei al cursului: ” Percepție inocentă”. Este vorba despre acele lecții care aveau ca subiecte “miracolele ca percepție adevărată”, “greșeala și eul”, “percepție versus cunoaștere” .

Toate aceste lecții ne învață că drumul spre cunoaștere este pavat cu percepții adevărate, iar vederea spirituală/viziunea sunt mijloace de percepție adevărată. Un alt aspect important și central al cursului este cel legat de separarea în care trăim atât unii față de alții ca ființe vii, cât și față de tot ce ne înconjoară, neînțelegerea faptului că suntem cu toții fire în “țesătura creației” sau elemente active în “matricea divină”.

Ultimul lucru care cred că trebuie luat în considerație pentru înțelegerea exercițiului este acela că:

“Adevărul poate numai să fie cunoscut. E la fel de adevărat în întregime, iar cunoașterea unei părți din el înseamnă a-l cunoaște în întregime.”

Acum, cred că un fragment din exercițiu așa cum este redactat în curs, este binevenit pentru a putea duce la bun sfârșit misiunea zilei de astăzi:

Când spui “Mai presus de toate vreau să văd această masă altfel”, îți iei un angajament să îți retragi ideile preconcepute despre masă și să îți deschizi mintea să vezi ce este și la ce servește. Nu o definești prin prisma trecutului. Întrebi ce este, nu îi spui ce este. Nu îi legi semnificația de infima ta experiență în privința meselor, nici nu îi limitezi rostul la măruntele tale gânduri personale.

De fapt, ai putea să capeți viziune chiar și numai de la masa aceasta, dacă i-ai retrage toate ideile tale și ai privi-o complet deschis la minte. Ea are să îți arate ceva, ceva frumos și curat, de o valoare infinită, plin de fericire și speranță. Ascuns sub toate ideile tale despre ea stă adevăratul ei rost, rostul pe care îl împărtășește cu tot universul.

Așadar, folosind masa ca subiect pentru aplicarea ideii de astăzi, ceri de fapt să vezi rostul universului.Vei cere același lucru de la fiecare subiect pe care îl folosești în intervalele practice. Și îți iei un angajament față de fiecare dintre ele să lași să ți se dezvăluie rostul fiecăruia, în loc să le încarci cu propria ta judecată.¹

Cum se procedează:

Sunt necesare șase intervale practice de câte două minute pe parcursul întregii zile

Se repetă ideea zilei: ” Mai presus de toate vreau să văd lucrurile altfel”.
Se identifică în jurul nostru la întâmplare, subiecte vii sau nevii, aparent importante sau aparent neimportante, admițând că au același rol în îmbunătățirea capacității noastre de “a vedea”.
Se aplică ideea zilei lent, fără grabă, pentru fiecare subiect asupra căruia ni s-a oprit privirea:

” Mai presus de toate, vreau să văd acest/această________altfel”

-∞-

Mai jos, un videoclip interesant despre structura intimă a materiei, preluat de pe SCIENTIA .

Ne-ar putea fi de folos în înțelegerea faptului că, deși absurde uneori, aceste exerciții ar putea în cele din urmă să ne conducă spre cunoașterea adevărului dincolo de percepția fizică.

1:***Curs de miracole- Culegere de exerciții pentru studenți, Editura CENTRUM -Polonia-2007, pp.42-42.

Observație: Textul integral al exercițiilor este disponibil pe diferite situri pe Internet. Aceste articole reprezintă propria mea interpretare pe marginea textelor și acele conexiuni care pe mine mă fac să le înțeleg mai bine, pentru a putea să le aplic în mod conștient.

The post 28.Exercițiul zilei: “Mai presus de toate, vreau să văd lucrurile altfel.” appeared first on Milena Popescu.

22.Exercițiul zilei

Milena — Wed, 23 Apr 2014 18:14:36 +0000

“Ce văd e o formă de răzbunare”¹

” O bază teoretică de genul celei pe care o furnizează textul este un cadru necesar să dea sens exercițiilor din această culegere. O minte neantrenată nu poate realiza nimic. Scopul culegerii de exerciții este acela de a-ți deprinde mintea, sistematic, cu o percepție diferită a tuturor făpturilor și lucrurilor din lume. Unele dintre ideile prezentate în culegerea aceasta ți se vor părea greu de crezut, iar altele pot să ți se pară chiar înfiorătoare. Nu contează. Ți se cere pur și simplu să aplici ideile după cum ești îndrumat. “

Curs de miracole- Culegere de exerciții pentru studenți

Explicații:

Exercițiul de astăzi este foarte scurt și clar exprimat, așa încât l-am reprodus aproape integral. El este o continuare firească a exercițiilor 20-21 prin care ți-ai exprimat hotărârea de a vedea în general, admițând că acum nu vezi adevărul, și în particular, de a vedea lucrurile altfel:

“Deoarece și-a proiectat mânia asupra lumii, vede răzbunarea gata să sară asupra lui. Propriul lui atac, e perceput astfel, ca legitimă apărare. Acesta devine un cerc tot mai vicios, până e dispus să își schimbe felul de a vedea. Altfel, gândurile de atac și contraatac îl vor preocupa și îi vor popula întreaga lume. Ce pace a minții îi mai e posibilă atunci?

Iată din ce fantezie cumplită vrei să scapi. Nu ești bucuros să afli că nu e reală? Nu ești fericit să descoperi că poți scăpa? Tu ai plăsmuit ce vrei să distrugi; tot ce urăști și vrei să ataci și să ucizi. Tot ce te înspăimântă nu există.” ¹

Cum se procedează:

Privește lumea din jurul tău cel puțin de cinci ori astăzi, timp de cel puțin un minut de fiecare dată. În timp ce îți miști ochii încet, de la un obiect la altul, de la un trup la altul, spune-ți:

Văd numai perisabilul.

Nu văd nimic durabil.

Ce văd nu e real.

Ce văd e o formă de răzbunare.

La sfârșitul fiecărui interval practic întrebă-te:

Oare chiar asta să fie lumea pe care vreau să o văd?

Pentru că lucrările lui S.N. Lazarev sunt o sursă inestimabilă de exemple și situații de viață concrete, am găsit o pagină care mi se pare în acord cu ideea zilei de astăzi și cu ideea centrală și scopul final al acestor exerciții.

“ E sfârșitul verii , mijlocul lui august. De vreo două zile aerul a început să miroasă a toamnă. Vor fi oare anul acesta ciuperci sau nu?

Îmi amintesc de lunile care au trecut și încerc o senzație de vioiciune și pace sufletească. Percepția lumii se modifică lent, în schimb ce delectare e să vezi lumea într-o lumină nouă. Mai înainte visam să-mi cumpăr un lot de pământ și să-mi construiesc o casă, să am un cont rotunjor în bancă, sau să-mi cumpăr un iaht. Priveam înapoi și mă bucuram de fiecare cumpărătură care îmi consolida poziția, îmi sporea siguranța. Regretam dacă ceva nu-mi ieșea bine, dacă ceea ce îmi aducea bucurie și plăcere trecea. Întreaga mea viață am considerat că plăcerea supremă este bucuria alături de persoana iubită, venirea pe lume a copiilor și continuarea neamului, stabilitatea și siguranța vieții….Acum însă privesc în urmă și nu văd nici pierderi nici achiziții. Mai bine zis, toate acestea parcă ar fi un fundal cețos, o pâclă. Lucrul cel mai important sunt încercările mele de a simți din ce în ce mai mult realitatea propriului EU Divin.

Încetul cu încetul, lucrul acesta începe să-mi reușească. Orice situație nu devine un scop, ci o ocazie de a simți Divinul în sufletul meu. Educarea sentimentelor se desfășoară întotdeauna într-un mod chinuitor. Atunci însă, când știi încotro să mergi, alături de chin își face apariția desfătarea, care îl eclipsează treptat.

Mai înainte nu-mi imaginam cât de dureros se produce detașarea de cele omenești, atunci când năzuiești spre Divin. Țesătura care s-a prins de rană nu-ți provoacă durere. Durerea vine mai apoi, în momentul desprinderii. Ceea ce noi numim desprinderi sunt, de fapt, sentimentele noastre. Trecând prin viață, noi ne obișnuim să ne supărăm și să urâm, să regretăm trecutul și să ne temem de viitor. Ne obișnuim să considerăm că principala fericire ne vine prin intermediul corpului. Iar atunci când încercăm să ne schimbăm deprinderile, lucrul acesta se dovedește a fi peste puterile multora dintre noi. Numai cei care au înțeles că nu există cale de întoarcere încep să-și formeze noi deprinderi și, treptat, apare obișnuința de a ierta, obișnuința de a nu căuta răzbunare, obișnuința de a nu regreta și a nu te teme, obișnuința de a iubi necondiționat, obișnuința de a trăi pentru iubire.”²

Tocmai pentru ca această desprindere a țesăturii de rană să nu doară tare, în Curs de miracole ideile și exercițiile sunt repartizate și reluate în așa fel încât desprinderea, sau “desfacerea minții” cum este numită în curs, să se realizeze pe parcursul unui an în cel mai fericit caz.

– ∞ –

1. *** Curs de miracole-Culegere de exerciții pentru studenți

2.S.N. Lazarev : Diagnosticarea Karmei-Trepte către divinitate

The post 22.Exercițiul zilei appeared first on Milena Popescu.