Dacă eu ajung iluminat, cu ce schimbă asta lumea?

 

osho1

      Am găsit în Cartea Secretelor o porțiune de text în care Osho, cu felul lui inconfundabil și inconfortabil de a spune lucrurilor pe nume, răspunde la o întrebare punctuală pusă de unul din discipolii săi, dar invită în același timp la autoanaliză pe toți aceia care, cu entuziasm, doresc să schimbe lumea și nu știu cum. Apoi, lecția 186 ( aici ) din Curs de miracole  nu mai prezintă dificultăți în a fi înțeleasă, căci mesajul clar și direct din acest răspuns nu prea mai lasă loc la interpretări.

      Iată întrebarea și apoi o parte dintr-un răspuns mai amplu pe care l-am preluat din Cartea Secretelor, apărută în 2008 la Pro Editură și Tipografie:

Î: Eu, cu siguranță îmi doresc să ajung iluminat. Dar, dacă voi reuși, cu ce va schimba asta lumea?

R: Dar de ce te preocupă restul lumii? Lasă lumea să se preocupe singură de ea însăși. Și văd că nu îți faci griji despre ce se va întâmpla cu restul lumii dacă rămâi ignorant…

      Dacă ești ignorant ce se va întâmpla cu restul lumii? Vei produce nefericire. Nu că ai face-o cu bună știință, nu, tu ești nefericirea, așa că orice ai face nu faci decât să semeni sămânța nefericirii peste tot în jurul tău. Speranțele tale sunt fără noimă, semnificativă este doar ființa ta. S-ar putea să te gândești că îi ajuți pe ceilalți, dar nu faci decât să-i încurci. (…) Și toate astea pentru că nu este important ceea ce speri tu, ceea ce crezi tu, ceea ce dorești tu. Important este doar ceea ce ești tu.

……………………………………………………………………………………………………..

      Fiecare se crede centrul lumii și deci trebuie să-și facă griji despre lume, s-o schimbe, să transforme lumea, să creeze o utopie. Unicul lucru ce poate fi făcut este acela de a te schimba pe tine. Nu poți schimba lumea. Îi faci mai mult rău încercârnd s-o schimbi, poți crea haos, poți provoca răni, poți produce tulburare. Și așa lumea este deja prea zăpăcită. Și poți provoca încă și mai multă frământare, nedumerire și haos.

      Te rog, lasă lumea în pace. Poți face un singur lucru, și anume: să-ți găsești liniștea interioară, fericirea interioară, lumina interioară. Dacă reușești asta, chiar ai ajutat foarte mult lumea. Prin transformarea unei pete de ignoranță într-o flacără iluminată, prin scoaterea cuiva din întuneric și aducerea sa la lumină, ai schimbat o parte a lumii. Iar această parte care s-a schimbat, va produce reacții în lanț. Buddha nu e mort. Iisus nu este mort. Ei nu pot fi morți, pentru că ei au provocat reacții în lanț – din lumină în lumină, din flacără în flacără. Și așa se va naște mereu un succesor, iar ei continuă să trăiască.

      Dar, dacă lumina ta nu există, dacă lampa ta nu este aprinsă, nu poți fi de niciun ajutor nimănui. Primul lucru esențial este să-ți găsești lumina interioară. Atunci și ceilalți vor primi ceva din ea. Atunci o scânteie de la tine va putea aprinde și lampa altora. Atunci va exista continuare. Atunci poți dispărea din trup, flacăra ta va trece din mână în mână. Va continua să existe în eternitate. Buddha nu va muri niciodată, cei iluminați nu mor niciodată, pentru că lumina lor devine o reacție în lanț. Iar cei care nu ating iluminarea nu trăiesc niciodată, pentru că ei nu pot provoca o reacție în lanț, nu au nicio lumină de împărtășit, nicio scânteie care să aprindă flacăra altcuiva.

      Te rog, fii preocupat doar de tine însuți. Fii egoist. Îți spun asta pentru că doar așa vei putea ajunge fără ego. Doar așa vei putea ajunge să fii lumii ajutor și binecuvântare. Să nu te preocupe lumea, nu asta este problema ta. Cu cât vei fi mai îngrijorat de soarta lumii, cu atât te vei simți mai răspunzător față de ea. Și, cu cât va fi mai mare responsabilitatea, cu atât te vei simți mai important. Dar nu ești. Ești doar nebun. Ieși din această nebunie de a-i ajuta pe ceilalți. Ajută-te pe tine. Ăsta e singurul lucru pe care-l poți face.

      Și atunci multe se vor întâmpla… însă vor veni ca o consecință. De îndată ce ai devenit o sursă de lumină, schimbările încep să se producă. Vor fi mulți cei care se vor împărtăși din lumina ta, vor fi mulți cei care vor atinge, prin ea, iluminarea, vor fi mulți cei care, prin ea, vor cunoaște viața, mai multă viață, o viață deplină. Dar nu te gândi la lucrul acesta. Nu vei putea face nimic pentru asta în mod conștient. După aceea, totul va decurge de la sine.

      Iisus spune undeva: “Mai întâi, intră în împărăția lui Dumnezeu. Caută împărăția Domnului, și apoi toate celelalte vor veni.” Și eu vă spun la fel.

-∞-


Share Button

Curs de miracole: 186 – Mântuirea lumii depinde de mine.

proteste

            Lecțiile din Culegere de exerciții pentru studenți sunt concepute astfel încât  pe o perioadă de cel puțin un an de zile – cât ar trebui să dureze studiul- să fii pus în situația să aplici concret învățăturile în viața de zi cu zi.

      Ultima perioadă din viața noastră a fost extrem de dificilă iar evenimentele ce s-au derulat nu au favorizat punerea cu ușurință în practică a învățăturilor din acest curs. Moarte, traume psihice, vinovăție, judecată, conflict, întoarcere în trecut dar și solidaritate, ajutor, compasiune, empatie; toate s-au perindat pe scena vieții noastre pentru a alege și a învăța ceva din tot ce s-a întâmplat. Dar cel mai greu este să rămâi conștient în astfel de situații dificile, să nu-ți pierzi cumpătul și să nu te lași târât de val înapoi în lumea întunecată din care te străduiești să ieși. Într-o lume care deocamdată, în viața de zi cu zi, nu poate funcționa fără să judece, să stabilească vinovați și să ia măsuri corective ( căci de prevenție nu poate fi încă vorba cu adevărat) iertarea deplină pare imposibilă, căci este foarte greu să-i ierți pe toți și să-i simți pe toți, fără deosebire, frații tăi, una cu tine și cu tot ce înseamnă viață, indiferent cât de grave par a fi greșelile lor; ori tocmai spre asta ne îndrumă Cursul, căci aici este esența mântuirii.

         Să ne schimbăm noi, este probabil singurul lucru concret și la îndemâna oricui care poate fi făcut pentru a crea premisele schimbării acestui sistem social. Nehrănit, acest sistem va muri încet, încet.

      Tot ce se întâmplă – perceput a fi drept sau nedrept – face parte din procesul nostru de evoluție și toți am făcut de-a lungul timpului ce am crezut noi că este mai bine și mai drept. Acest curs ne învață să iertăm pentru a putea vindeca trecutul și pentru a putea să ne concentrăm pe ceea ce putem face acum pentru a ne contura viitorul. Acest curs este orientat către mântuire iar fără iertare nu există mântuire.

Iertarea – spune Cursul – e o formă pământească de iubire, care – așa cum e în Cer – nu are formă. Dar de ce este nevoie aici, se dă după nevoie. În forma aceasta, îți poți îndeplini funcția chiar și aici, deși ce va însemna iubirea pentru tine când ți se va reda neformitatea e ceva și mai măreț. Mântuirea lumii depinde de tine care poți să ierți. Aceasta e funcția pe care o ai aici. ( Curs de miracole – lecția 186)

           Cât despre dreptate aflăm că:

      În Cer nu există nici dreptate nici nedreptate, greșeala fiind imposibilă și corecția neavând înțeles. În lumea aceasta însă, iertarea depinde de dreptate, din moment ce tot atacul nu poate fi decât nedrept. Dreptatea e verdictul Spiritului Sfânt asupra lumii. Dreptatea nu e posibilă decât în judecata Lui, pentru că – în lume – nimeni nu e în stare să facă numai interpretări drepte și să se lepede de toate nedreptățile. Dacă Fiul lui Dumnezeu ar fi judecat drept, nu ar mai fi nevoie de mântuire. Gândul separării ar fi fost de-a pururi de neconceput.

-

Dreptatea, ca și opusul ei, este o interpretare. E însă singura interpretare care duce la adevăr. 

-

Toate conceptele tale de sine și de semeni, toate temerile de stări viitoare și toate preocupările cu trecutul își au originea în nedreptate. Iată lentila care, ținută înaintea ochilor trupului, distorsionează percepția și aduce mărturia lumii distorsionate înapoi minții care a făcut lentila și ține la ea foarte mult. Așa se clădește, selectiv și arbitrar, fiecare concept al lumii. “Păcatele” sunt percepute și justificate printr-o selectivitate atentă în care trebuie să se piardă toate gândurile întregimii. Iertarea nu are loc în asemenea mașinații, căci nu există “păcat” care să nu pară pe veci adevărat.

-

Judecata lui Dumnezeu este dreptatea Lui. Asupra acesteia – o Judecată total lipsită de condamnare; o evaluare bazată întru totul pe iubire – ți-ai proiectat nedreptatea, dându-i lui Dumnezeu lentila percepției deformate prin care privești.

-

Roagă-te pentru dreptatea lui Dumnezeu și nu Îi confunda milostivirea cu propria ta demență. Percepția poate face orice imagine vrea să vadă mintea. Să ții minte asta. În asta stă Cerul sau iadul, după cum alegi. Dreptatea lui Dumnezeu trimite la Cer tocmai pentru că e total  imparțială. Ea acceptă toate dovezile ce i se aduc, neomițând nimic și neapreciind nimic ca desprins și separat de restul. Ea judecă numai din acest punct de vedere, și numai din acesta. Aici tot atacul și condamnarea devin de neînțeles și de neapărat. Percepția încetează, mintea e liniștită și lumina vine iar. (Curs de miracole- Manual pentru profesori)

 

“Mântuirea lumii depinde de mine.”

-

      La prima vedere această afirmație poate părea arogantă pentru un creștin căruia i s-a inoculat de mic credința că este păcătos și neputincios. Cursul spune însă că acesta este gândul adevăratei umilințe pentru că exprimă acceptarea rolului care ți s-a atribuit în planul Cerului de mântuire a lumii.  Prin propria ta mântuire dai o mână de ajutor la mântuirea lumii. Cursul acesta pledează pentru depășirea tuturor iluziilor acestei lumi și descoperirea păcii interioare. Zbaterea lumii se cere înțeleasă cu multă compasiune, dar nu împărtășită. Obiectivele vieții se cer redimensionate și reorientate către alte valori. 

Astăzi nu ne vom da înapoi de la sarcina pe care o avem pe fățarnicul motiv că ne insultă modestia. Tocmai orgoliul vrea să nege Chemarea pentru Dumnezeu.(…) Dacă Vocea lui Dumnezeu te asigură că mântuirea are nevoie de partea ta și că întregul depinde de tine, fii sigur că așa și este.(…) Nu ești slab, cum ți-e imaginea de sine. Nu ești ignorant și neputincios. Păcatul nu poate păta adevărul din tine, iar nefericirea  nu se poate apropia de sfânta casă a lui Dumnezeu.

-

Vocea pentru Dumnezeu îți spune toate aceste lucruri. Și, în timp ce îți vorbește, imaginea tremură și caută să atace amenințarea pe care nu o știe, simțind că i se fărâmă temelia. Dă-i drumul, mântuirea lumii depinde de tine, și nu de acest mic boț de humă, praf din pământ.

-

Și așa ne găsim pacea. Vom accepta funcția pe care ne-a dat-o Dumnezeu, căci toate iluziile au la bază convingerea bizară că ne putem face alta. Rolurile pe care ni le-am făcut noi sunt labile și par să se schimbe de la bocitoare la beatitudinea extatică a dragostei și a iubirii. Putem râde sau plânge, și putem întâmpina ziua cu bucurie sau cu lacrimi. Însăși ființa noastră pare să se schimbe în cursul miilor de schimbări de dispoziție, iar sentimentele prin care trecem ne înalță foarte sus sau ne trântesc la pământ în plină disperare. 

-

Acesta să fie oare Fiul lui Dumnezeu? Ar crea El o asemenea instabilitate și ar numi-o Fiu? Cel Ce e neschimbător împărtășește atributele Sale cu Creația Sa. Toate imaginile pe care pare să le facă Fiul Său  nu afectează nicidecum ce este el. Ele se vântură prin mintea lui ca niște frunze suflate în vânt, grupându-se într-un fel o clipă, risipindu-se ca să se regrupeze și apoi împrăștiindu-se total. Sau ca mirajele percepute deasupra unui deșert, înălțându-se din pulbere și praf. 

-

Imaginile acestea lipsite de substanță vor trece și îți vor lăsa mintea liniștită și înseninată, când vei accepta funcția care ți s-a dat. Imaginile pe care le faci tu dau naștere la obiective conflictuale, efemere și vagi, incerte și ambigue. (…) Funcțiile pe care le apreciază lumea sunt atât de incerte, încât se schimbă de zece ori pe oră când sunt cel mai sigure. Ce speranță de izbândă se poate baza pe asemenea obiective?

-

Fă cum te îndrumă Vocea lui Dumnezeu. Și dacă îți cere un lucru ce pare imposibil, adu-ți aminte Cine îl cere și cine l-ar refuza. Apoi gândește-te la următorul lucru: cine are dreptate mai degrabă? Vocea care vorbește pentru Creatorul tuturor lucrurilor, Care cunoaște toate lucrurile exact așa cum sunt, sau distorsionata ta imagine de sine, derutată, uluită, inconsecventă și nesigură de toate? ( Lecția 186 – fragmente)

soare


OBSERVAȚIE

Cum se exersează:

    Conform indicațiilor din Curs, metoda generală de efectuare a exercițiilor – care poate fi păstrată și după ce s-a parcurs întregul curs și ai rămas sub îndrumarea Profesorului lăuntric – este următoarea:

      Dimineața și seara aloci meditației o perioadă mai lungă de timp (o oră sau cât poți și cât te face fericit). La începutul intervalului, de regulă dimineața, se citește lecția și se repetă cu ochii închiși ideea zilei sau acele idei din lecție care au avut ecou în inima ta. Apoi, tot cu ochii închiși, te abandonezi lui Dumnezeu în perfectă liniște și total relaxat. Este perioada de meditație pe parcursul căreia gândurile de tot felul îți vor da târcoale. Pentru a le îndepărta e suficient ca, atunci când apar, să repeți ideea zilei și să te adâncești din nou în meditație – fără gânduri, fără dorințe, fără așteptări: doar tu cu Sinele tău, în perfectă liniște. Vei sta așa atâta timp cât te vei simți bine. Este recomandat să-ți alegi o poziție comodă, dar nu culcat. Cel mai bine este în capul oaselor. Nu sunt date indicații specifice privind poziția, respirația sau alte tehnici de meditație. Important este să te simți bine și să fii complet relaxat.

     Este recomandat ca intervalul de dimineață să se efectueze imediat după trezire, sau cât de repede se poate, iar cel de seară imediat înainte de culcare.

     Pe perioada zilei, din oră în oră sau ori de câte ori este posibil, îți iei răgaz câteva clipe pentru a-ți aminti în liniște ideea zilei. Aplici învățăturile lecției la orice situație concretă ce apare în viața ta.


 

 

Share Button