CURS DE MIRACOLE- Exerciții

Curs de miracole: 186 – Mântuirea lumii depinde de mine.

By 10 November 2015 No Comments

proteste

            Lecțiile din Culegere de exerciții pentru studenți sunt concepute astfel încât  pe o perioadă de cel puțin un an de zile – cât ar trebui să dureze studiul- să fii pus în situația să aplici concret învățăturile în viața de zi cu zi.

      Ultima perioadă din viața noastră a fost extrem de dificilă iar evenimentele ce s-au derulat nu au favorizat punerea cu ușurință în practică a învățăturilor din acest curs. Moarte, traume psihice, vinovăție, judecată, conflict, întoarcere în trecut dar și solidaritate, ajutor, compasiune, empatie; toate s-au perindat pe scena vieții noastre pentru a alege și a învăța ceva din tot ce s-a întâmplat. Dar cel mai greu este să rămâi conștient în astfel de situații dificile, să nu-ți pierzi cumpătul și să nu te lași târât de val înapoi în lumea întunecată din care te străduiești să ieși. Într-o lume care deocamdată, în viața de zi cu zi, nu poate funcționa fără să judece, să stabilească vinovați și să ia măsuri corective ( căci de prevenție nu poate fi încă vorba cu adevărat) iertarea deplină pare imposibilă, căci este foarte greu să-i ierți pe toți și să-i simți pe toți, fără deosebire, frații tăi, una cu tine și cu tot ce înseamnă viață, indiferent cât de grave par a fi greșelile lor; ori tocmai spre asta ne îndrumă Cursul, căci aici este esența mântuirii.

         Să ne schimbăm noi, este probabil singurul lucru concret și la îndemâna oricui care poate fi făcut pentru a crea premisele schimbării acestui sistem social. Nehrănit, acest sistem va muri încet, încet.

      Tot ce se întâmplă – perceput a fi drept sau nedrept – face parte din procesul nostru de evoluție și toți am făcut de-a lungul timpului ce am crezut noi că este mai bine și mai drept. Acest curs ne învață să iertăm pentru a putea vindeca trecutul și pentru a putea să ne concentrăm pe ceea ce putem face acum pentru a ne contura viitorul. Acest curs este orientat către mântuire iar fără iertare nu există mântuire.

Iertarea – spune Cursul – e o formă pământească de iubire, care – așa cum e în Cer – nu are formă. Dar de ce este nevoie aici, se dă după nevoie. În forma aceasta, îți poți îndeplini funcția chiar și aici, deși ce va însemna iubirea pentru tine când ți se va reda neformitatea e ceva și mai măreț. Mântuirea lumii depinde de tine care poți să ierți. Aceasta e funcția pe care o ai aici. ( Curs de miracole – lecția 186)

           Cât despre dreptate aflăm că:

      În Cer nu există nici dreptate nici nedreptate, greșeala fiind imposibilă și corecția neavând înțeles. În lumea aceasta însă, iertarea depinde de dreptate, din moment ce tot atacul nu poate fi decât nedrept. Dreptatea e verdictul Spiritului Sfânt asupra lumii. Dreptatea nu e posibilă decât în judecata Lui, pentru că – în lume – nimeni nu e în stare să facă numai interpretări drepte și să se lepede de toate nedreptățile. Dacă Fiul lui Dumnezeu ar fi judecat drept, nu ar mai fi nevoie de mântuire. Gândul separării ar fi fost de-a pururi de neconceput.

Dreptatea, ca și opusul ei, este o interpretare. E însă singura interpretare care duce la adevăr. 

Toate conceptele tale de sine și de semeni, toate temerile de stări viitoare și toate preocupările cu trecutul își au originea în nedreptate. Iată lentila care, ținută înaintea ochilor trupului, distorsionează percepția și aduce mărturia lumii distorsionate înapoi minții care a făcut lentila și ține la ea foarte mult. Așa se clădește, selectiv și arbitrar, fiecare concept al lumii. “Păcatele” sunt percepute și justificate printr-o selectivitate atentă în care trebuie să se piardă toate gândurile întregimii. Iertarea nu are loc în asemenea mașinații, căci nu există “păcat” care să nu pară pe veci adevărat.

Judecata lui Dumnezeu este dreptatea Lui. Asupra acesteia – o Judecată total lipsită de condamnare; o evaluare bazată întru totul pe iubire – ți-ai proiectat nedreptatea, dându-i lui Dumnezeu lentila percepției deformate prin care privești.

Roagă-te pentru dreptatea lui Dumnezeu și nu Îi confunda milostivirea cu propria ta demență. Percepția poate face orice imagine vrea să vadă mintea. Să ții minte asta. În asta stă Cerul sau iadul, după cum alegi. Dreptatea lui Dumnezeu trimite la Cer tocmai pentru că e total  imparțială. Ea acceptă toate dovezile ce i se aduc, neomițând nimic și neapreciind nimic ca desprins și separat de restul. Ea judecă numai din acest punct de vedere, și numai din acesta. Aici tot atacul și condamnarea devin de neînțeles și de neapărat. Percepția încetează, mintea e liniștită și lumina vine iar. (Curs de miracole- Manual pentru profesori)

 

“Mântuirea lumii depinde de mine.”

      La prima vedere această afirmație poate părea arogantă pentru un creștin căruia i s-a inoculat de mic credința că este păcătos și neputincios. Cursul spune însă că acesta este gândul adevăratei umilințe pentru că exprimă acceptarea rolului care ți s-a atribuit în planul Cerului de mântuire a lumii.  Prin propria ta mântuire dai o mână de ajutor la mântuirea lumii. Cursul acesta pledează pentru depășirea tuturor iluziilor acestei lumi și descoperirea păcii interioare. Zbaterea lumii se cere înțeleasă cu multă compasiune, dar nu împărtășită. Obiectivele vieții se cer redimensionate și reorientate către alte valori. 

Astăzi nu ne vom da înapoi de la sarcina pe care o avem pe fățarnicul motiv că ne insultă modestia. Tocmai orgoliul vrea să nege Chemarea pentru Dumnezeu.(…) Dacă Vocea lui Dumnezeu te asigură că mântuirea are nevoie de partea ta și că întregul depinde de tine, fii sigur că așa și este.(…) Nu ești slab, cum ți-e imaginea de sine. Nu ești ignorant și neputincios. Păcatul nu poate păta adevărul din tine, iar nefericirea  nu se poate apropia de sfânta casă a lui Dumnezeu.

Vocea pentru Dumnezeu îți spune toate aceste lucruri. Și, în timp ce îți vorbește, imaginea tremură și caută să atace amenințarea pe care nu o știe, simțind că i se fărâmă temelia. Dă-i drumul, mântuirea lumii depinde de tine, și nu de acest mic boț de humă, praf din pământ.

Și așa ne găsim pacea. Vom accepta funcția pe care ne-a dat-o Dumnezeu, căci toate iluziile au la bază convingerea bizară că ne putem face alta. Rolurile pe care ni le-am făcut noi sunt labile și par să se schimbe de la bocitoare la beatitudinea extatică a dragostei și a iubirii. Putem râde sau plânge, și putem întâmpina ziua cu bucurie sau cu lacrimi. Însăși ființa noastră pare să se schimbe în cursul miilor de schimbări de dispoziție, iar sentimentele prin care trecem ne înalță foarte sus sau ne trântesc la pământ în plină disperare. 

Acesta să fie oare Fiul lui Dumnezeu? Ar crea El o asemenea instabilitate și ar numi-o Fiu? Cel Ce e neschimbător împărtășește atributele Sale cu Creația Sa. Toate imaginile pe care pare să le facă Fiul Său  nu afectează nicidecum ce este el. Ele se vântură prin mintea lui ca niște frunze suflate în vânt, grupându-se într-un fel o clipă, risipindu-se ca să se regrupeze și apoi împrăștiindu-se total. Sau ca mirajele percepute deasupra unui deșert, înălțându-se din pulbere și praf. 

Imaginile acestea lipsite de substanță vor trece și îți vor lăsa mintea liniștită și înseninată, când vei accepta funcția care ți s-a dat. Imaginile pe care le faci tu dau naștere la obiective conflictuale, efemere și vagi, incerte și ambigue. (…) Funcțiile pe care le apreciază lumea sunt atât de incerte, încât se schimbă de zece ori pe oră când sunt cel mai sigure. Ce speranță de izbândă se poate baza pe asemenea obiective?

Fă cum te îndrumă Vocea lui Dumnezeu. Și dacă îți cere un lucru ce pare imposibil, adu-ți aminte Cine îl cere și cine l-ar refuza. Apoi gândește-te la următorul lucru: cine are dreptate mai degrabă? Vocea care vorbește pentru Creatorul tuturor lucrurilor, Care cunoaște toate lucrurile exact așa cum sunt, sau distorsionata ta imagine de sine, derutată, uluită, inconsecventă și nesigură de toate? ( Lecția 186 – fragmente)

soare


OBSERVAȚIE

Cum se exersează:

    Conform indicațiilor din Curs, metoda generală de efectuare a exercițiilor – care poate fi păstrată și după ce s-a parcurs întregul curs și ai rămas sub îndrumarea Profesorului lăuntric – este următoarea:

      Dimineața și seara aloci meditației o perioadă mai lungă de timp (o oră sau cât poți și cât te face fericit). La începutul intervalului, de regulă dimineața, se citește lecția și se repetă cu ochii închiși ideea zilei sau acele idei din lecție care au avut ecou în inima ta. Apoi, tot cu ochii închiși, te abandonezi lui Dumnezeu în perfectă liniște și total relaxat. Este perioada de meditație pe parcursul căreia gândurile de tot felul îți vor da târcoale. Pentru a le îndepărta e suficient ca, atunci când apar, să repeți ideea zilei și să te adâncești din nou în meditație – fără gânduri, fără dorințe, fără așteptări: doar tu cu Sinele tău, în perfectă liniște. Vei sta așa atâta timp cât te vei simți bine. Este recomandat să-ți alegi o poziție comodă, dar nu culcat. Cel mai bine este în capul oaselor. Nu sunt date indicații specifice privind poziția, respirația sau alte tehnici de meditație. Important este să te simți bine și să fii complet relaxat.

     Este recomandat ca intervalul de dimineață să se efectueze imediat după trezire, sau cât de repede se poate, iar cel de seară imediat înainte de culcare.

     Pe perioada zilei, din oră în oră sau ori de câte ori este posibil, îți iei răgaz câteva clipe pentru a-ți aminti în liniște ideea zilei. Aplici învățăturile lecției la orice situație concretă ce apare în viața ta.