Curs de miracole: 186 – Mântuirea lumii depinde de mine.

proteste

            Lecțiile din Culegere de exerciții pentru studenți sunt concepute astfel încât  pe o perioadă de cel puțin un an de zile – cât ar trebui să dureze studiul- să fii pus în situația să aplici concret învățăturile în viața de zi cu zi.

      Ultima perioadă din viața noastră a fost extrem de dificilă iar evenimentele ce s-au derulat nu au favorizat punerea cu ușurință în practică a învățăturilor din acest curs. Moarte, traume psihice, vinovăție, judecată, conflict, întoarcere în trecut dar și solidaritate, ajutor, compasiune, empatie; toate s-au perindat pe scena vieții noastre pentru a alege și a învăța ceva din tot ce s-a întâmplat. Dar cel mai greu este să rămâi conștient în astfel de situații dificile, să nu-ți pierzi cumpătul și să nu te lași târât de val înapoi în lumea întunecată din care te străduiești să ieși. Într-o lume care deocamdată, în viața de zi cu zi, nu poate funcționa fără să judece, să stabilească vinovați și să ia măsuri corective ( căci de prevenție nu poate fi încă vorba cu adevărat) iertarea deplină pare imposibilă, căci este foarte greu să-i ierți pe toți și să-i simți pe toți, fără deosebire, frații tăi, una cu tine și cu tot ce înseamnă viață, indiferent cât de grave par a fi greșelile lor; ori tocmai spre asta ne îndrumă Cursul, căci aici este esența mântuirii.

         Să ne schimbăm noi, este probabil singurul lucru concret și la îndemâna oricui care poate fi făcut pentru a crea premisele schimbării acestui sistem social. Nehrănit, acest sistem va muri încet, încet.

      Tot ce se întâmplă – perceput a fi drept sau nedrept – face parte din procesul nostru de evoluție și toți am făcut de-a lungul timpului ce am crezut noi că este mai bine și mai drept. Acest curs ne învață să iertăm pentru a putea vindeca trecutul și pentru a putea să ne concentrăm pe ceea ce putem face acum pentru a ne contura viitorul. Acest curs este orientat către mântuire iar fără iertare nu există mântuire.

Iertarea – spune Cursul – e o formă pământească de iubire, care – așa cum e în Cer – nu are formă. Dar de ce este nevoie aici, se dă după nevoie. În forma aceasta, îți poți îndeplini funcția chiar și aici, deși ce va însemna iubirea pentru tine când ți se va reda neformitatea e ceva și mai măreț. Mântuirea lumii depinde de tine care poți să ierți. Aceasta e funcția pe care o ai aici. ( Curs de miracole – lecția 186)

           Cât despre dreptate aflăm că:

      În Cer nu există nici dreptate nici nedreptate, greșeala fiind imposibilă și corecția neavând înțeles. În lumea aceasta însă, iertarea depinde de dreptate, din moment ce tot atacul nu poate fi decât nedrept. Dreptatea e verdictul Spiritului Sfânt asupra lumii. Dreptatea nu e posibilă decât în judecata Lui, pentru că – în lume – nimeni nu e în stare să facă numai interpretări drepte și să se lepede de toate nedreptățile. Dacă Fiul lui Dumnezeu ar fi judecat drept, nu ar mai fi nevoie de mântuire. Gândul separării ar fi fost de-a pururi de neconceput.

Dreptatea, ca și opusul ei, este o interpretare. E însă singura interpretare care duce la adevăr. 

Toate conceptele tale de sine și de semeni, toate temerile de stări viitoare și toate preocupările cu trecutul își au originea în nedreptate. Iată lentila care, ținută înaintea ochilor trupului, distorsionează percepția și aduce mărturia lumii distorsionate înapoi minții care a făcut lentila și ține la ea foarte mult. Așa se clădește, selectiv și arbitrar, fiecare concept al lumii. “Păcatele” sunt percepute și justificate printr-o selectivitate atentă în care trebuie să se piardă toate gândurile întregimii. Iertarea nu are loc în asemenea mașinații, căci nu există “păcat” care să nu pară pe veci adevărat.

Judecata lui Dumnezeu este dreptatea Lui. Asupra acesteia – o Judecată total lipsită de condamnare; o evaluare bazată întru totul pe iubire – ți-ai proiectat nedreptatea, dându-i lui Dumnezeu lentila percepției deformate prin care privești.

Roagă-te pentru dreptatea lui Dumnezeu și nu Îi confunda milostivirea cu propria ta demență. Percepția poate face orice imagine vrea să vadă mintea. Să ții minte asta. În asta stă Cerul sau iadul, după cum alegi. Dreptatea lui Dumnezeu trimite la Cer tocmai pentru că e total  imparțială. Ea acceptă toate dovezile ce i se aduc, neomițând nimic și neapreciind nimic ca desprins și separat de restul. Ea judecă numai din acest punct de vedere, și numai din acesta. Aici tot atacul și condamnarea devin de neînțeles și de neapărat. Percepția încetează, mintea e liniștită și lumina vine iar. (Curs de miracole- Manual pentru profesori)

 

“Mântuirea lumii depinde de mine.”

      La prima vedere această afirmație poate părea arogantă pentru un creștin căruia i s-a inoculat de mic credința că este păcătos și neputincios. Cursul spune însă că acesta este gândul adevăratei umilințe pentru că exprimă acceptarea rolului care ți s-a atribuit în planul Cerului de mântuire a lumii.  Prin propria ta mântuire dai o mână de ajutor la mântuirea lumii. Cursul acesta pledează pentru depășirea tuturor iluziilor acestei lumi și descoperirea păcii interioare. Zbaterea lumii se cere înțeleasă cu multă compasiune, dar nu împărtășită. Obiectivele vieții se cer redimensionate și reorientate către alte valori. 

Astăzi nu ne vom da înapoi de la sarcina pe care o avem pe fățarnicul motiv că ne insultă modestia. Tocmai orgoliul vrea să nege Chemarea pentru Dumnezeu.(…) Dacă Vocea lui Dumnezeu te asigură că mântuirea are nevoie de partea ta și că întregul depinde de tine, fii sigur că așa și este.(…) Nu ești slab, cum ți-e imaginea de sine. Nu ești ignorant și neputincios. Păcatul nu poate păta adevărul din tine, iar nefericirea  nu se poate apropia de sfânta casă a lui Dumnezeu.

Vocea pentru Dumnezeu îți spune toate aceste lucruri. Și, în timp ce îți vorbește, imaginea tremură și caută să atace amenințarea pe care nu o știe, simțind că i se fărâmă temelia. Dă-i drumul, mântuirea lumii depinde de tine, și nu de acest mic boț de humă, praf din pământ.

Și așa ne găsim pacea. Vom accepta funcția pe care ne-a dat-o Dumnezeu, căci toate iluziile au la bază convingerea bizară că ne putem face alta. Rolurile pe care ni le-am făcut noi sunt labile și par să se schimbe de la bocitoare la beatitudinea extatică a dragostei și a iubirii. Putem râde sau plânge, și putem întâmpina ziua cu bucurie sau cu lacrimi. Însăși ființa noastră pare să se schimbe în cursul miilor de schimbări de dispoziție, iar sentimentele prin care trecem ne înalță foarte sus sau ne trântesc la pământ în plină disperare. 

Acesta să fie oare Fiul lui Dumnezeu? Ar crea El o asemenea instabilitate și ar numi-o Fiu? Cel Ce e neschimbător împărtășește atributele Sale cu Creația Sa. Toate imaginile pe care pare să le facă Fiul Său  nu afectează nicidecum ce este el. Ele se vântură prin mintea lui ca niște frunze suflate în vânt, grupându-se într-un fel o clipă, risipindu-se ca să se regrupeze și apoi împrăștiindu-se total. Sau ca mirajele percepute deasupra unui deșert, înălțându-se din pulbere și praf. 

Imaginile acestea lipsite de substanță vor trece și îți vor lăsa mintea liniștită și înseninată, când vei accepta funcția care ți s-a dat. Imaginile pe care le faci tu dau naștere la obiective conflictuale, efemere și vagi, incerte și ambigue. (…) Funcțiile pe care le apreciază lumea sunt atât de incerte, încât se schimbă de zece ori pe oră când sunt cel mai sigure. Ce speranță de izbândă se poate baza pe asemenea obiective?

Fă cum te îndrumă Vocea lui Dumnezeu. Și dacă îți cere un lucru ce pare imposibil, adu-ți aminte Cine îl cere și cine l-ar refuza. Apoi gândește-te la următorul lucru: cine are dreptate mai degrabă? Vocea care vorbește pentru Creatorul tuturor lucrurilor, Care cunoaște toate lucrurile exact așa cum sunt, sau distorsionata ta imagine de sine, derutată, uluită, inconsecventă și nesigură de toate? ( Lecția 186 – fragmente)

soare


OBSERVAȚIE

Cum se exersează:

    Conform indicațiilor din Curs, metoda generală de efectuare a exercițiilor – care poate fi păstrată și după ce s-a parcurs întregul curs și ai rămas sub îndrumarea Profesorului lăuntric – este următoarea:

      Dimineața și seara aloci meditației o perioadă mai lungă de timp (o oră sau cât poți și cât te face fericit). La începutul intervalului, de regulă dimineața, se citește lecția și se repetă cu ochii închiși ideea zilei sau acele idei din lecție care au avut ecou în inima ta. Apoi, tot cu ochii închiși, te abandonezi lui Dumnezeu în perfectă liniște și total relaxat. Este perioada de meditație pe parcursul căreia gândurile de tot felul îți vor da târcoale. Pentru a le îndepărta e suficient ca, atunci când apar, să repeți ideea zilei și să te adâncești din nou în meditație – fără gânduri, fără dorințe, fără așteptări: doar tu cu Sinele tău, în perfectă liniște. Vei sta așa atâta timp cât te vei simți bine. Este recomandat să-ți alegi o poziție comodă, dar nu culcat. Cel mai bine este în capul oaselor. Nu sunt date indicații specifice privind poziția, respirația sau alte tehnici de meditație. Important este să te simți bine și să fii complet relaxat.

     Este recomandat ca intervalul de dimineață să se efectueze imediat după trezire, sau cât de repede se poate, iar cel de seară imediat înainte de culcare.

     Pe perioada zilei, din oră în oră sau ori de câte ori este posibil, îți iei răgaz câteva clipe pentru a-ți aminti în liniște ideea zilei. Aplici învățăturile lecției la orice situație concretă ce apare în viața ta.


 

 

Curs de miracole: Exercițiile 95,96.

curs exercitii

 Sunt un singur Sine unit cu Creatorul meu.

 Mântuirea vine din singurul meu Sine.

-∞-

 

95: Sunt un singur Sine unit cu Creatorul meu.

 

      Ideea de astăzi ne descrie așa cum suntem creați de Dumnezeu: unități individuale, extesii ale lui Dumnezeu – “una în sinea ta”- și uniți cu El. Noi ne vedem rupți în bucăți, scindați: suflete păcătoase, nefericite și copleșite de durere, minți slabe,  împovărate de gânduri și griji, trupuri urâte și bolnave – mai multe părți care se luptă între ele, separate de Dumnenzeu.

   Exercițiul de astăzi este o nouă încercare de a ne regăsi Sinele unitar, complet, unit cu Creatorul Său.

   Se vor folosi pentru intervalele practice primele 5 minute ale fiecărei ore, așa cum este explicat la exercițiul 93. În faza de învățare, aceste cinci minute, sunt mai eficiente decât intervalele lungi, pentru că mintea nedisciplinată nu are timp să înceapă să emită gânduri parazite, neobișnuită fiind să rămână perfect liniștită. Un alt avantaj este acela că este eliminată tendința de a sări peste aplicațiile scurte și dese din timpul zilei, absorbiți fiind de treburile și obiectivele noastre efemere.Această metodă este bună “pentru cei ce continuă să aibă o motivație inconsecventă și o puternică reacție de apărare față de tot ce înseamnă a învăța”. Scăpările de la acest orar nu trebuie să conducă în mod eronat la concluzia că ziua este ratată și că trebuie să abandonăm exercițiul. În spatele acestei tendințe se ascunde de fapt “refuzul de-ați lăsa greșeala să fie corectată și lipsa bunăvoinței de-a încerca din nou”.

Să fim hotărâți atunci, mai ales în cursul săptămânii viitoare, să fim dispuși să ne iertăm scăpările de nesilință și nereușitele de-a urma indicațiile de exersare a ideii zilei. Această toleranță față de slăbiciune ne va da posibilitatea să o trecem cu vederea în loc să îi dăm putința să ne țină în urmă cu învățătura. Dacă îi dăm putința să o facă, o considerăm putere și confundăm puterea cu slăbiciunea.

Când nu reușești să te conformezi cerințelor acestui curs,  ai făcut pur și simplu o greșeală. Aceasta necesită corecție și atât. Să lași o greșeală să persiste înseamnă să faci greșeli suplimentare, care sunt bazate pe prima și o întăresc.

(…)

Desprinde-te de toate aceste greșeli  recunoscând ce sunt. 

 

Sunt încercări de a ne ține departe de adevăr și inconștienți de faptul că:

  • Sunt un singur Sine unit cu Creatorul și cu fiecare aspect al creației, de o putere nelimitată și o pace fără sfârșit. 

Aceasta este afirmația care va marca începutul fiecărui interval de 5 minute. Cu ochii închiși, vom repeta apoi de câteva ori, rar și atent, lăsând să pătrundă adânc în minte, faptul că :

  • Sunt un singur Sine.

 

  • Ești un singur Sine, unit și în siguranță în lumină și bucurie și pace. 
  • Ești un singur Sine, deplin, vindecat și întreg, cu puterea de-a ridica vălul întunericului de pe fața lumii și de-a lăsa lumina din tine să răzbată pentru a învăța lumea întreagă adevărul despre tine însuți.
  • Ești un singur Sine, în perfectă armonie cu tot ce este și cu tot ce va fi. 
  • Ești un singur Sine, Sfântul Fiu al lui Dumnezeu, unit cu frații tăi în acest Sine.

Simte acest Sine din tine și lasă-L să îți spulbere toate iluziile și îndoielile. (…) Ești un singur Sine, și ți-e dat să simți acest Sine în tine și să îți alungi toate iluziile din singura Minte care e Sinele acesta, sfântul adevăr din tine.

 –

Să nu uiți astăzi. Avem nevoie de ajutorul tău, de mica ta contribuție la aducerea fericirii lumii întregi. Iar Cerul contează pe tine, încrezător că azi o să încerci. Fii vigilent. Să nu uiți astăzi. Pe tot parcursul zilei să nu îți uiți obiectivul. repetă ideea de astăzi cât de des și înțelege că, de fiecare dată când o repeți, cineva aude vocea speranței, freamătul adevărului în minte, foșnetul blând al aripilor păcii.

Să spunem astăzi tuturor celor pe care-i întâlnim că

  • Noi doi suntem un singur Sine, uniți cu Creatorul nostru în acest Sine. Te cinstesc ca urmare a Ce sunt și a Ce este El, Cel care ne iubește pe amândoi ca pe unul singur.

-∞-


96: Mântuirea vine din singurul meu Sine.

      Continuând ideea de la începutul exercițiului anterior, ni se reamintește că, deși suntem un singur Sine, noi ne simțim scindați în opuși: bun – rău, minte – trup, iubitor – plin de ură. Acești opuși nasc în noi conflicte acute, repetabile, urmate de dorința de a găsi o soluție pentru “reconcilierea” acestor contradicții. Este lupta pentru mântuire, pentru eliminarea “răului”. Dar, pentru a fi mântuiți, trebuie să acceptăm faptul că iluzia și adevărul nu pot fi reconciliate, pentru că noi suntem un singur Sine. Până nu vom înțelege acest lucru, ne vom irosi timpul și efortul, trecând prin speranță și îndoială, la nesfârșit, stabilind o listă nesfârșită de obiective pe care nu le vom putea nicicând atinge.

Problemele care nu au înțeles nu pot fi rezolvate în cadrul în care sunt puse. Două sine în conflict nu pot fi împăcate, iar binele și răul nu au niciun punct de întâlnire. Sinele făurit de tine nu poate fi niciodată Sinele tău; și nici Sinele tău nu poate fi împărțit în două, și să rămână în continuare ce este și ce trebuie să rămână mereu. Mintea și trupul nu pot exista amândouă. Nu fă nicio încercare să le reconciliezi, căci își neagă reciproc realitatea. Dacă ești de natură fizică, mintea ta dispare din conceptul tău de sine…Dacă ești spirit, atunci trupul trebuie să nu aibă niciun înțeles pentru realitatea ta.

Spiritul folosește mintea ca mijloc de-a-și găsi expresia de Sine. Iar mintea care servește spiritul e plină de pace și de bucurie. Primindu-și puterea din spirit, ea îndeplinește fericită funcția pe care o are aici. Mintea însă se poate vedea și divorțată de spirit, percepându-se într-un trup cu care se confundă. Și atunci, fără funcția ei nu are pace, iar fericirea e străină de gândurile ei.

Dar mintea separată de spirit nu poate să gândească. Și-a negat sursa puterii și se vede neputincioasă, limitată și slabă. Disociată acum de funcția ei, se crede singură și separată, atacată de armate comasate împotriva ei, de care se ascunde în șubredul reazem pe care i-l oferă trupul.

(…)

Nu îți mai irosi timpul pe așa ceva. Cine poate să rezolve conflictele fără noimă pe care le prezintă un vis?(…) Mântuirea nu poate să facă din iluzii o realitate, nici să rezolve o problemă care nu există. Speri probabil că poate. Dar vrei oare ca planul lui Dumnezeu de eliberare a Fiului Său drag să îi aducă durere și să nu îl poată elibera?

Sinele tău își păstrează Gândurile, iar ele rămân în mintea ta și în Mintea lui Dumnezeu. Spiritul Sfânt ține mântuirea în mintea ta și îi oferă calea către pace. Mântuirea e un gând pe care îl împărtășești cu Dumnezeu…s-a păstrat printre Gândurile care sunt dragi Sinelui tău și la care ține pentru tine. 

Mântuirea vine din acest singur Sine prin Cel Care e Puntea dintre mintea ta și acest Sine.

Intervalele practice de 5 minute de astăzi sunt dedicate găsirii gândului de mântuire prezent în mintea noastră care face parte din Mintea lui Dumnezeu. Vom găsi gândul de mântuire din Sinele nostru. Spiritul Sfânt este Puntea de legătură dintre noi și Dumnzeu, dintre noi și singurul, unicul, nostru Sine: Sinele dumezeiesc.

Vom repeta la începutul intervalului:

  • Mântuirea vine din singurul meu Sine. Gândurile Lui sunt ale mele ca să le folosesc. 

 

Caută-i apoi Gândurile și revendică-le ca propriile tale gânduri. Acestea sunt adevăratele tale gânduri pe care le-ai negat, lăsându-ți mintea să rătăcească într-o lume de vise, pentru a găsi iluzii în locul lor. Mântuirea se află printre ele; găsește-o printre ele. Dacă reușești, gândurile care îți vin îți vor spune că ești mântuit și că mintea ta și-a găsit funcția pe care a vrut să o piardă. Sinele tău o va întâmpina cu bucurie și îi va aduce pace. (…) Mintea ta va binecuvânta toate lucrurile. Odată confuzia încheiată, ești restabilit, pentru că ți-ai găsit Sinele. 

Sinele tău știe că astăzi nu poți să dai greș. Poate că mintea îți va rămâne nesigură încă un pic. Nu te lăsa descurajat de asta.(…) De fiecare dată când spui astăzi minții tale frenetice că mântuirea vine din singurul tău Sine, mai pui încă o comoară în tezaurul tău crescând.

-∞-  


Observație:

Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, pentru a înțelege acest curs, dar și pentru oricine este interesat de aceste idei.

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole- Culegere de exerciții pentru studenți, pp.159-164 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.


 

Curs de Miracole: Recapitulare II

 curs exercitii

După două săptămâni de vacanță această recapitulare este exact ceea ce trebuia pentru a reînnoda firele “poveștii”. Ceva mai multă energie, mai mult calm, sunt ingredinte binevenite pentru a duce mai departe miracolul  învățăturii din acest curs de “miracole”.

Așadar, urmează încă zece exerciții recapitulative după o serie de douăzeci de lecții aplicative din culegerea pentru studenți (61-80), care se vor realiza în felul următor:

Vor fi recapitulate două idei pe zi. Prima parte a zilei va fi dedicată primeia dintre ele, iar cea de-a doua celeilalte.

Vor fi două intervale practice mai lungi, de câte 15 minute, în care la început, timp de câteva minute,  se vor citi de câteva ori ideile și explicațiile, după care cu ochii închiși, în liniște, nu facem nimic altceva decât să ascultăm cu atenție. Se pare că ne așteaptă un mesaj, pe care trebuie să avem încredere că la un moment dat îl vom primi.

Suntem sfătuiți să privim aceste intervale practice ca pe niște exerciții consacrate “căii, adevărului și vieții”. Orice gânduri parazite vor fi înăbușite de voința noastră de a reuși. Ea are putere asupra tuturor fanteziilor și viselor. Refuzăm să ne afundăm în digresiuni, iluzii și gânduri de moarte. Atunci când apare un gând parazit este utilă repetarea ideii pe care s-a concentrat intervalul practic. Important este ca majoritatea celor 15 minute să fie petrecute în liniște, ascultând cu atenție. Să ne amintim că rostul acestor exerciții este de a ne disciplina mintea și a învăța să ne controlăm gândurile.

Pe parcursul zilei vor fi fi repetate ideile și mai ales vor fi aplicate la situațiile concrete care apar în viața noastră. Comentariile care însoțesc ideile explicate în exerciții conțin și câteva sugestii despre cum ar putea fi aplicate concret aceste idei pe parcursul zilei. Totuși, pentru că nu cuvintele folosite contează, mai jos voi reda doar câteva exemple urmând ca fiecare să găsescă formularea potrivită situației pe care o întâmpină.

  • Fie ca asta ( situație, împrejurare, conflict, frică…) să mă ajute să învăț ce înseamnă iertarea.
  • Prin iertarea mea, pot să văd asta (situație, împrjurare, ….) așa cum este .
  • Pacea din mintea mea să se extindă la a ta ( nume).
  • Privind asta ( lucru, ființă, …) să îmi aduc aminte de Creatorul meu.
  • Creatorul meu nu a creat asta…. așa cum îmi apare mie. 
  • Nu voi folosi asta ( ceartă, conflict, mânie, resentiment….) pentru a ataca iubirea.

Conținutul exercițiilor pe care le voi prezenta în continuare este redus la esențial și formulat așa cum mie mi s-a părut ușor de înțeles, reținut și aplicat. Variantele integrale sau cât mai apropiate de acestea, sunt disponibile pe Internet. Important este să ne amintim că nu prezintă niciun avantaj realizarea mai multor exerciții într-o singură zi. În cazul acesta totul se rezumă la o simplă lectură.

-∞-

Exercițiul 81:

1. (61) Eu sunt lumina lumii.

Am primit de la Creator funcția de a folosi lumina din mine pentru a lumina lumea ( sau măcar o mică părticică din ea). Să stau liniștit în calma lumină a sfințeniei mele, să îmi dispară toate conflictele. Să îmi aduc aminte Cine sunt. Să nu ascund lumina lumii din mine.

2. (62) Iertarea e funcția mea ca lumină a lumii.

Încă nu înțeleg iertarea, dar am încredere că în lumina din mine o voi vedea așa cum este. Voi folosi toate situațiile pentru a învăța ce înseamnă iertarea. Aceasta este dorința mea și nu mi-o impune nimeni. Funcția mea și voința mea sunt una.


Exercițiul 82:

1. (63) Lumina lumii aduce pace fiecărei minți prin iertarea mea. 

Iertarea e mijlocul prin care devin conștient de lumina din mine și prin care lumea se vindecă împreună cu mine. Să iert lumea așadar. Pacea din mintea mea se extinde la mințile celor din jurul meu. Împărtășesc lumina lumii cu ei. Prin iertare pot să-i văd așa cum i-a făcut Dumnezeu – după chipul și asemănarea Lui.

2. (64) Să nu îmi uit funcția.

Funcția mea dată de Dumnezeu este să luminez lumea cu lumina din mine, să iert, să mă mântuiesc. Să am grijă să nu uit aceste lucruri. Voi folosi orice prilej pentru a-mi aminti funcția mea în această viață. Îmi voi aminti astfel de Sinele meu.


 

Exercițiul 83:

1.(65) Singura mea funcție e cea pe care mi-a dat-o Dumnezeu.

Recunoașterea acestui lucru mă eliberează de tot conflictul. Știind că funcția mea este să mă mântuiesc, să iert, să luminez cu lumina din mine, voi ști mereu ce să gândesc, ce să spun, ce să fac. Toată îndoiala și toate frământările dispar. Nu voi folosi niciun obiectiv stabilit de ego, nicio situație anume, pentru a justifica gânduri, cuvinte și acțiuni care mă îndepărtează de la funcțiile pe care mi le-a dat Dumnezeu.

2.(66) Fericirea mea și funcția mea sunt una.

Numai atunci când îmi voi accepta funția și voi acționa în consecință, voi fi fericit. Toate lucrurile vin de la Dumnezeu. El este Sursa. Toate vin din Unitate. Dacă vreau să fiu fericit trebuie să recunosc acest lucru și să învăț să-mi îndeplinesc funcția. Fericirea  mea stă în puterea mea de-a ierta, de-a lumina lumea cu lumina din mine, de-a împărtăși pacea din mintea mea, știind că toți suntem Unul.


 

Exercițiul 84:

1. (67) Iubirea m-a creat asemănător sieși.

Sunt aidoma Creaorului meu. El este iubire, eu sunt iubire. Nu sunt un trup. Nu pot să sufăr, nici să pierd, nici să mor.

Privind tot ce este în jurul meu îmi amintesc de Creator. Toată creația Lui nu este de fapt așa cum îmi apare mie pentru că eu nu pot să văd decât cu ochii. Nu am încă viziune.

2.(68) iubirea nu are resentimente.

Dacă am resentimente, atac iubirea și îmi atac prin urmare Sinele. Sinele meu îmi devine străin. Sunt hotărât astăzi să nu îmi atac Sinele, pentru  a-mi aminti Cine sunt. Nu voi folosi nicio situație astăzi pentru a ataca iubirea. Nu mă voi lăsa ispitit de nimic ca să mă atac de fapt pe mine.


 

Exercițiul 85:

1.(69) Resentimentele mele ascund lumina lumii din mine.

Resentimentele mele mă țin în întuneric. Nu voi putea obține adevădara vedere pentru că am nevoie de lumină. Ca să văd, trebuie să renunț la resentimente. Ele ascund lumina din mine.

Voi folosi toate situațiile pentru a înlătura obstacolele din calea vederii. Nu am nevoie de ură, frică, ranchiună, conflict. Le voi înlătura pentru că vreau să văd.

2.(70) Mântuirea mea vine din mine. 

Mântuirea este în mine pentru că Sursa ei este în mine. Nu o voi căuta în afara mea. Nu se găsește în afară ca apoi să fie adusă înăuntru. Nu mă voi închina la idoli. Nu mă voi lăsa ispitit de nimic pentru a căuta mântuirea în exterior. Ea este în mine.


 

Exercițiul 86:

1. (71) Numai planul dumnezeiesc de mântuire va funcționa.

Nu are sens să caut mântuirea la întâmplare. Am văzut-o în mulți și în multe, dar când am încercat să pun mâna pe ea, ia-o de unde nu-i. Am înțeles greșit unde este. Am înțeles greșit ce este. Nu voi mai porni în căutări zadarnice.

2. (72) Resentimentele sunt un atac la adresa planului dumnezeiesc de mântuire.

Prin resentimentele pe care le am, îmi exclud singura speranță de a-mi găsi mântuirea. Nu vreau să îmi mai zădărnicesc propriile interese în acest mod. Vreau să accept planul dumnezeiesc de mântuire și să fiu fericit.

Dacă astăzi cineva mă va supăra, mă voi gândi că cere mântuire nu atac. Dacă voi vedea într-o situație motive pentru a avea resentimente, nu voi mai vedea temeiurile mântuirii mele. Uitându-mă în jurul meu voi avea de ales între percepție greșită și mântuire.


 

 

Exercițiol 87:

1.(73) Voiesc să fie lumină.

Astăzi îmi voi folosi puterea voinței. Nu vreau să orbecăiesc prin întuneric speriat de umbre, lucruri ireale și nevăzute. Astăzi lumina îmi va fi călăuză, o voi urma unde mă duce și voi privi ce îmi arată ea.

Astăzi nici un conflict și nici o situație nu poate ascunde lumina pe care vreau s-o văd. Toți oamenii pe care-i voi întâlni, vor sta cu mine în lumină. În lumină totul va arăta altfel. Voi trăi pacea percepției adevărate.

2.(74) Nu există altă voie decât a lui Dumnezeu.

Astăzi mă simt în siguranță pentru că știu că nu există altă voie decât a lui Dumnezeu. Încerc să atac numai când mă tem și numai când cred că mi-e amenințată siguranța veșnică. Indiferent cum o văd, aceasă situație, încercare, greutate, pe care o întâmpin, face parte din Voia lui Dumnezeu pentru mine. Voi încerca să percep totul în conconcordanță cu Voia lui Dumnezeu. Eu și toți oamenii din jurul meu suntem Fii Lui. Asta e Voia Lui, și a mea.


 

 

Exercițiul 88:

1. (75) A venit lumina.

La nivel subtil mântuirea este o decizie deja luată, iar atacul și resentimentele nu sunt trecute pe lista de opțiuni. Ele sunt iluzii. Așa că ar trebui să aleg între adevăr și iluzie, între ce e și ce nu e. Cum mântuirea înseamnă lumină iar atacul și resentimentele mă țin în întuneric, nu pot alege altceva decât lumina.

Astăzi lumina din toți oamenii pe care-i întâlnesc e tot ce vreau să văd. Nici măcar o singură situație nu îmi va arăta nici pic de întuneric, pentru că a venit lumina.

2. (76) Nu sunt supus altor legi decât celor dumnezeiești.

Aceasta e declarația libertății mele.

Sufăr din cauza credinței mele în legile omenești. Sunt liber cu desăvârșire de efectele tuturor legilor, cu excepția celor dumnezeiești. Să las să lucreze în toate împrejurările legile lui Dumnezeu, nu ale mele.


 

 

Exercițiul 89:

1.(77) Am dreptul la miracole.

Pentru că nu sunt supus altor legi decât cele dumnezeiești, acestea mă eliberează de toate resentimentele și mi le înlocuiesc cu miracole. Am dreptul la aceste miracole pentru că nu mă supun decât legilor dumnezeiești.

Dincolo de orice situație care îmi pare nefavorabilă există un miracol la care sunt îndreptățit, dacă o percep prin prisma legilor lui Dumnezeu. Astăzi am să transform în miracole toate resentimentele față de persoanele pe care numai eu le știu.

2.(78) Fie ca miracolele să înlocuiască toate resentimentele.

Prin ideea aceasta, îmi accept eliberarea din iad. Prin ideea aceasta, exprim că sunt dispus să mi se înlocuiască toate iluziile cu adevărul, potrivit planului dumnezeiesc de mântuire a mea. Nu vreau să fac excepții și nici substituiri. Vreau tot Cerul și numai Cerul, tocmai ce voiește Dumnezeu să am.


 

Exercițiul 90:

1.(79) Să recunosc problema ca să se poată rezolva.

Problema este întotdeauna o oarecare formă de resentiment pe care vreau să o cultiv. Soluția este întotdeauna un miracol cu care voi înlocui resentimentul. Resentimentul apare atunci când uit de unitate și mă  las pradă separării de  Dumnezeu și de frații mei.

Deci:

Problema este un resentiment. Soluția este un miracol. În asta constă simplitatea mântuirii.

Să fiu vigilent, și să recunosc astăzi în spatele problemelor care apar resentimentele ce vor să se nască. Să caut miracolul pe care îl ascunde problema, și care constituie de fapt rezolvarea acesteia.

Pentru a putea găsi miracolele să-mi amintesc mai întâi că acestea sunt:

  • expresii ale iubirii;
  • gânduri emise la nivel superior sau spiritual și nu la nivelul inferior sau trupesc al experienței;
  • recunoașterea simultană a valorii mele și a aproapelui meu;
  • semne firești de iertare;
  • părți dintr-un lanț de iertări interconectate care, odată încheiat, e Ispășirea .
  • descătușarea de frică ( “Ispășire” = ” a desface” – a desface frica)
  • binecuvântare universală pe care o transmit de la Dumnezeu către toți frații mei;
  • expresii de gândire corectă;
  • percepții aliniate cu adevărul așa cum l-a creat Dumnezeu;
  • corecții introduse în gândirea greșită;
  • modalități de-a percepe marca universală a lui Dumnezeu, recunoscând în fiecare un frate.

Acestea sunt câteva dintre semnificațiile miracolelor așa cum sunt ele prezentate în curs. Mai mult despre miracole aici

2.(80) Să recunosc că mi s-au rezolvat problemele.

Folosesc timpul greșit. Consider că între problemă și rezolvare trebuie să treacă ceva timp. De fapt Dumnezeu a pus răspunsul împreună cu problema. Spiritul Sfânt  mă va învăța acest lucru dacă Îl las. Nu există problemă care să nu se fi rezolvat deja. Important este să doresc să accept acel răspuns, și de ce nu, să caut în lista de miracole. Să nu uit că miracolul este răspunsul atașat problemei.

finish


 

***Curs de miracole- Culegere de exerciții pentru studenți,  pp.138-148 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.

Curs de Miracole: Exercițiile 70-75.

 000

      Urmează astăzi șase exerciții din Culegerea de exerciții pentru studenți, care pot fi practicate cel puțin tot atâtea zile, pentru că nu pot fi făcute mai multe exerciții într-o zi, conform instrucțiunilor acestui curs. Deși în textele de mai jos am selectat cele mai importante fragmente din aceste exerciții, în cazul în care vă doriți variantele integrale sau unele foarte apropiate de acestea, le puteți accesa pe diferite situri și bloguri. Cel mai bine însă, dacă vă intersează cu adevărat subiectul, este să achiziționați cartea, și ea disponibilă la diferite librării online.

      Pentru intervalele practice mai lungi ale exercițiilor care urmează, regula stabilită în curs este următoarea:

      Se stabilesc zilnic două intervale de 10-15 minute, în care vom rămâne singuri, în liniște, pe cât posibil în fiecare zi la aceleași ore. Modul în care se vor  desfășura practic aceste intervale va fi explicat în cadrul fiecărui exercițiu. În cazul în care unele exerciții nu sut suficient înțelese este indicat să se revadă ultimele lecții din teorie ( rezumatele lecțiilor din prima parte a cursului). De  fapt acesta este modul corect și indicat  pentru a parcurge cursul.

70. Mântuirea mea vine din mine.

Mântuirea pare să vină de oriunde altundeva decât din tine. La fel par să stea lucrurile și cu sursa vinovăției. Nu vezi că nici vinovăția, nici mântuirea nu sunt nicăieri altundeva decât în mintea ta. …Înseamnă că nimic din afara ta nu te poate mântui; că nimic din afara ta nu îți poate aduce pace. Dar mai înseamnă și că nimic din afara ta nu poate să te rănească, nici să îți tulbure pacea, nici să te supere cumva. Ideea de astăzi te pune la cârma universului, acolo unde îți este locul ca urmare a ceea ce ești.

Dumnezeu nu ar fi putut să pună remediul bolii unde nu te poate ajuta.

Astăzi exersăm realizarea faptului că Voia Lui Dumnezeu și a noastră sunt de fapt aceeași. Dumnezeu ne vrea vindecați, iar noi chiar nu vrem să fim bolnavi, pentru că boala ne face nefericiți. De aceea, acceptând ideea de astăzi, suntem de fapt în consens cu Dumnezeu. El nu ne vrea bolnavi. Nici noi nu ne vrem. El ne vrea vindecați și noi ne vrem.

Înțelegând lucrurile acestea ești mântuit.

Cum se procedează:

Intervalele lungi:

  • Cu ochii închiși, formulezi și întărești ideea de astăzi prin afirmația zilei, la care mai poți adăuga ceva cum ar fi:

Mântuirea mea vine din mine. Nu poate veni de nicăieri altundeva.

  • Treci în revistă apoi timp de câteva minute locurile exterioare în care ți-ai căutat mântuirea în trecut ( oameni, achiziții, concepte de sine pe care ai încercat să le faci reale, situații, ….) Recunoaște că  mântuirea ta nu poate fi aflată acolo și spune-ți:

 Mântuirea mea nu poate veni din niciunul dintre aceste lucruri.

 Mântuirea mea vine din mine și numai din mine.

  •   Acum vom încerca din nou să ajungem la lumina din tine, locul în care se află mântuirea ta. Nu o poți găsi în norii care înconjoară lumina, și tocmai în ei ai căutat-o. Nu e în ei. E dincolo de nori, în lumina din spatele lor. Amintește-ți că va trebui să străpungi norii înainte de-a putea ajunge la lumină. Dar amintește-ți, totodată, că nu ai găsit în configurațiile de nori pe care ți le-ai închipuit ceva ce-a dăinuit sau ceva ce ți-ai dorit vreodată. Din moment ce toate iluziile mântuirii ți-au înșelat așteptările, precis nu vrei să rămâi în nori, uitându-te în van pe acolo după idoli, când ai putea atât de ușor să intri în lumina adevăratei mântuiri. Încearcă să străpungi norii prin orice mijloc îți place. Dacă te ajută, gândește-te că te țin de mână și te conduc. Și te asigur că nu va fi o fantezie deșartă.

Intervalele scurte de peste zi:

Amintește-ți că mântuirea ta vine din tine și că nimic în afara gândurilor tale nu îți poate împiedica progresul. Tu răspunzi de mântuirea ta. Tu răspunzi de mântuirea lumii.

Mântuirea mea vine din mine. Nimic din afara mea nu mă poate opri.

În mine e mântuirea lumii și a mea.

-∞-

71. Numai planul dumnezeiesc de mântuire va funcționa.

S-ar putea să nu îți dai seama că eul a stabilit un plan de mântuire opus celui dumnezeiesc. Tocmai în acest plan crezi tu. …Mai crezi și că a accepta planul lui Dumnezeu în locul celui oferit de eu înseamnă să te osândești la chinurile iadului. Sună absurd firește.

Planul de mâtuire al eului se axează pe resentimente. El susține că,  dacă altcineva ar vorbi sau s-ar purta altfel, dacă s-ar schimba unele împrejurări sau întâmplări exterioare, ai fi mântuit. Așa că sursa mântuirii e constant în afara ta. Ceri schimbarea mentalității de la toți și de la toate , dar nu și de la tine.

Prin urmare, rolul desemnat propriei tale minți în cadrul acestui plan este pur și simplu acela de-a determina ce anume, în afara ei înseși, trebuie să se schimbe dacă e să fi mântuit. O altă persoană îți va servi poate mai bine ; o altă situație îți va oferi poate succes.

Iată planul eului pentru mântuirea ta: “Caută dar nu vei afla”.

Planul dumnezeiesc de mântuire funcționează tocmai pentru că, sub îndrumarea Lui, cauți mântuirea acolo unde este, dar trebuie să fii dispus să cauți doar acolo: în tine. Altfel, scopul tău e împărțit și vei încerca să urmezi două planuri de mântuire diametral opuse, iar rezultatul nu poate aduce decât confuzie, disperare, nefericire și eșec.

Cum se procdează:

Intervalele lungi:

  • Repetând ideea zilei conștientizezi că este formată din două părți:

1. Planul dumnezeiesc de mântuire va funcționa.

2. Niciun alt plan nu va funcționa.

  • Restul intervalului practic va fi folosit pentru o “conversație cu Dumnezeu” în care cerem să ne dezvăluie planul Său întrebând:

1.Ce ai vrea să fac?

2.Unde ai vrea să merg?

3. Ce ai vrea să spun și cui?

Îți va răspunde pe măsura disponibilității tale de-a-I auzi Vocea. Nu refuza să auzi. Însuși faptul că faci exercițiile dovedește că ești cât de cât dispus să asculți.

Intervalele scurte de peste zi:

Încearcă să-ți amintești ideea zilei de 6-7 ori/oră. Fii atent la toate resentimentele și răspunde-le cu următoarea formă a ideii de astăzi:

Resentimentele sunt opusul planului Dumnezeiesc de mântuire.

Și numai planul Lui va funcționa.

-∞-

72. Resentimentele sunt un atac la planul dumnezeiesc de mântuire.

Planul de mântuire al eului bazat pe căutare în afara ta și pe resentimente, este un atac activ la adresa planului dumnezeiesc și o încercare deliberată de-al distruge.

Dorința fundamentală a eului este să-l înlocuiască pe Dumnezeu. Eul este întruparea fizică a acestei dorințe. Acesta împrejmuiește mintea cu un trup ținând-o separată și singură, incapabilă să ajungă la alte minți decât prin trup. Ce legătură au toate astea cu resentimentele? Nu sunt oare mereu asociate cu ce face un trup? O persoană spune ceva ce nu-ți place. Face ceva ce-ți displace. Își trădează gândurile ostile prin comportament.  Toate acestea le face trupul – masca, nu persoana divină de dincolo de trup, făcută după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

Te preocupă exclusiv ce face într-un trup. Nu numai că nu o ajuți să se elibereze de limitările trupului. Ci și încerci activ să o legi de acesta, confundând-o cu trupul și considerându-i unul și același lucru. Așa e atacat Dumnezeu, căci – dacă Fiul Lui e doar un trup – tot asta trebuie să fie și El.

Dacă Dumnezeu este un trup, care trebuie să fie planul Lui de mântuire? Care altul decât moartea?  Încercând să se prezinte ca Autor al vieții și  nu al morții, El este un mincios și un înșelător, plin de făgăduințe false, oferind iluzii în loc de adevăr. Realitatea aparentă a trupului face de-a dreptul convingător acest mod de a-L privi pe Dumnezeu. De fapt, dacă trupul ar fi real, ar fi foarte greu de evitat o asemenea concluzie. Și fiecare resentiment pe care îl ai insistă că trupul este o realitate. Resentimentele nesocotesc total ce e fratele tău. Îți întăresc convingerea că e un trup și îl condamnă pentru asta.

În această arenă atent pregătită, în care animalele furioase își caută prada și în care mila nu poate intra, eul “vine să te mântuiască”. Dumnezeu te-a făcut trup. Foarte bine. Să acceptăm asta și să ne bucurăm. Ca trup nu te lăsa lipsit de ce oferă trupul. Ia puținul pe care îl poți obține. Dumnezeu nu ți-a dat “nimic”. Trupul e singurul tău “mântuitor”. El e moartea lui Dumnezeu și “mântuirea” ta.

Aceasta e credința universală a lumii pe care o vezi. Unii urăsc trupul și încarcă să îl rănească și să îl umilească. Alții iubesc trupul și încearcă să îl preamărească și să îl proslăvească. Dar, cât timp trupul stă în centrul conceptului tău de sine, ataci planul dumnezeiesc de mântuire și îți îndrepți resentimentele împotriva Lui și a creației Sale, ca nu cumva să auzi Vocea adevărului și să O primești ca pe un Prieten.

Percepția ta total pe dos ți-a ruinat pacea minții. Te-ai văzut într-un trup, cu adevărul în afara ta, devenit inaccesibil coștienței tale, închis fiind de limitările trupului.

Lumina adevărului este în noi, acolo unde a pus-o Dumnezeu. Trupul e cel ce se află în afara noastră și nu ne privește. Să fim fără trup înseamnă să fim în starea noastră firească. Să recunoaștem lumina adevărului din noi, înseamnă să ne recunoaștem așa cum suntem. Să ne vedem Sinele separat de trup înseamnă să punem capăt atacului la adresa planului dumnezeiesc de mântuire și să îl acceptăm în schimb. Iar acolo unde I se acceptă planul s-a și înfăptuit.

Cum se procedează:

Intervale mai lungi:

Scopul acestor intervale este să devenim conștienți că planul dumnezeiesc de mântuire s-a și înfăptuit în noi. Trebuie să înlocuim atacul cu acceptarea. Lăsăm deoparte judecata și întrebăm:

Ce e mântuirea Tată? Eu nu știu. Spune-mi ca să înțeleg.

Apoi îi vom aștepta în liniște răspunsul. Ne-am folosit resentimentele să ne închidem ochii și să ne astupăm urechile. Acum vrem să vedem, să auzim și să învățăm. “Ce e mântuirea Tată?” Cere să ți se răspundă și ți se va răspunde. Caută și vei afla.

De câte ori simți că îți scade încrederea și îți slăbește speranța reușitei până la punctul de a se stinge, rostește-ți din nou întrebarea și rugămintea, amintindu-ți că le adresezi Creatorului infinit al infinitului, Care te-a creat după Propria-I asemănare.

Ce e mântuirea Tată? Eu nu știu. Spune-mi ca să înțeleg.

Îți va răspunde. Fii hotărât să auzi.

Intervalele scurte de peste zi:

Sunt suficiente unul-două intervale scurte pe oră care se vor desfășura astfel:

  1. Se repetă afirmația:                                                                                                                                                       Resentimentele sunt un atac la adresa planului dumnezeiesc de mântuire. Să îl accept în schimb pe acesta.Ce e mântuirea tată? 
  2.     Așteaptă răspunsul în liniște, cu ochii închii, circa un minut.

 –∞-

73: Voiesc să fie lumină.

Astăzi ne vom gândi la voia pe care o împărtășești cu Dumnezeu. Nu e același lucru cu dorințele deșarte ale eului din care iau naștere întunericul și nimicul.

Dorințele deșarte și resentimentele sunt parteneri sau coproducători în reprezentarea lumii pe care o vezi. Dorințele eului i-au dat naștere, iar nevoia eului de-a avea resentimente, necesare pentru a o menține, o populează cu figuri care par să te atace și să ceară judecată “dreaptă”. Aceste figuri devin mijlocitorii tocmiți de eu să facă trafic de resentimente.

În acest troc ciudat în care vinovăția trece dintr-o parte în alta, iar resentimentele sporesc cu fiecare târg pe care îl închei, voia ta se pierde. Oare așa lume să fi creat Voia pe care Fiul lui Dumnezeu o împărtășește cu Tatăl său? A creat Dumnezeu un dezastru pentru Fiul Său?…Ar crea oare Dumnezeu o lume în care să Îl ucidă chiar pe El?

Astăzi vom încerca încă o dată să ajungem la lumea care este în consens cu voia ta. Lumina e în ea pentru că nu contrazice Voia lui Dumnezeu. Nu e Cerul, dar lumina Cerului se răsfrânge asupra ei. Întunericul a dispărut. S-a renunțat la dorințele deșarte ale eului. Dar lumina care se răsfrânge asupra acelei lumi reflectă voia ta, așa că o vom căuta tocmai în tine.

Nici sursa luminii nici sursa întunericului nu se pot găsi  în afară. Resentimentele îți întunecă mintea și vezi afară o lume întunecată. Iertarea risipește întunericul…Am subliniat de repetate ori că poți să treci ușor de bariera resentimentelor și că ea nu poate sta între tine și mântuirea ta. Motivul este foarte simplu. Chiar vrei să fii în iad? Chiar vrei să plângi, să suferi și să mori?

Uită argumentele eului care urmărsc să arate că asta este Cerul. Știi că nu este așa. Nu poți să îți dorești așa ceva. …Suferința nu este fericire și fericire vrei de fapt. …Tu vrei să reușești în ce încercăm să facem astăzi. Întreprindem totul cu binecuvântarea ta și cu acordul tău voios.

Mântuirea este pentru tine. Mai presus de toate, vrei libertatea de a-ți aminti Cine ești cu adevărat. Astăzi, eul e cel ce stă neputincios în fața voii tale.

Să se facă astăzi voia ta și să se pună capăt pentru totdeauna convingerii demente că alegi iadul în locul Cerului.

Planul de mântuire al lui Dumnezeu concordă întru totul cu voia ta. Nu e scopul unei puteri străine, pe care ai fost obligat să îl accepți.

Cum se procedează:

Intervalele lungi:

Ești dispus chiar azi să vezi lumina din tine și să fii mântuit.

Ține-ți voia limpede în minte, și spune-ți cu fermitate blândă și certitudine liniștită:

Voiesc să fie lumină. 

Să văd lumina care reflectă voia lui Dumnezeu și a mea. 

Pune restul intervalului practic sub călăuzirea lui Dumnezeu și a propriului tău Sine. Alătură-te Lor în timp ce Ei deschid drumul.

Intervalele scurte de peste zi:

De câteva ori pe oră, și mai ales atunci când te încearcă un resentiment  de orice fel, repeți:

Voiesc să fie lumină. Întunericul nu e voia mea.

-∞-

74: Nu există altă voie decât a lui Dumnezeu.

Ideea de astăzi poate fi considerată gândul central spre care sunt îndreptate toate exercițiile noastre. Când ai recunoscut acest lucru, ai recunoscut că voia ta e a Lui. Credința în posibilitatea conflictului a dispărut.

E multă pace în ideea de astăzi, iar exercițiile de astăzi sunt îndreptate în direcția găsirii ei. Să încercăm astăzi să recunoaștem acest lucru și să simțim pacea pe care o aduce această recunoaștere.

Cum se procedează:

Intervalele lungi:

  • Începe intervalele practice mai lungi repetând de câteva ori aceste gânduri rar și cu hotărârea fermă de-a înțelege ce înseamnă și de-a le ține minte.

Nu există altă voie decât a lui Dumnezeu. Nu pot fi în conflict. 

  • Adaugă apoi timp de câteva minute gânduri aferente de forma;

Sunt în bună pace.

Nimic nu mă poate tulbura. Voia mea e a lui Dumnezeu.

Voia mea și a lui Dumnezeu sunt una.

Dumnezeu voiește pace pentru Fiul Său.

  • Identifică orice gând de conflict care-ți trece prin minte. Dacă e o zonă de conflict greu de rezolvat, ocupă-te de ea în mod special, identificând persoanele în cauză și situațiile și spune-ți:

Nu există altă voie decât a lui Dumnezeu.

Aceste gânduri de conflict nu au niciun înțeles. 

Conflictele mele în legătură cu ……..nu pot fi reale.

  • După ce ți-ai limpezit mintea, închide ochii și încearcă să simți pacea la ce ești îndreptățit. Cufundă-te în ea și simte-o învăluindu-te din toate părțile. Dacă reușești vei avea un sentiment profund de bucurie și vioiciune sporită, în loc să te simți toropit și moleșit.  Bucuria caracterizează pacea. Prin această trăire vei recunoaște că ai ajuns la ea. Dacă simți că o pierzi, sau că te moleșești, repetă imediat ideea zilei și mai încearcă.

Intervalele scurte de peste zi:

Un minut-două la fiecare jumătate de oră, cu ochii închiși dacă se poate, vei repeta:

Nu există altă voie decât a lui Dumnezeu. Caut astăzi pacea Lui.

-∞-

75: A venit lumina.

A venit lumina. Ești vindecat și poți vindeca. Ești mântuit și poți mântui. Ești în bună pace și duci cu tine pace oriunde mergi. Întunericul, zbuciumul și moartea au dispărut. A venit lumina.

Astăzi sărbătorim încheierea fericită a lungului tău vis de dezastru. Nu mai sunt acum vise întunecate. Astăzi începe epoca luminii pentru tine și pentru toți. Este o eră nouă în care se află o lume nouă. Cea veche nu și-a lăsat nicio amprentă asupra ei.

Cum se procedează:

Intervalele practice lungi: 

Astăzi privim lumea pe care ne-o arată iertarea noastră. Astăzi nu vrem să vedem umbra eului asupra lumii. Vedem lumina și în ea vedem reflecția Cerului, întinzându-se de-a lungul și de-a latul lumii.  Nu stărui asupra trecutului astăzi. Ține-ți mintea complet deschisă, spălată de toate ideile trecutului și curățită de fiecare concept pe care l-ai făurit. Azi ai iertat lumea. Încă nu știi cum arată. Aștepți pur și simplu să îți fie arătată. Începe intervalul practic aducându-ți la cunoștință vestea bună a eliberării tale:

A venit lumina. Am iertat lumea. 

Spune-ți că iertarea ta îți dă dreptul la viziune. Înțelege că Spiritul Sfânt nu întârzie să dea darul vederii celor care iartă. Îți va arăta ce vede adevărata viziune. Așteaptă-l cu răbdare. Va fi prezent.

Spune-I că știi că nu poți să nu izbutești, pentru că ai încredere în El. Și spune-I că aștepți cu certitudine să vezi lumea pe care ți-a fâgăduit-o. De acum înainte vei vedea altfel. Astăzi a venit lumina. Și vei vedea lumea care ți s-a făgăduit de la începutul timpului și în care sfârșitul timpului e garantat.

Intervalele scurte de peste zi:

Reamintește-ți cam din sfert în sfert de oră că sărbătorim ceva deosebit. Adu mulțumiri pentru mila și Iubirea lui Dumnezeu. Bucură-te de puterea pe care o are iertarea să îți vindece vederea total. Fii încrezător că în ziua de astăzi stă un nou început. Și ce vezi e atât de binevenit, încât vei extinde bucuros la nesfârșit ziua de astăzi.

Spune așadar:

A venit lumina. Am iertat lumea.

Dacă ești tentat cumva, spune-i celui care pare să te tragă înapoi în întuneric:

A venit lumina. Te-am iertat.

Închinăm ziua de astăzi seninătății în care te vrea Dumnezeu. Ține-o în conștiența sa de sine și vezi-o astăzi peste tot, în timp ce sărbătorim începutul viziunii tale și vederea lumii reale, care a venit să înlocuiască lumea neiertată pe care ai crezut-o reală.

finish