The post Nevoia de desăvârșire appeared first on Milena Popescu.

După zile cu nori și furtuni răsare soarele.

Înțelegi cât de important este să-ți cureți energiile? Un spirit trezit are nevoie de această experiență. Cu cât faci mai mult aceste exerciții, cu atât vei experimenta mai mult liniștea dincolo de tiparele de credințe și dincolo de problemele emoționale; o flacără mică de conștientizare va arde în interiorul tău.

Indiferent ce boală îți afectează corpul fizic, ea este doar o consecință a tiparelor tale de credințe și a traumelor tale emoționale. Nici măcar marii meditatori nu pot intra în călătoria lor interioară fără să-și curețe corpul mental și corpul emoțional. ( Daniel Mitel- Imageria inimii; O cale spre iluminare)

Este o adevărată provocare să ne menținem centrați și senini în fiecare moment al zilei. Se întâmplă în jurul nostru multe. Trăim între oameni, suntem implicați în activități sau suntem martori, cu sau fără voia noastră, la diverse evenimente. Unele au darul să ne înalțe sufletele iar altele ne dezechilibrează corpurile mentale, emoționale și fizice. Corpul fizic este oglinda fidelă a ceea ce gândim și a ceea ce simțim. Este suma emoțiilor prin care trecem, a gândurilor pe care le emitem și a celor pe care le recepționăm fără să știm din jur.

Cea mai bună modalitate de a ne vindeca și de a ne menține curați este munca cu noi înșine. Putem să fim atenți la gândurile noastre, să ne înconjurăm de oameni pozitivi, să evităm locurile aglomerate, să ne conectăm cu natura, să avem o dietă sănătoasă, să ne îngrijim trupul, să ne cultivăm mintea cu informații care ne aduc o stare de bine și ne ajută să evoluăm, să avem zilnic timp pentru sufletul nostru, etc. Pentru că lumea noastră este încă plină de negativism, este recomandat să utilizăm zilnic tehnici de curățare a corpurilor mentale, emoționale și fizice și să permitem apoi acelei energii curate și pure să se extindă mai departe în jurul nostru odată cu iubirea și compasiunea pentru tot ceea ce este viu.

În demersul nostru este foarte important să facem diferența între PROTECȚIE și CURĂȚARE. Câmpurile energetice pe care ne plasăm atunci cînd emitem una dintre cele două intenții sunt complet diferite.
PROTECȚIA presupune ridicarea unui zid, a unui scut de apărare; ne plasăm în câmpul FRICII. Atunci când te conectezi în mod conștient la INIMĂ, locul cel mai frumos și mai pur din toată ființa ta, puntea de legătură cu întreg Universul și cu Sursa Creației, te plasezi conștient în câmpul IUBIRII, iar iubirea necondiționată pentru tine și pentru cei din jur este cea mai eficientă protecție. Dacă ar fi să folosim harta nivelurilor de conștiință a doctorului David Hawkins, am vedea că pe o scală de la 1 la 1000, frica ne plasează la nivelul energetic 100, pe când iubirea ne plasează la nivelul 500. Nu poți niciodată să te cureți, să te vindeci pe tine sau să facilitezi o vindecare de la nivelul fricii. Toate vindecările apar de la nivelul 500 în sus.

Cel mai simplu demers pe care l-am putea face pentru porția noastră zilnică de curățenie sau pentru situațiile în care traversăm zone tulburi ale existenței este să ne conectăm la inima noastră și să simțim cum Lumina radiantă și plină de Iubire ce provine de la Sursă ne învăluie și ne umple întreaga ființă.

Exercițiul pe care vi-l propun îl practic de 6 ani, și l-am completat în timp cu elemente din folozofia Vindecarii reconective și cu secvențe de Imageria inimii. Este important ca la începutul exercițiului să te conectezi la inima ta și apoi, prin câmpul inimii, la Câmpul Infinit de Energie, Lumină, Iubire și Informație care provine de la Sursă, Dumnezeu, Creator, Univers, sau cum îți este mai confortabil să-l numești

CUM SE PROCEDEAZĂ:

Citește exercițiul înainte de a-l practica și exersează postura, relaxarea și conectarea la inimă.

Repetă textul scurt al exercițiului pentru a fi mai ușor să-l folosești.

POSTURA:

• Înainte de culcare, sau ori de câte ori este cazul, te așezi confortabil, de preferință pe un scaun.
• Picioarele trebuie să fie paralele iar unghiurile formate la tălpi și genunchi, precum și unghiul dintre coapse și trunchi trebuie să fie de 90 de grade.
• Așezi palmele pe genunchi, îndrepți spatele și orientezi creștetul capului spre tavan. ( dacă nu sunteți siguri că poziția capului este cea corectă, plasați o carte pe creștetul capului, corectați postura și apoi renunțați la ea )
•  

RELAXAREA:

Începeți relaxarea corpului de la cap către baza coloanei vertebrale:

• Închideți ochii, relaxați pielea capului, urechile și, foarte important, ochii.
• Relaxați ceafa și lăsați umerii să cadă într-o poziție normală și confortabilă.
• Relaxați brațele.( S-a constatat că simpla relaxare a brațului drept, dacă ești dreptaci, favorizează o relaxare mai bună a întregului corp.)
• Relaxați coloana vertebrală păstrând spatele drept și lăsați bazinul să se așeze greu pe scaun.

Inspirați adânc și expirați lung pe gură – de 3 ori – vizualizând de fiecare dată un nor alb prin care eliminați toate fricile, toate grijile, problemele, emoțiile și gândurile negative.

CONECTAREA LA INIMĂ:

Sunt mai multe modalități de a ne conecta la inimă, dar cea mai simplă și la îndemâna oricui este metoda intenției și atenției. Cu ochii închiși și complet relaxați

• Vă mutați atenția către inimă și, în deplină tăcere și liniște, vă auziți bătăile inimii și îi simțiți ritmul. Dacă puteți face exercițiul fără să ieșiți din starea de relaxare, vă puteți așeza palmele suprapuse peste inimă ca să păstrați conexiunea cu ea pe durata exercițiului.
• Simțiți energia iubitoare a inimii și plăcuta senzație de pace pe care o oferă.
• Prin inimă vă conectați conștient la Câmpul infinit de Energie, Lumină, Iubire și Informație  din Univers.
•  (Așteptați până ce simțiți că această conexiune s-a realizat. Poate o stare mai profundă de relaxare, vibratii, furnicături, presiune undeva în corp, etc.)

EXERCIȚIUL:

INVOC ACUM ȘI MĂ ABANDONEZ LUMINII PURE ȘI PLINE DE IUBIRE A LUI DUMNEZEU CA SĂ CUREȚE ȘI SĂ PURIFICE FIECARE PARTICULĂ ELEMENTARĂ DIN CORPURILE MELE: MENTAL, EMOȚIONAL ȘI FIZIC .

CER CA ÎN SPAȚIUL MEU SĂ FIE LĂSATE NUMAI ACELE ENERGII, FORME – GÂND ȘI ENTITĂȚI CARE FAC PARTE 100% DIN LUMINA PURĂ PLINĂ DE IUBIRE A LUI DUMNEZEU.

CER CA ORICE ENERGIE, ORICE FORMĂ-GÂND SAU ENTITATE CARE NU FACE PARTE 100% DIN LUMINA PURĂ PLINĂ DE IUBIRE A LUI DUMNEZEU SĂ PLECE IMEDIAT ȘI PENTRU TOTDEAUNA.

VĂD ȘI SIMT CUM LUMINA PURĂ ȘI PLINĂ DE IUBIRE A LUI DUMNEZEU ÎMI INUNDĂ CHAKRELE ȘI AURA.

VĂD ȘI SIMT ÎN JURUL MEU O SFERĂ DE LUMINĂ PURĂ ȘI STRĂLUCITOARE CARE RADIAZĂ ÎN JUR IUBIRE ȘI PACE.

MĂ SIMT CALM ȘI CURAT.

ÎȚI MULȚUMESC IUBITE DUMNEZEU PENTRU ACEASTĂ CURĂȚARE!

Dați voie acum minții să se relaxeze complet. Mai rămâneți în înimă o vreme, în pace și lumină, pentru că atâta timp cât încercați să vă amintiți exercițiul rămâneți conectat la creier; iar acest lucru este inevitabil la început.

Când sunteți pregătiți, respirați adânc și deschideți ochii!  

OBSERVAȚIE: Rămâneți la fiecare secvență a exercițiului atâta timp căt aveți nevoie să simțiți, dar nu atât de mult încât să apară gânduri suplimentare sau să vă ia somnul.

Cu drag !

The post Un exercițiu de curățare cu lumină appeared first on Milena Popescu.

       

    Ne este Viața infinită, dar nu putem păși în această Viață cu frica de Dumnezeu în sân; acest lucru este cert și se cere a fi lămurit. Afirmațiile de mai jos, esența lecțiilor 167 și 170, pot ajuta la vindecarea fricii –  de moarte și de Dumnezeu:

• Există o singură viață, și pe aceasta o împărtășesc cu Dumnezeu.
• Nu există cruzime în Dumnezeu și nici în mine.

     Conceptele lumii acesteia ne-au învățat că viață avem numai cât timp suntem pe pământ, iar când trupul se sfârșește, vine moartea cu întreg cortegiul ei de bocitoare. Dincolo ne așteaptă Dumnezeu care ne judecă după faptele noastre, așa că pășim în moarte sfiiți, neștiind ce și cum, așteptând cu groază judecata și eventuala pedeapsă veșnică. Viața eternă pare iluzorie, atât de departe și atât de nesigură. De aici se naște atașamentul față de trup și față de toate plăcerile pe care el ni le poate oferi acum, în această viață ce ne pare singura cu adevărat  reală. Am fost identificați încă de la naștere cu trupurile noastre. Toată îngrijrea inițială se îndreaptă către trup, și, pentru că spiritul nu poate vorbi, nu poate spune că acel mic copil al lui Dumnezeu, care tocmai s-a născut, se simte încă unit cu Sursa creației sale și cu toată Creația lui Dumnezeu. De aceea separarea în trup aduce multă durere și lacrimi, căci până atunci era unul cu mama sa și cu întreg Universul, legănat în iubire, fără dureri, nevoi și fără însingurare. 

       Cursul ne învață că moartea e doar gândul că ești separat de Creatorul tău. Moartea nu ține de trup, este numai o idee care s-a cuibărit adânc în mintea lumii și în mintea fiecăruia dintre noi. Moartea nu poate decurge din viață așa cum fals am fost învățați să credem. Dacă moartea este doar gândul de separare,  un gând își are originea în minte și de aceea, singurul mod de vindecare a morții este vindecarea minții. Atunci când ne schimbăm mentalitatea despre noi, schimbăm și ceea ce credem despre moarte și despre viață; nu poți trăi viața cu adevărat până ce nu înțelegi ce înseamnă moartea. 

      Am învățat încă din primele lecții ale cursului că trupul nu este decât un instrument de învățare pentru minte, iar mintea nu se naște odată cu trupul, căci ea face deja parte din Mintea lui Dumnezeu. Că s-a scindat, da, este adevărat. A rezultat în urma scindării o minte egotică necesară vieții pe pământ, dar este o minte adormită și asta nu poate schimba ce e starea ei de trezie. Nu este o minte separată, este doar o minte adormită:

Când mintea alege să fie ce nu e și să își aroge o putere străină pe care nu o are, o stare străină în care nu poate intra, sau o condiție falsă care nu e Sursa ei, ea pare pur și simplu să ațipească un pic. În somn, visează timpul, un interval în care ce pare să se întâmple nu s-a petrecut nicicând, schimbările pricinuite sunt lipsite de substanță și toate întâmplările nu sunt niciunde. Când se trezește, mintea continuă să fie cum a fost mereu.

      Tot ce e creat de Dumnezeu înseamnă viață, iar viața nu are opus, așa cum iubirea și pacea Lui nu au opus. Tot ce pare opus vieții – moartea, ura, frica, durerea, atacul, judecata – sunt construcții ale unei minți care nu este adusă încă la starea ei originală. Viața vine din veșnicie și noi odată cu ea. Viața se extinde în veșnicie și noi odată cu ea.

Suntem aceiași, azi, ieri și în veci. Împărtășim o singură viață pentru că avem o singură Sursă, o Sursă din care ne provine perfecțiunea, rămânând mereu în mințile sfinte pe care El le-a creat perfecte. 

     Viața este o minunată călătorie prin Câmpul Conștiinței – spune Sri Vasudeva – iar acest Câmp este infinit, ne se limitează la spațiul fizic. O minte trează înțelege că nu există moarte. Nu suntem trup, căci trupul se stinge atunci când și-a îndeplinit misiunea, iar mintea merge mai departe. Putem fi treji sau adormiți, vii sau morți, după cum sunt mințile noastre în momentul respectiv; dar indiferent cum ar fi, mintea se ve trezi la un moment dat și atunci orice idee de moarte dispare.

      Cum putem controla moartea? Controlându-ne mintea. Să fim vigilenți și să avem grijă să fim mereu în mintea corectă. Cum știm dacă suntem în mintea corectă? Fiind atenți tot timpul la cum ne simțim, la ce efecte au alegerile și deciziile noastre asupra trupului și ce fel de emoții ne fac să trăim.

Ideea morții ia multe forme. E singura idee subiacentă tuturor sentimentelor care nu sunt suprem de fericire. E semnalul de alarmă la care răspunzi cu orice reacție care nu e bucurie deplină. Toată mâhnirea, pierderea, neliniștea, suferința și durerea, chiar și un mic suspin de istovire, o ușoară jenă sau cea mai mică încruntare adeveresc moartea. Și neagă astfel faptul că trăiești.

      Orice intenție de a ataca – chiar dacă tu crezi că e în legitimă apărare – adeverește moartea, căci orice atac înseamnă un strigăt după iubire, iar de nu ai iubire, înseamnă că nu ai viață. 

       Ce smintită idee că dacă ataci, te aperi de moarte! Atacul înseamnă frică, iar frica înseamnă moarte. Pari să ataci dușmanul din afară, dar câștigi de fapt un dușman interior. Când ataci, orice urmă de iubire din tine dispare și odată cu ea și Viața. Când n-ai iubire în inimă ești mort. Privește-te, simte-te, recunoaște! Când n-ai iubire în inimă ești mort pentru că ai frică, iar frica trăiește în lipsa iubirii, așa cum întunericul trăiește în lipsa luminii.  Supărarea este lipsa bucuriei, boala este lipsa sănătății, frica este lipsa iubirii, moartea este lipsa vieții. 

      Ultimul și cel mai greu obstacol de îndepărtat din calea vindecării de moarte este frica de Dumnezeu, care este de fapt, frica de tine – un obstacol aparent având înfățișarea unui bloc solid, impenetrabil, înfricoșător și insurmontabil. Cum să-ți fie frică de tine? De tine nu-ți poate fi frică, căci tu ești o mică parte din Dumnezeu, așa cum o mică parte din El se regăsește în tine. Atunci, cum să-ți fie frică de Dumnezeu? Dumnezeu e iubire; tu ești iubire. Ai făcut altceva din tine decât ești de fapt? Te-ai transformat? Ai dat blândețea pe cruzime, iubirea pe ură, pacea minții pe judecata semenilor? Ar însemna că L-ai transformat pe Dumnezeu din tine, dar cum nu poate fi posibil acest lucru, ceva nu-i la locul lui. Nu ți-e frică de Dumnezeu, ți-e frică de tine, și asta se poate rezolva atunci când îți vindeci mintea și înțelegi cine ești. E dreptul tău să alegi ce vrei să crezi, iar de data aceasta vei alege bine. 

Ce alegi astăzi e cert. Căci privești pentru ultima oară această bucată de piatră cioplită pe care ai făcut-o, și nu îi mai spui dumnezeu. Ai mai ajuns în acest loc dar ai ales ca dumnezeul acesta crud să rămână cu tine sub încă o formă. Așa că frica de Dumnezeu s-a întors și ea cu tine. De data aceasta o lași acolo. 

***

      Neale Donald Walsh aduce în fața cititorului prin cartea Acasă cu Dumnezeu o “conversație” complexă pe care o are cu Dumnezeu pe tema vieții și mai ales a morții. Pentru a desfășura firul discuției, folosește optsprezece idei cheie, pe care le-a numit reamintiri. Este o carte în care detaliază metaforic, dar  într-un mod suficient de simplu pentru a fi înțeles, întreaga poveste a vieții și a morții.

      Câteva fragmente din cea de-a treisprezecea reamintire,  spun așa:

      Naștera și moartea sunt același lucru.

     Ambele sunt pur și simplu, atenuări ale energiei, care acționeză la fel ca transformatoarele de tensiune, facilitând tranzițiile dintr-o lume în cealaltă.

     Cuvintele “moarte” și “naștere” ar putea fi foarte bine eliminate din toate limbile voastre. În ambele cazuri, cuvântul “creație” ar putea fi un înlocuitor mai bun.

     Nașterea și moartea sunt momente de creație. Sunt Momente Prime.(…) Moartea e un moment de creație – și foarte puțini oameni se gândesc la ea în acest fel. Dacă ar gândi mai mulți astfel, moartea ar putea fi privită cu mai puțină tristețe. N-ar mai fi tristețe deloc. În niciun caz pentru persoana care pleacă. Ar fi o sărbătoare. Moartea este un moment când oamenii devin foarte puternici, pentru că cine sunt ei se amplifică prin însuși procesul morții.

      “Moartea” este enegia care te propulsează prin Centrul Ființei Tale și spre următoarea ta realitate.

–

      Ne vom întoarce la această chestiune a “alinierii energetice”, pe care am explorat-o mai înainte. “Nașterea” și “moartea” sunt momente de Creație Pură, pentru că ele aliniază sau “acordează fin” energia, care este Viața Însăși, mărind frecvența vibrației sale și manifestându-se ca materie în lumea fizică – sau scăzând vibrația și manifestându-se ca energie invizibilă în tărâmul spiritual. În acest fel se nasc universuri întregi. În acest fel te-ai născut și tu.

      Iar – și aici este secretul – energia cu care intri în naștere este  “ceea ce contează”. Adică, ceea ce se transformă în materie, manifestându-se în lumea fizică. În momentul morții apare exact opusul. Astfel, creezi cu ajutorul morții, prin ceea ce aduci în moarte din lumea fizică, iar cu ajutorul nașterii creezi prin ceea ce aduci în naștere, din tărâmul spiritual. (…) Ceea ce aduci în experiența morții va fi adus fie conștient, fie inconștient, fie în totală conștiență sau cu o totală inconștiență a ceea ce faci.

    De aceea conversația pe care o avem acum este atât de importantă. Scopul acestei conversații este să te facă total conștient de ceea ce faci. Tu ți-ai adus Sinele la această conversație, ca să-i poți reaminti Sinelui tău că: Tu îți creezi realitatea prin vibrația, prin energia pe care o emiți.

***

           Surse:

• Ed. Centrum: Curs de miracole-Culegere de exerciții pentru studenți, pag. 305-307, 313-315;
• Ed. For You: Neal Donald Walsh- Acasă cu Dumnezeu, pag 176-177, 184-185

            Textul integral al exercițiilor din Curs de miracole poate fi accesat aici:

https://arhivaspirituala.wordpress.com

***

      Cum se exersează:

    Conform indicațiilor din curs, metoda generală de efectuare a exercițiilor – care poate fi păstrată și după ce s-a parcurs întregul curs și ai rămas sub îndrumarea Profesorului lăuntric – este următoarea:

      Dimineața și seara aloci meditației o perioadă mai lungă de timp (o oră sau cât poți și cât te face fericit). La începutul intervalului, de regulă dimineața, se citește lecția și se repetă cu ochii închiși ideea zilei sau acele idei din lecție care au avut ecou în inima ta. Apoi, tot cu ochii închiși, te abandonezi lui Dumnezeu în perfectă liniște și total relaxat. Este perioada de meditație pe parcursul căreia gândurile de tot felul îți vor da târcoale. Pentru a le îndepărta e suficient ca, atunci când apar, să repeți ideea zilei și să te adâncești din nou în meditație – fără gânduri, fără dorințe, fără așteptări: doar tu cu Sinele tău, în perfectă liniște. Vei sta așa atâta timp cât te vei simți bine. Este recomandat să-ți alegi o poziție comodă, dar nu culcat. Cel mai bine este în capul oaselor. Nu sunt date indicații specifice privind poziția, respirația sau alte tehnici de meditație. Important este să te simți bine și să fi complet relaxat.

     Este recomandat ca intervalul de dimineață să se efectueze imediat după trezire, sau cât de repede se poate, iar cel de seară imediat înainte de culcare.

      Pe perioada zilei, din oră în oră sau ori de câte ori este posibil, îți iei răgaz câteva clipe pentru a-ți aminti în liniște ideea zilei. Aplici învățăturile lecției la orice situație concretă ce apare în viața ta.

The post Curs de miracole: 167, 170 – Viața și frica de Dumnezeu. appeared first on Milena Popescu.

 Sunt un singur Sine unit cu Creatorul meu.

 Mântuirea vine din singurul meu Sine.

-∞-

95: Sunt un singur Sine unit cu Creatorul meu.

      Ideea de astăzi ne descrie așa cum suntem creați de Dumnezeu: unități individuale, extesii ale lui Dumnezeu – “una în sinea ta”- și uniți cu El. Noi ne vedem rupți în bucăți, scindați: suflete păcătoase, nefericite și copleșite de durere, minți slabe,  împovărate de gânduri și griji, trupuri urâte și bolnave – mai multe părți care se luptă între ele, separate de Dumnenzeu.

   Exercițiul de astăzi este o nouă încercare de a ne regăsi Sinele unitar, complet, unit cu Creatorul Său.

   Se vor folosi pentru intervalele practice primele 5 minute ale fiecărei ore, așa cum este explicat la exercițiul 93. În faza de învățare, aceste cinci minute, sunt mai eficiente decât intervalele lungi, pentru că mintea nedisciplinată nu are timp să înceapă să emită gânduri parazite, neobișnuită fiind să rămână perfect liniștită. Un alt avantaj este acela că este eliminată tendința de a sări peste aplicațiile scurte și dese din timpul zilei, absorbiți fiind de treburile și obiectivele noastre efemere.Această metodă este bună “pentru cei ce continuă să aibă o motivație inconsecventă și o puternică reacție de apărare față de tot ce înseamnă a învăța”. Scăpările de la acest orar nu trebuie să conducă în mod eronat la concluzia că ziua este ratată și că trebuie să abandonăm exercițiul. În spatele acestei tendințe se ascunde de fapt “refuzul de-ați lăsa greșeala să fie corectată și lipsa bunăvoinței de-a încerca din nou”.

Să fim hotărâți atunci, mai ales în cursul săptămânii viitoare, să fim dispuși să ne iertăm scăpările de nesilință și nereușitele de-a urma indicațiile de exersare a ideii zilei. Această toleranță față de slăbiciune ne va da posibilitatea să o trecem cu vederea în loc să îi dăm putința să ne țină în urmă cu învățătura. Dacă îi dăm putința să o facă, o considerăm putere și confundăm puterea cu slăbiciunea.

–

Când nu reușești să te conformezi cerințelor acestui curs,  ai făcut pur și simplu o greșeală. Aceasta necesită corecție și atât. Să lași o greșeală să persiste înseamnă să faci greșeli suplimentare, care sunt bazate pe prima și o întăresc.

(…)

Desprinde-te de toate aceste greșeli  recunoscând ce sunt. 

Sunt încercări de a ne ține departe de adevăr și inconștienți de faptul că:

• Sunt un singur Sine unit cu Creatorul și cu fiecare aspect al creației, de o putere nelimitată și o pace fără sfârșit. 

Aceasta este afirmația care va marca începutul fiecărui interval de 5 minute. Cu ochii închiși, vom repeta apoi de câteva ori, rar și atent, lăsând să pătrundă adânc în minte, faptul că :

• Sunt un singur Sine.

• Ești un singur Sine, unit și în siguranță în lumină și bucurie și pace. 
• Ești un singur Sine, deplin, vindecat și întreg, cu puterea de-a ridica vălul întunericului de pe fața lumii și de-a lăsa lumina din tine să răzbată pentru a învăța lumea întreagă adevărul despre tine însuți.
• Ești un singur Sine, în perfectă armonie cu tot ce este și cu tot ce va fi. 
• Ești un singur Sine, Sfântul Fiu al lui Dumnezeu, unit cu frații tăi în acest Sine.

–

Simte acest Sine din tine și lasă-L să îți spulbere toate iluziile și îndoielile. (…) Ești un singur Sine, și ți-e dat să simți acest Sine în tine și să îți alungi toate iluziile din singura Minte care e Sinele acesta, sfântul adevăr din tine.

 –

Să nu uiți astăzi. Avem nevoie de ajutorul tău, de mica ta contribuție la aducerea fericirii lumii întregi. Iar Cerul contează pe tine, încrezător că azi o să încerci. Fii vigilent. Să nu uiți astăzi. Pe tot parcursul zilei să nu îți uiți obiectivul. repetă ideea de astăzi cât de des și înțelege că, de fiecare dată când o repeți, cineva aude vocea speranței, freamătul adevărului în minte, foșnetul blând al aripilor păcii.

Să spunem astăzi tuturor celor pe care-i întâlnim că

• Noi doi suntem un singur Sine, uniți cu Creatorul nostru în acest Sine. Te cinstesc ca urmare a Ce sunt și a Ce este El, Cel care ne iubește pe amândoi ca pe unul singur.

-∞-

96: Mântuirea vine din singurul meu Sine.

      Continuând ideea de la începutul exercițiului anterior, ni se reamintește că, deși suntem un singur Sine, noi ne simțim scindați în opuși: bun – rău, minte – trup, iubitor – plin de ură. Acești opuși nasc în noi conflicte acute, repetabile, urmate de dorința de a găsi o soluție pentru “reconcilierea” acestor contradicții. Este lupta pentru mântuire, pentru eliminarea “răului”. Dar, pentru a fi mântuiți, trebuie să acceptăm faptul că iluzia și adevărul nu pot fi reconciliate, pentru că noi suntem un singur Sine. Până nu vom înțelege acest lucru, ne vom irosi timpul și efortul, trecând prin speranță și îndoială, la nesfârșit, stabilind o listă nesfârșită de obiective pe care nu le vom putea nicicând atinge.

Problemele care nu au înțeles nu pot fi rezolvate în cadrul în care sunt puse. Două sine în conflict nu pot fi împăcate, iar binele și răul nu au niciun punct de întâlnire. Sinele făurit de tine nu poate fi niciodată Sinele tău; și nici Sinele tău nu poate fi împărțit în două, și să rămână în continuare ce este și ce trebuie să rămână mereu. Mintea și trupul nu pot exista amândouă. Nu fă nicio încercare să le reconciliezi, căci își neagă reciproc realitatea. Dacă ești de natură fizică, mintea ta dispare din conceptul tău de sine…Dacă ești spirit, atunci trupul trebuie să nu aibă niciun înțeles pentru realitatea ta.

–

Spiritul folosește mintea ca mijloc de-a-și găsi expresia de Sine. Iar mintea care servește spiritul e plină de pace și de bucurie. Primindu-și puterea din spirit, ea îndeplinește fericită funcția pe care o are aici. Mintea însă se poate vedea și divorțată de spirit, percepându-se într-un trup cu care se confundă. Și atunci, fără funcția ei nu are pace, iar fericirea e străină de gândurile ei.

–

Dar mintea separată de spirit nu poate să gândească. Și-a negat sursa puterii și se vede neputincioasă, limitată și slabă. Disociată acum de funcția ei, se crede singură și separată, atacată de armate comasate împotriva ei, de care se ascunde în șubredul reazem pe care i-l oferă trupul.

(…)

Nu îți mai irosi timpul pe așa ceva. Cine poate să rezolve conflictele fără noimă pe care le prezintă un vis?(…) Mântuirea nu poate să facă din iluzii o realitate, nici să rezolve o problemă care nu există. Speri probabil că poate. Dar vrei oare ca planul lui Dumnezeu de eliberare a Fiului Său drag să îi aducă durere și să nu îl poată elibera?

–

Sinele tău își păstrează Gândurile, iar ele rămân în mintea ta și în Mintea lui Dumnezeu. Spiritul Sfânt ține mântuirea în mintea ta și îi oferă calea către pace. Mântuirea e un gând pe care îl împărtășești cu Dumnezeu…s-a păstrat printre Gândurile care sunt dragi Sinelui tău și la care ține pentru tine. 

–

Mântuirea vine din acest singur Sine prin Cel Care e Puntea dintre mintea ta și acest Sine.

Intervalele practice de 5 minute de astăzi sunt dedicate găsirii gândului de mântuire prezent în mintea noastră care face parte din Mintea lui Dumnezeu. Vom găsi gândul de mântuire din Sinele nostru. Spiritul Sfânt este Puntea de legătură dintre noi și Dumnzeu, dintre noi și singurul, unicul, nostru Sine: Sinele dumezeiesc.

Vom repeta la începutul intervalului:

• Mântuirea vine din singurul meu Sine. Gândurile Lui sunt ale mele ca să le folosesc. 

Caută-i apoi Gândurile și revendică-le ca propriile tale gânduri. Acestea sunt adevăratele tale gânduri pe care le-ai negat, lăsându-ți mintea să rătăcească într-o lume de vise, pentru a găsi iluzii în locul lor. Mântuirea se află printre ele; găsește-o printre ele. Dacă reușești, gândurile care îți vin îți vor spune că ești mântuit și că mintea ta și-a găsit funcția pe care a vrut să o piardă. Sinele tău o va întâmpina cu bucurie și îi va aduce pace. (…) Mintea ta va binecuvânta toate lucrurile. Odată confuzia încheiată, ești restabilit, pentru că ți-ai găsit Sinele. 

–

Sinele tău știe că astăzi nu poți să dai greș. Poate că mintea îți va rămâne nesigură încă un pic. Nu te lăsa descurajat de asta.(…) De fiecare dată când spui astăzi minții tale frenetice că mântuirea vine din singurul tău Sine, mai pui încă o comoară în tezaurul tău crescând.

-∞-  

Observație:

Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, pentru a înțelege acest curs, dar și pentru oricine este interesat de aceste idei.

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole- Culegere de exerciții pentru studenți, pp.159-164 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.

The post Curs de miracole: Exercițiile 95,96. appeared first on Milena Popescu.

 aici : Imagini pe nisip cu Andres Amador :

 Un mod simplu, frumos și copilăresc de a manifesta creatorul din noi, chiar dacă la primul val “urmele creației”  noastre s-au șters. Rămâne veșnic bucuria.

    Astăzi am reușit să finalizez  prima parte din Capitolul 7  al părții teoretice din “Curs de Miracole”: Darurile Împărăției. Am sintetizat primele cinci lecții și anume: ” Ultimul pas”, “Legea Împărăției”, “Realitatea Împărăției”, ” Vindecarea ca recunoaștere a adevărului”, ” Vindecarea și caracterul neschimbător al minții”. Am încercat să rezum și să citez într-un mod cât mai clar, cele mai importante idei și cele mai relevante fragmente de text. În prima parte am expus ideile pe scurt, după care acestea sunt expuse ceva mai detaliat în cea de-a doua parte. Sunt lecții pline de semnificații, care ușor pot fi recunoscute a fi baza multor idei împărtășite de mulți învățători spirituali ai ultimilor ani. La sfârșitul lecției am inserat un film care este în deplin acord cu învățăturile din acest curs. 

∞

I: Variana scurtă.

             Suntem creatori.

• Dumnezeu ne-a creat prin iubire, extinzându-se, și a devenit noi. El este întâiul Creator, iar noi suntem cocreatori, pentru că așa ne-a creat. Nu există reciprocitate între noi ( cocreatori) și El ( Creator), așa cum nu există pe pământ reciprocitate între părinte și copil. Avem însușirile tatălui, dar nu vom deveni niciodată părintele părintelui nostru, și nici egal cu el.
• Ne revendicăm poziția de cocreatori atunci când devenim vigilenți numai pentru Dumnezeu și Împărăția Sa. De pe poziția de cocreatori, rolul nostru este să extindem Creația lui Dumnezeu.
• Până atunci însă, atenție la eu/ego! El cere mereu drepturi reciproce, pentru că e plin de rivalitate, și nu de iubire. Se târguie pentru a primi, dar uită că pentru a primi, trebuie să dai.

         Legea lui Dumnezeu.

• Voi învăța ce sunt, și voi vedea ce sunt,  din ce am proiectat asupra altora și din ce cred că sunt ei. Ei sunt oglinda mea. Aceasta este ceea ce noi numim “Legea oglindirii”.

“Ce proiectezi sau extinzi are valoare pentru tine.”

“Ce extinzi ești”

• Spiritul Sfânt, sau “Inspirația Universală” este cel care traduce aceste legi în mod unitar, pentru toți. Orice alți traducători eșuează în a transmite un mesaj unitar, pentru că mințile lor sunt supuse conflictului. Oare nu s-a reflectat acest lucru în multitudinea de religii și interpretări  care s-au dat de-a lungul timpului aceluiași adevăr? S-a pus în mod repetat accentul pe diferențele de formă, când de fapt singurul care contează este mesajul. Iar mesajul este același, pentru că adevărul este unic.

         Avem putere de la Dumnezeu.

• Avem putere de la Dumnezeu pentru a face tot ceea ce dorim să facem. Dar, atenție, această putere nu este a noastră. Doar o putem folosi pentru a crea în armonie cu Dumnezeu. Nu putem uzurpa această putere și nu o putem utiliza în folos personal, în detrimentul altuia.

          Nevoia de întrecere este sursa conflictului.

• Trăim în dualitate, între ego și Sinele divin. Pe acesta din urmă nu îl percem. Este silențios și în contact permanent cu Sursa. Ego “țipă” mai tare, este evident, și a preluat în mod abuziv conducerea în lumea aparentă în care trăim. Generează nevoia de întrecere (de a fi “mai grozavi”, ” mai avuți”, “mai puternici”  decât ceilalți), și stă la baza conflictului. Se hrănește cu iluzia separării.

         Ajungi acolo unde îți concentrezi atenția.

• Devii ființa asupra căreia îți focalizezi atenția. “Să fii în Împărăția lui Dumnezeu înseamnă doar să îți concentrezi toată atenția asupra ei. “

          El este în noi, noi suntem în El.

• Dumnezeu este în noi, și noi suntem în Dumnezeu. Dumnezeu este totul în sens foarte literal. Mintea lui este pretutindeni și este în toate. E totul, pentru că înglobează toate lucrurile în ea.
• Spiritul Sfânt este “Inspirația Universală”. El este Călăuza.

         Rolul trupului în vindecarea minții. Vindecătorii.

• Trupul nu este decât un suport pentru aptitudini și un mijloc de comunicare. Vindecarea înseamnă vindecarea minții. Toată vindecarea se realizează la nivelul minții.
• Noi suntem proprii noștri vindecători. Trebuie și putem să ne dezvoltăm această aptitudine. Putem de asemenea, și trebuie să-i vindecăm și pe frații noștri.
• Un vindecător care crede că are un dar “special” de la Dumnezeu, nu este vindecat, și nu poate fi consecvent în  vindecarea pe care o oferă. Acesta e vindecătorul care așteaptă “recompensă”, “recunoștință”. El nu a înțeles că acest dar îl avem toți. El doar trebuie să ne ajute să ne redescoperim acest dar.

           Redescoperirea Sinelui.

• Să ne vindecăm mintea, înseamnă în esență să ne redescoperim Sinele Divin, să devenim conștienți. Atunci vom accesa acea minte care face parte parte din Mintea lui Dumnezeu. Boala, este starea de inconștiență în care trăim.

∞

 II. Varianta detaliată

        Suntem creatori.

      Puterea creatoare a lui Dumnezeu și a creațiilor Sale e nelimitată, dar nu sunt într-o relație de reciprocitate (…) pentru că El te-a creat pe tine, dar tu nu l-ai creat pe El. Ți-am spus deja că numai acest aspect deosebește puterea ta creatoare de a Lui. Există o paralelă chiar și în această lume. Părinții dau naștere copiilor, dar copiii nu dau naștere părinților. Ei dau însă naștere copiilor lor, dând naștere, așadar, ca părinții lor.

      Așa cum  Gândirea creatoare a lui Dumnezeu merge de la El la tine, tot așa și gândirea ta creatoare trebuie să meargă de la tine la creațiile tale. Numai așa se poate extinde în afară toată puterea creatoare.  El a creat Fiimea, iar tu o sporești. Îți revendici această putere când devii vigilent numai pentru Dumnezeu Și Împărăția Sa. (…) A crea e a iubi. Iubirea se extinde în afară pur și simplu pentru că nu poate fi îngrădită. Fiind nelimitată nu se oprește. Ea creează veșnic, dar nu în timp.

      Eul, pe de altă parte, cere mereu drepturi reciproce, pentru că e plin de rivalitate și nu de iubire. Vrea mereu să se târguiască…. Ca să obții, trebuie să dai, nu să te târguiești.

      Eu am dat numai iubire Împărăției pentru că am crezut că asta sunt. Ce crezi că ești determină ce dăruiești și, dacă Dumnezeu te-a creat extinzându-Se și devenind tu, te poți extinde doar cum a făcut-o El.

      Dumnezeu Se extinde în afară, dincolo de limite și dincolo de timp, iar tu –  care ești cocreator cu El – Îi extinzi Împărăția veșnic și dincolo de orice limită. (…) Cei veșnici sunt veșnic cuprinși de pace și bucurie.

      Am spus că ultimul pas în redeșteptarea cunoașterii îl face Dumnezeu. Acesta este adevărul, dar e greu de explicat în cuvinte deoarece cuvintele sunt simboluri, iar ce e adevărat nu necesită explicații.(…) Dumnezeu nu face pași, deoarece realizările Lui nu sunt treptate. (…) Trebuie înțeles că “primul”, aplicat la El, nu e o noțiune temporală. El e primul, în sensul că e Primul în Sfânta Treime. E Întâiul Creator, fiindcă Și-a creat cocreatorii.

             Legea lui Dumnezeu.

         În esența noastră suntem întregi și perfecți, așa cum ne-a creat Dumnezeu. Aparținem Împărăției lui Dumnezeu, chiar dacă ne percepemm separați, și chiar dacă momentan suntem sunt dominația eului. Aceasta este starea de boală. Boala, adică separarea și  lipsa, este ceea ce proiectăm asupra noastră și asupra fraților noștri. Și tocmai aceasta este Legea lui Dumnezeu, valabilă aici și pretutindeni:

Ce proiectezi sau extinzi are valoare pentru tine.

    A vindeca, atunci, înseamnă a corecta percepția în fratele tău și în tine…

    Pentru a întreține ordinea, legile trebuie adaptate la împrejurări. (…)

    În afara Împărăției, legea care domnește înăuntru e adaptată pentru a deveni “Ce proiectezi crezi” . Asta e forma ei didactică, pentru că  – în afara Împărăției – învățarea e esențială. Această formă înseamnă că vei învăța ce ești din ce ai proiectat asupra altora, și prin urmare din ce crezi că sunt ei.

Ce extinzi ești.

  Această formă a legii nu este deloc adaptată, aceasta fiind legea creației. Dumnezeu însuși a creat legea creând prin ea.

   Pentru a fi utile, legile trebuie comunicate. În fond, ele trebuie traduse pentru cei ce vorbesc limbi diferite. (…) Spiritul Sfânt este traducătorul legilor lui Dumnezeu pentru cei ce nu le înțeleg. Tu nu ai putea să o faci, pentru că o minte aflată în conflict nu poate rămâne fidelă unui singur înțeles și îl va schimba ca să păstreze forma. Spiritul Sfânt urmărește exact opusul când traduce. (…) De aceea, El Se opune ideii că diferențele de formă ar fi semnificative, subliniind mereu că aceste diferențe nu contează…doar înțelesul contează.(…)  La baza extinderii adevărului, care este legea Împărăției, stă doar cunoașterea a ce este adevărul.

         Avem de la Dumnezeu putere.

      Puterea cu care suntem înzestrați de la Dumnezeu nu poate fi uzurpată, și nu poate fi folosită de unii pe socoteala altora. Această putere ne este dată să o folosim, dar nu ne aparține. Învățăm despre această putere de la Spiritul Sfânt. El este călăuza noastră.

      Predându-ți puterea Împărăției lui Dumnezeu, El te învață că toată puterea e a ta. Nu contează cum o aplici. E maximă întotdeauna. Faptul că ești vigilent nu o face să fie a ta, dar îți permite să o folosești în toate împrejurările și în toate felurile. Când am spus “Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului” , am vrut să se înțeleagă literalmente. Nu îi lipsesc nimănui în nicio situație. Pentru că sunt mereu cu tine, tu ești calea, adevărul și viața. Nu tu ai făcut această putere, după cum nu am făcut-o nici eu. A fost creată să fie împărtășită și, de aceea, nu poate fi percepută  – cu înțeles – ca aparținând unuia pe socoteala altuia. 

       Sursa conflictului este nevoia  de întrecere.

       Suntem ființe duale. În noi trăiesc două entități cu două minți. Mintea dată nouă s-a scindat după separare. O parte a rămas în contact permanent cu Sursa, o parte a “coborât” în ego. Pentru că cele două entități care trăiesc în noi sunt eul/ego și Eul/Sinele nostru divin. Aceștia din urmă suntem noi, cei adevărați, și facem cu toții parte din Creația divină, avem cu toții mințile în Mintea lui Dumnezeu, iar “casa” noastră este Împărăția lui Dumnezeu. Suntem egali ca Fii ai Lui. Atunci când avem mintea vindecată recunoaștem acest din urmă fapt și ne comportăm ca atare. Nu ne însușim puterea cu care ne-a înzestrat Creatorul și o folosim în armonie cu Acesta. Ego însă crede că puterea îi aparține. Ego crede în separare. Ego crede că este mai grozav și că are drepturi mai multe decât fratele lui. Ego acționeaă numai în folosul lui.  Sub influența lui nu mai știm cine suntem. Ne percem ca fiind absenți din Împărăția lui Dumnezeu. Și pentru că de predat ( împărtășit) predăm tot timpul, îi învățăm pe cei din jurul nostru greșit. De aici se naște conflictul:

      Iată de ce e dement eul: te învață că nu ești ce ești. (…) Și totuși predai încontinuu. Prin urmare, precis predai altceva, chiar dacă eul nu știe ce anume. (…) Mintea nu poate fi unificată într-o loialitate față de eu, pentru că mintea nu îi aparține lui. Dar ce e “neleal” față de eu e credincios păcii.(…) Tu, care nu ești într-o stare de război, trebuie să îți cauți frați și să îi recunoști ca frați pe toți cei pe care îi vezi, căci numai cei egali sunt într-o stare de pace. Deoarece Fiii egali ai lui Dumnezeu au totul, ei nu se pot lua la întrecere. Dar dacă își percep unul dintre frați altfel decât ca egalul lor perfect, le-a pătruns în minte ideea de întrecere. Nu îți subaprecia nevoia de a veghea împotriva acestei idei, pentru că toate conflictele tale vin din ea. Ea e credința că pot exista interese conflictuale și, de aceea, că ai acceptat imposibilul ca adevărat.

       Ajungi acolo unde îți concentrezi atenția.

      Trăim în două lumi. Una reală, dar pe care nu o percem, și una iluzorie, aparentă, care ne este foarte evidentă și asupra căreia ne concentrăm cu toate simțurile și cu mintea egotică. Cealaltă lume rămâne în umbră și nici măcar nu suntem conștienți de ea.

      Să fii în Împărăție înseamnă doar să îți concentrezi toată atenția asupra ei. Cât crezi că te poți ocupa de neadevărat, accepți conflictul ca opțiune a ta. Oare chiar e o opțiune? Pare a fi,  dar aparența și realitatea nu sunt nicidecum același lucru.Tu, care ești Împărăția, nu ești preocupat de aparent.

        El e în noi, și noi suntem în El.

     Dacă aplici diferite aptitudini suficient de îndelung unui singur obiectiv, aptitudinile înseși devin unificate. Căci sunt canalizate într-o singură direcție și într-un singur fel. (…) Toate aptitudinile trebuiesc lăsate așadar în seama Spiritului Sfânt, care înțelege cum să le folosească cum trebuie. El le folosește numai pentru vindecare, știindu-te doar ca întreg. Vindecând, înveți ce este întregimea și, învățând ce este întregimea, înveți să îți aduci aminte de Dumnezeu. (…) Eul urmărește întotdeauna să dividă și să separe . Spiritul Sfânt urmărește întotdeauna să unifice și să vindece.

        Caută mai întâi împărăția Cerului, pentru că acolo operează cu adevărat legile lui Dumnezeu, și nu pot opera decât cu adevărat pentru că sunt legile adevărului. (…) Dumnezeu e Totul într-un sens foarte literal.

Vindecarea e un mod de-a uita sentimentul de pericol pe care l-a stârnit în tine eul, nerecunoscându-i existența în fratele tău. Asta întărește Spiritul Sfânt în amândoi, căci este un refuz de-a adeveri frica. Iubirea are nevoie doar de această invitație. Ea vine de bunăvoie la toată Fiimea, fiind tocmai ce este Fiimea.

     Vindecarea este singura aptitudine pe care și-o poate dezvolta fiecare și pe care trebuie să și-o dezvolte fiecare pentru a fi vindecat. Vindecarea e forma de comunicare a Spiritului Sfânt în lumea aceasta, și e singura pe care o acceptă.

  Vindecarea nu face decât să întărească. Magia încearcă întotdeauna să slăbească.

    Magia vede mereu ceva “special” în vindecător, pe care crede că îl poate dărui cuiva care nu îl are. Poate crede că darul lui vine de la Dumnezeu, dar e clar că nu Îl înțelege pe Dumnezeu de crede că i-a dat ceva ce altora le lipsește.

   Spiritul Sfânt nu lucrează întâmplător, iar vindecarea ce vine de la El reușește întotdeauna. Dacă vindecătorul nu vindecă prin El de fiecare dată, rezultatele vor varia.

    Vindecătorul nevindecat vrea recunoștință de la frații lui, dar nu le este recunoscător la rândul lui. Căci crede că le dă ceva și nu primește, în schimb, ceva la fel de dezirabil. Predarea lui este limitată căci învață atât de puțin. Lecția lui de vindecare e limitată de propria lui nerecunoștință, care e o lecție de boală. Adevărata învățare e constantă și de o putere  de schimbare atât de vitală, încât un Fiu de-al lui Dumnezeu poate să își recunoască puterea într-o clipită și să schimbe lumea în clipa următoare. Căci, schimbându-și mintea, a schimbat cel mai puternic instrument de schimbare ce i s-a dat vreodată.

     Când vindeci exact asta înveți. Recunoști mintea neschimbătoare în fratele tău realizând că nu se poate să își fi schimbat mintea. Iată cum percepi Spiritul Sfânt din el. Doar Spiritul Sfânt din el nu Își schimbă mintea niciodată. Fratele însuși crede că poate să o facă, căci altfel nu s-ar percepe bolnav. De aceea, nu știe ce e Sinele lui.(…) Schimbându-ți mintea în legătură cu a lui în locul lui, îl ajuți să desfacă  schimbarea  pe care crede eul lui că a făcut-o în el.

    Nu îți poți uita Tatăl căci eu sunt cu tine și nu Îl pot uita. A mă uita pe mine înseamnă a te uita pe tine și pe Cel Ce te-a creat. Frații noștri sunt uituci. Iată de ce au nevoie de la tine de amintirea mea și a Celui Care m-a creat. Prin această amintire,  le poți schimba mintea în privința lor, după cum ți-o pot schimba și eu pe a ta. Nu vreau să îmi împărtășesc trupul în comuniune pentru că ar însemna să nu împărtășesc nimic. Oare aș încerca să împărtășesc o iluzie cu copiii preasfinți ai unui Tată preasfânt? Mintea însă vreau să mi-o împărtășesc cu tine  pentru că suntem de o Minte și Mintea aceea e a noastră.  Vezi doar mintea aceasta pretutindeni, căci numai ea e pretutindeni și în toate. E totul pentru că înglobează toate lucrurile în ea. Fericiți voi, ce nu percepeți decât asta, căci nu percepeți decât ce e adevărat.

      Poți aprecia Fiimea doar ca un tot unitar. Asta face parte din legea creației și guvernează, de aceea, toată gândirea.

Film:

    “Tuning In: Spirit Channelers în America” – este un documentar cu adevărat unic care a apărut în septembrie 2008 şi care este rezultatul a 10 ani de anchetă în fenomenul spirit-channeling, anchetă elaborată de către regizorul David Thomas. Pentru cei care nu cunosc termenul, “channeling”-ul este o practică ce datează încă din antichitate în care un om aflat într-o stare de transă (de obicei dar nu neapărat), face o conexiune psihică și energetică cu o entitate din alte dimensiuni ale Universului. În acea stare, cel care face “channeling”-ul este capabil să interacţioneze interdimensional interpretând mesajele ce le primeşte (şi le transmite) şi simultan poate stabili un contact între oameni şi entitatea respectivă.
       Pentru prima dată, şase dintre americanii care fac channeling sunt prezenţi în acelaşi film cu scopul de a ne oferi o perspectivă mai amplă asupra fenomenului dar şi pentru a răspândi informaţii de mare valoare pentru noi toți.” ( Adina Amironesei) 

The post Curs de miracole- Cap.7: Darurile împărăției(1) appeared first on Milena Popescu.