CURS DE MIRACOLECURS DE MIRACOLE: Lecții

Curs de miracole 9(3): Corectarea greșelii. Iertarea.

By 16 September 2014 2 Comments

corectie gumă

           

     Urmează astăzi încă două lecții din Text – Capitolul 9 ( Acceptarea Ispășirii): partea teoretică a Cursului de miracole.  Este vorba despre atitudinea față de greșelile altora și despre iertare. În câteva cuvinte, acele idei mari și importante care se desprind de aici, și care ar fi demne de reținut spre folosul nostru sunt :

  • Greșelile provin din ego.
  • Greșelile altora au sens numai prin prisma ego-ului personal.
  • La nivelul Sinelui Superior noi nu greșim niciodată, pentru că acolo suntem în armonie cu Creatorul și suntem așa cum am fost creați. Aceasta este “fața” pe care ne-o cunoaște Dumnezeu dar pe care noi am uitat-o. Acesta este motivul pentru care greșelile ne sunt trecute cu vederea de către Spiritul Sfânt, pe când noi, dimpotrivă căutăm să emitem judecăți.
  • Nu e răspunderea noastră să ne schimbăm frații, ci să-i acceptăm așa cum sunt. Noi nu ne putem corecta pe noi înșine, atunci cum putem corecta pe altcineva? Atunci când corectezi pe altcineva îți manifești aroganța eului.
  • A ierta înseamnă a trece cu vederea imediat greșeala și a lăsa corecția ei în seama Spiritului Sfânt. Când analizezi cu atenție greșeala, așa cum se întâmplă deseori, îți concentrezi energia asupra ei. În felul acesta va fi din ce în ce mai vizibilă, mai reală. A lăsa timpul să treacă și a tot analiza, înseamnă să conferi realitate unei greșeli care nu mai are nicio șansă să fie trecută cu vederea.
  • Atitudinea corectă față de greșeli, față de iertare, față de viață în general, se capătă odată cu ridicarea nivelului de înțelegere și de conștiență. Atunci când vom înțelege cine suntem, care este realitatea noastră, nu ne vom mai putea ataca și judeca unii pe alții. Tocmai de aceea:
  • A Doua Venire este “revenirea sensului” , “conștientizarea realității”.

-∞-

Corectarea greșelii.

      Reluând acum aceste idei într-un mod mai detaliat, aflăm că promtitudinea cu care reacționază eul nostru la greșelile altor euri nu este vigilență constructivă. Greșelile altora au sens numai prin prisma ego-ului personal. Pentru ego pare un lucru drept, bun și blând să “corectezi” greșelile altora. Când corectezi pe cineva îi spui că nu are dreptate – din punctul tău de vedere, prin prisma eului tău. S-ar putea ca într-adevăr să nu aibă niciun sens ce spune, mai ales dacă vorbește din ego, dar nu-l corectezi verbal. Are nevoie de corecție la un alt nivel, căci greșeala lui e la un alt nivel. Pentru că e un Fiu al lui Dumnezeu, Sinele lui nu greșește cu nimic, dar eul lui nu are dreptate niciodată, indiferent ce face sau ce spune. Deoarece greșelile provin din ego, Spiritul Sfânt nu încearcă să le înțeleagă și nu le judecă. Greșelile trebuie lăsate în seama Spiritului Sfânt și, dacă faci acest lucru cu greșelile tale, fă același lucru cu ale fratelui tău.

Tu nu te poți corecta pe tine. Se poate oare să îl corectezi pe altul? Nu e răspunderea ta să îți schimbi fratele ci doar să îl accepți așa cum e. Greșelile lui nu vin din adevărul din el și numai acest adevăr îți revine. Greșelile lui nu pot schimba adevărul din el și nu pot avea niciun efect asupra adevărului din tine. A percepe greșeli în cineva și a reacționa la ele ca și cum ar fi reale, e totuna cu a le da realitate pentru tine. Nu vei scăpa fără să plătești pentru asta , nu pentru că ai fi pedepsit, ci pentru că urmezi călăuza greșită, așa că te vei rătăci.

Greșelile fratelui tău nu țin de el așa cum nici ale tale nu țin de tine. Spiritul Sfânt din tine iartă toate greșelile tale și ale fratelui tău. A încerca să îți corectezi un frate înseamnă a crede în posibilitatea corecției efectuate de tine, iar asta nu poate fi decât aroganța eului. Corecția ține de Dumnezeu care nu cunoaște aroganță.

Spiritul Sfânt iartă totul pentru că Dumnezeu a creat totul. Nu îți asuma funcția Lui. Acceptă doar funcția vindecării în timp căci acesta este rostul timpului. Dumnezeu ți-a dat funcția de-a crea în veșnicie. Nu trebuie să o înveți, dar trebuie să înveți să o dorești. Iată la ce servește toată învățătura. Spiritul Sfânt te va învăța cum să te vezi fără să te condamni, și atunci, condamnarea nu va avea realitate pentru tine și toate greșelile îți vor fi iertate.

-∞-

Planul de iertare al Spiritului Sfânt ( Ispășirea)

Planul de iertare al Spiritului Sfânt se împletește cu planul Ispășirii, iertarea fiind elementul de bază în acest plan. Dar și iertarea și Ispășirea sunt dirijate de același Spirit Sfânt. De aceea se face referire în text, când la planul de iertare, când la cel de Ispășire.

Ispășirea este pentru toți, fiind modul de-a desface credința că există ceva doar pentru tine. Ai de jucat un rol în Ispășire, dar planul Ispășirii te depășește. Ispășirea e o lecție de împărtășire, care ți se dă din cauză că ai uitat cum să o faci. Spiritul Sfânt îți aduce doar aminte de utilitatea fireasă a aptitudnilor tale.

A ierta înseamnă a trece cu vederea. Privește, atunci, dincolo de greșeală și nu-ți lăsa percepția să se oprească asupra ei. Nu înțelegi cum să treci greșelile cu vederea, căci altfel nu le-ai face. Și ar fi doar o greșeală în plus să crezi fie că nu le faci, fie că le poți corecta fără o Călăuză care să îți arate cum. Dacă nu urmezi această Călăuză greșelile nu îți vor fi corectate. Planul ( de iertare/ispășire) nu e al tău din cauza ideilor tale limitate despre ce ești. Din acest sentiment de limitare provin toate greșelile.

 –

      Eul are și el un plan de iertare pentru că ceri unul, deși nu de la profesorul care trebuie. Desigur, planul eului nu are niciun sens și nu va funcționa. (…) Planul eului e să te facă să vezi greșeala cu claritate mai întâi, ca să o treci cu vederea mai apoi. Văzând-o cu claritate, i-ai conferit realitate și nu o poți trece cu vederea. Aici, eul e nevoit să recurgă la “mistere”, insistând că trebuie să accepți ceva lipsit de înțeles pentru a te mântui. Mulți au încercat să facă asta în numele meu, uitând că, cuvintele mele au noimă pentru că vin de la Dumnezeu.

      Iertarea pe care o înveți de la mine nu folosește frica pentru a desface frica. Iertarea prin Spiritul Sfânt   stă pur și simplu, în neremarcarea greșelii de la bun început, ținând-o nereală în ochii tăi. Nu lăsa să îți treacă prin minte credința că ar fi reală, căci vei crede totodată că trebuie să desfaci ce ai făcut pentru a fi iertat. Ce nu are efect nu există, iar – pentru Spiritul Sfânt – efectele greșelii sunt inexistente.

      Urmează atunci ce predă Spiritul Sfânt despre iertare, pentru că iertarea e funcția Lui, și știe cum s-o îndeplinească la perfecție. Munca Lui nu e funcția ta și, dacă nu accepți acest lucru, nu poți învăța care  e funcția ta.

      Eul crede că toate funcțiile îi aparțin chiar dacă nu are idee care sunt. E mai mult decât o simplă confuzie. E o combinație deosebit de periculoasă între grandiozitate și confuzie care face eul să atace pe oricine și orice fără absolut niciun motiv. (…) Dă-mi voie să repet că aptitudinile de călăuză ale eului sunt deosebit de jalnice și că alegerea lui ca profesor într-ale mântuirii e cât se poate de proastă.

    Timpul din care trăiește eul e literalmente timp împrumutat și zilele îi sunt numărate. Nu te teme de Judecata de apoi, ci întâmpin-o cu bucurie și nu mai aștepta, căci timpul eului e “împrumutat” din veșnicia ta. Asta e a Doua Venire, care a fost făcută pentru tine după cum a fost creată Cea Dintâi. A Doua Venire e doar revenirea sensului. Poți să te temi de așa ceva?(…) Singura ta speranță e să te răzgândești în privința realității. (…) Poveștile pot fi agreabile sau înfricoșătoare, dar nimeni nu zice că sunt adevărate. Copiii le pot crede și, de aceea, pentru o vreme, poveștile sunt adevărate pentru ei. Dar când mijește realitatea, fanteziile dispar. Realiatatea nu a dispărut între timp. A doua Venire este conștientizarea realității, nu revenirea ei.

      Uite, puiule, realitatea e aici! Ea ne aparție ție și mie și lui Dumnezeu, și Ne satisface perfect pe toți. Numai conștiența aceasta vindecă, pentru că e conștiența adevărului.

-∞-


Observație:

Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, pentru a înțelege acest curs, dar și pentru oricine este interesat de aceste idei.

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole-Text , pp.149-153 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.


2 Comments

  • Daniela Zaharia says:

    O teologie universală e imposibilă si nenecesară. Tot așa, a te ruga neîncetat este imposibil dacă vrei să spui rugăciuni tot timpul. O rugăciune universală este o atitudine. Ea fiind a sufletului caci așa știe să fie…sufletul este în rugăciune permanentă Un eu puternic este un eu smerit, neinflaționat, adică necontaminat de puterile sinelui care l-ar face să se creada asemeni lui Dumnezeu. Un eu slab s-ar putea să se creadă, sa apeleze la a se inflaționa. dar curățarea vine fără doar și poate prin depresare, depresia curăță eul de inflație. O stare de inflaționare minimă apare oricum dar poate fi remediată ușor… Și nu ne duce pre noi în ispită…

  • Daniela Zaharia says:

    Textul anterior poate fi publicat din partea mea. Mulțumesc!