În această a doua lecție din capitolul 9  se vorbește despre răspunsul la rugăciune, despre ideea centrală în jurul căreia ar trebui să se concentreze rugăciunea, despre rugăciune și relația noastră cu semenii noștri.

Se pornește de la reamintirea faptului că scopul acestui curs este eliberarea de toată frica, ca o condiție a recâștigării păcii interioare și în final a mântuirii. De aceea:

• Prin rugăciune ar trebui să cerem eliberarea de toată frica.
• Rugămințile îndreptate către sănătate, prosperitate, mântuire, etc… accentuează atât frica ( de boală, de sărăcie, de Dumnezeu…), cât și starea de lipsă a acestora pe care noi o percepem. În acest caz, rugăciunile nu sunt decât cerințe de îndepărtare a simptomelor, și nu cerințe de vindecare profundă. De aceea răspunsul pe care îl primim nu este de cele mai multe ori în concordanță cu ceea ce am cerut, asta în situația în care am reușit să identificăm un răspuns la rugăciune.
• Răspunsul ne este oferit totuși întotdeauna, în diferite forme, prin intermediul semenilor noștri.
• Rugăciunea este o reafirmare a unității, și deci, nu ne putem ruga numai pentru noi. Ea este dirijată de Spiritul Sfânt potrivit legilor lui Dumnezeu.
• Nu putem cere binecuvântări fără să binecuvântăm.
• Nu putem primi în urma rugăciunilor mai mult decât dăm pentru că puțin dăm, puțin primim.
• Nu putem judeca fără să “plătim un preț”, pentru că atunci când judecăm fixăm un preț. 

-∞-

      Toți cei ce au încercat vreodată să folosească rugăciunea pentru a cere ceva s-au confruntat cu un aparent insucces. Este vorba atât despre lucruri concrete ce pot fi dăunătoare cât și de rugăminți legate de  învățăturile din acest curs. Trebuie să ne reamintim că scopul acestui curs este debarasarea de frică. Ori prin rugăciunile noastre noi cerem sănătate trupescă pentru că ne frică de boală, suferință și moarte, mai mulți bani pentru că ne e frică de sărăcie și de ziua de mâine, sau iertarea păcatelor și mântuire pentru că ne frică de Dumnezeu. Prin urmare, noi nu cerem eliberarea de toată frica – sursa sănătății sufletului, a minții și a trupului – ci îndepărtarea simtomelor: boala, sărăcia… Aceste rugăminți nu sunt deloc cereri de vindecare, deci nu sunt în interesul nostru, și nu este de mirare că nu primim răspunsul pe care ni-l dorim. Vindecarea înseamnă mult mai mult decât îndepărtarea unui simptom.

        Cu toate acestea răspunsurile ne sunt oferite întotdeauna, dar acestea nu vor fi niciodată unele care să sporească frica.  Le vom primi întotdeauna  prin frații noștri.

Mesajul pe care ți-l dă fratele tău de tine depinde. Ce îți spune el? Ce ai vrea să îți spună? Decizia pe care o iei în privința lui determină mesajul pe care îl primești. Amintește-ți că Spiritul Sfânt este în el și că Vocea Lui îți vorbește prin el. Ce poate să îți spună un frate atât de sfânt decât adevărul? Dar îl asculți?  Cuvintele lui sunt răspunsul pe care ți-l dă Spirtul Sfânt. Ți-e destul de tare credința în el să te lase să auzi?

Nu te poți ruga numai pentru tine,  după cum nu poți găsi nici bucurie numai pentru tine. Rugăciunea e o reafirmare a includerii, dirijată de Spiritul Sfânt potrivit legilor lui Dumnezeu. Mântuirea vine de la fratele tău. Spiritul Sfânt Se extinde din mintea ta la a lui și îți răspunde ție. Nu poți să auzi Vocea pentru Dumnezeu numai în tine pentru că nu ești singur. Dacă vrei să mă auzi, auzi-mi frații în care vorbește  Vocea lui Dumnezeu. În ei stă răspunsul la toate rugăciunile. Ți se va răspunde când auzi răspunsul în toți.  Nu asculta altceva căci nu vei auzi cu adevărat. Ei îți vor răspunde dacă înveți să le ceri numai adevărul. Nu le cere binecuvântări fără să îi binecuvântezi. Urmând această cale cauți adevărul din tine.

A nu crede înseamnă a te pune împotrivă sau a ataca. A crede înseamnă a accepta…A crede nu înseamnă a fi credul ci a accepta și a aprecia. Vei avea de plătit un preț pentru judecată, pentru că judecata e fixarea unui preț. Și cum îl vei fixa așa îl vei plăti.

Nu uita niciodată deci, că tu stabilești valoarea lucrului primit și îi fixezi prețul prin ce dai. Să crezi că e posibil să capeți mult pentru puțin înseamnă să crezi că te poți târgui cu Dumnezeu. Legile lui Dumnezeu sunt întotdeauna drepte și întru totul consecvente. Dând, primești.

Prin urmare, Îi poți cere Spiritului Sfânt doar dându-I și Îi poți da doar unde Îl recunoști. Dacă Îl recunoști în toți, gândește-te ce mult Îi vei cere și ce mult vei primi.

În felul acesta, și numai în felul acesta, Îi vei primi răspunsul …Spune-i deci la fiecare :

Pentru că vreau să mă cunosc te văd Fiul lui Dumnezeu și fratele meu.

-∞-

Ca o completare la această scurtă lecție, am găsit câteva fragmente din “Conversații cu Dumnezeu” cu Neal Donald Walsh, în care, chiar dacă nu se face referire directă la rugăciune, se face referire la capacitatea noastră de a ne realiza dorințele dacă atingem o anumită înțelepciune și cunoaștere, dacă reușim să trăim în comuniune directă cu Dumnezeu.

D:Dumnezeu

NW:Neale Walsch

D:Adevăr vă spun Eu vouă:…Oamenii au vindecat boli. Oamenii i-au înviat pe morți.

NW: Un om a făcut-o.

D: Crezi că numai unui singur om i s-au dat astfel de puteri asupra universului fizic?

NW: Numai un singur om a demonstrat că le are. (…) Iisus. (…) Mulți oameni cred că, dacă cer în numele lui Iisus, Tu vei vrea să le îndeplinești cererea.

D: Da. Mulți oameni cred asta. Ei cred că nu au putere, dar ei au văzut ( sau îi cred pe alții care au văzut) puterea lui Iisus, așa că ei cer în numele Lui, chiar dacă El a spus: ” De ce sunteți atât de uimiți? Acestea și încă multe altele le veți face și voi. “

Totuși oamenii n-au putut să creadă. Mulți nu cred nici în ziua de azi. Cu toții vă imaginați că nu sunteți vrednici, așa că cereți în numele lui Iisus sau al Binecuvântatei Fecioare Maria. Sau al “sfântului care vă patronează”. Sau al Dumnezeului Soare. Sau al duhului Estului.

Folosiți numele oricui – al oricui – în afară de al vostru!

Și, totuși adevăr vă spun eu Vouă: cereți și veți primi, căutați și veți găsi, bateți și vi se va deschide.

NW: Aruncă-te de pe clădire și vei zbura.

(…)

D: Omul de pe clădire a trăit într-o lume de autoamăgire, în care el s-a văzut pe el însuși ca fiind altceva decât voi ceilalți.

Declarând “eu sunt Dumnezeu”, el și-a început demonstrația cu o minciună. El a sperat să devină unicat. Să devină mai important. Mai puternic.

A fost un gest al egoului. Ego-ul, adică ceea ce este unic , individual, nu poate să fie niciodată dublura a ceea ce este Unul, și nici nu-l poate demonstra.

Încercând să demonstreze că el era Dumnezeu, omul de pe clădire a demonstrat numai separarea sa de totul și nu unitatea cu acesta. Astfel, el a căutat să demonstreze starea lui de Dumnezeire, dovedind neDumnezeire și a eșuat.

Iisus pe de altă parte, și-a dovedit starea de Dumnezeire, dovedindu-și Unitatea și văzând Unitate și Întreg oriunde și în oricine la care se uita. În această privință, conștiența Lui și conștiența Mea au fost Una și, într-o astfel de stare, orice El cerea se materializa în Realitatea Lui Divină și în acel Moment Sfânt.

NW: Înțeleg. Deci, nu ai nevoie decât de conștiență Christică pentru a face minuni!

        Ei da, asta simlifică complet lucrurile!!

D: De fapt, chiar le simplifică. E mult mai simplu decât crezi. Mulți au ajuns la această conștiență. Mulți au fost în starea de Christos.

NW:Cum…?

D: Străduindu-te să fii. Alegând să fii. Dar este o alegere pe care trebuie să o faci în fiecare zi, în fiecare minut. Ea trebuie să devină însuși scopul vieții tale.

 Ea este scopul vieții tale – pur și simplu tu nu o știi.

Și chiar dacă ai știi, chiar dacă ți-ai aminti motivul minunat al existențe tale, se pare că nu știi cum să ajungi acolo, din punctul în care te afli acum.

(…)

Adevăr îți spun Eu ție iarăși:”caută și vei găsi, bate și ți se va deschide”.

NW: Am “căutat” și am “bătut” de 35 de ani încoace. Te rog să mă scuzi dacă sunt puțin cam plictisit de treaba asta.

D: Ca să nu zicem și deziluzionat, nu-i așa? Dar, realmente, dacă ar fi să-ți dau notă bună pentru încercare – un “zece pentru efort” ca să zic așa – nu pot să fiu de acord cu tine, nu pot să spun că ai bătut și ai căutat de 35 de ani încoace.

Hai să cădem de acord că ai bătut și ai căutat cu intermitență, de 35 de ani încoace, dar, – de cele mai multe ori – n-ai făcut-o.

În trecut, când erai foarte tânăr, veneai la mine numai când erai la necaz, când aveai nevoie de ceva. Pe măsură ce ai crescut și te-ai maturizat, ți-ai dat seama că nu asta era probabil relația corectă cu Dumnezeu și ai căutat să creezi ceva mai substanțial. Dar, chiar și atunci, Eu nu eram nimic mai mult decât ceva ocazional. Mai târziu, când ai ajuns să înțelegi că unirea cu Dumnezeu poate fi atinsă numai în comuniune cu Dumnezeu, ai apelat la practici și comportamente care puteau să-ți aducă această comuniune, dar până și pe acestea le-ai făcut în mod sporadic, cu inconsecvență.

Ai meditat, ai făcut anumite ritualuri, m-ai chemat în rugăciuni și cântece, ai evocat Spiritul Meu din tine, dar numai când ți-a convenit, numai când ai simțit o chemare.

Și, chiar dacă în aceste ocazii, trăirea ta legată de Mine a fost minunată, ți-ai petrecut 95% din viață trăind iluzia separării de Mine și, numai în momente foarte scurte, din când în când, ți-ai dat seama de realitatea supremă.

Tu încă mai crezi că viața înseamnă să repari mașina și să plătești telefonul și niște relații și ce vrei să obții din ele; că ea se referă la dramele pe care le-ai creat, mai degrabă decât la creatorul acelor drame. Mai ai încă de învățat motivul pentru care continui să-ți creezi dramele. Ești prea preocupat să joci în ele. (…)

E momentul să încetezi de a fi deziluzionat de Mine și să începi să te vezi pe tine însuți, așa cum ești cu adevărat.

Acum – adevăr îți spun Eu ție: vrei să fii ca și Christos?

Acționează asemenea lui Christos, în fiecare clipă a fiecărei zile. ( Să nu spui că nu știi cum. El ți-a arătat calea.)

Fii asemănător lui Christos în fiecare situație. ( Să nu-mi spui că nu poți. El ți-a lăsat îndrumări.)

În caz că vrei să cauți drumul, să știi că ești ajutat. Te ghidez în fiecare clipă a fiecărei zile. Eu sunt acea voce încă mică din interior care știe încotro s-o apuci, pe ce drum să mergi, ce răspuns să dai, ce acțiune să faci, ce cuvânt să spui – ce realitate să creezi, dacă într-adevăr cauți comuniunea și unitatea cu Mine.

Ascultă-Mă doar.

(…)

Apropie-te de Mine. Apropie-te de Mine!

Fă ce poți.Fă ce trebuie. Fă ce este nevoie. Spune o rugăciune. Sărută o piată. Fă o plecăciune către răsărit. Rostește o incantație. Fă să se miște pendului…Sau scrie o carte.

Fă tot ce e nevoie.

Fiecare dintre voi construiește propria lui imagine. Fiecare dintre voi M-a înțeles – M-a creat – în felul lui. Pentru unii dintre voi, Eu sunt bărbat. Pentru unii dintre voi, Eu sunt femeie. Pentru unii sunt și una și alta. Pentru unii nu sunt nici una nici alta.

Pentru unii dintre voi, Eu sunt energie pură. Pentru unii, sentimentul suprem pe care voi îl numiți dragoste. Și unii dintre voi habar nu au ce sunt Eu. Voi știți pur și simplu că EU SUNT.

Și așa și este.

EU SUNT

(…)

Fă absolut orice îți este de folos, orice te ajută – orice ritual, ceremonie, demonstrație, meditație, gând, cântec, cuvânt sau acțiune care-ți sunt necesare ca să te “reconecteze” – fă-le.

Fă orice, ca să-ți amintești de Mine.

Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de Miracole-Text, Cap.9-“Acceptarea Ispășirii- Răspunsul la rugăciune”, pp.147-149 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.

Neale Donald Walsch, Conversații cu Dumnezeu-volumul II, pp.35-41; București: For You, 2009.

The post Curs de Miracole – 9(2): Răspunsul la rugăciune appeared first on Milena Popescu.

      De obicei scriu puține cuvinte de la mine, iar astăzi am să scriu și mai puține. Ce-aș putea eu să spun despre starea de grație? Că am trăit-o uneori? Că încerc s-o regăsesc în fiecare zi? Ce este starea de grație? 

Pace. Din interior spre exterior și invers. Pace

Abandon

Liniște

Iubire și bucurie nedeslușită.

Atât

E imposibil să nu fi trăit-o la un moment dat!

-∞-

Grația e starea firească a fiecărui Fiu de-al lui Dumnezeu. Când nu e într-o stare de grație, el e în afara mediului său firesc  și nu funcționează bine. Tot ce face devine un efort, pentru că nu a fost creat pentru mediul pe care l-a făcut. De aceea, nu se poate adapta la asta…Nu merită încercat. (…)

……………

Gândește-te la împărăția pe care ai făcut-o și judecă-i corect valoarea. Merită să fie casa unui copil de-al lui Dumnezeu? Îi ocrotește pacea și răsfrânge numai iubire asupra lui? Îi ține inima neatinsă de frică și îi îngăduie să dea mereu fără nicio senzație că pierde? (…) Acesta e singurul mediu în care poți fi fericit. Și nu îl poți face tu, după cum nu te poți face nici pe tine. A fost creat pentru tine după cum ai fost creat și tu pentru el. Dumnezeu Își ocrotește copiii și nu le refuză nimic. Dar, când Îl neagă ei pe El, ei nu știu asta pentru că își refuză totul. Tu, care ai putea da Iubirea lui Dumnezeu la tot ce vezi și atingi și îți amintești, îți refuzi literalmente Cerul.

…………….

Îți cer să îți amintești că te-am ales să predai Împărăției Împărăția. (…) Fiecare Fiu ce se întoarce în Împărăție cu această lecție în inimă a vindecat Fiimea și a adus mulțumiri lui Dumnezeu. Cel ce învață această lecție a devenit profesorul desăvârșit…

………………..

Când are numai lumină, o minte cunoaște numai lumină. Propria ei strălucire se răsfrânge în jurul ei și se extinde în întunericul altor minți, transformându-le în maiestate. Dumnezeu nu dă decât în mod egal. Dacă îi recunoști darul în altcineva, ai devenit ce ți-a dat El. Nimic nu e atât de ușor de recunoscut ca adevărul. E o recunoaștere imediată, clară și firească. Te-ai antrenat să nu îl recunoști, și asta ți-a fost foarte dificil.

…………………

În afara mediului tău firesc te poți întreba, pe bună dreptate, ” Ce este adevărul?”, de vreme ce adevărul e mediul prin care și pentru care ai fost creat. Am spus deja că numai întreaga Fiime merită să fie cocreatoare cu Dumnezeu, căci numai întreaga Fiime poate crea ca El. Când vindeci un frate recunoscându-i valoarea, adeverești puterea lui de a crea și a ta. El e cocreator cu Dumnezeu cu tine. Neagă-i puterea creatoare, și o vei nega pe a ta și pe a Dumnezeului Care te-a creat.

………………..

Nu poți nega o parte din adevăr.

Cunoaște-i,  atunci, pe Fiii lui Dumnezeu, și vei cunoaște creația toată.

-∞- 

Pacea lumii – o treabă personală.

     După îndelungi dezbateri pe tema păcii lumii, “conversând” cu Dumnezeu, Neale Donald Walsch atinge punctul sensibil. Dincolo de programe, redirecționări de fonduri dedicate războaielor de orice fel, dincolo de șomajul rezultat din abandonarea industriei armamentului, dincolo de metode pentru abolirea sărăciei, uniuni statale și altele, există soluția spirituală, pe cât de simplă, pe atât de greu de abordat, pentru că ea trebuie să treacă dincolo de ego – al națiunilor, ca reprezentare a propriilor noastre euri. 

   Dacă-ți capeți cea mai mare fericire a vieții din experiențe care pot fi obținute numai din Lumea Exterioară – lumea fizică din afara ta – nu vei vrea niciodată să renunți la un gram din tot ceea ce ai acumulat, ca persoană sau ca națiune, pentru ca să devii fericit.

   Și atâta timp cât cei care “nu au” își văd nefericirea legată de lipsa lucrurilor materiale, vor cădea și ei în capcană. Ei vor dori în mod constant ceea ce ai tu și, în mod constant, tu vei refuza să împarți cu ei.

   De aceea am spus mai devreme că există un mod cu adevărat posibil de a elimina războiul – și toate experiențele de neliniște și lipsă de pace. Dar aceasta este o soluție spirituală.

   În cele din urmă, fiecare problemă geopolitică, la fel ca și fiecare problemă personală, se rezumă tot la o problemă spirituală.

   Întreaga viață este spirituală și, de aceea, toate problemele vieții se bazează pe ceva spiritual – și se rezolvă în mod spiritual.

   Războaiele sunt create pe planeta voastră pentru că cineva are ceea ce altcineva dorește. Acesta este motivul pentru care cineva face ceva nedorit de altcineva.       Toate conflictele provin din dorințe prost plasate.

   Singura pace din lume care durează este Pacea Interioară.

  Lăsați fiecare persoană să-și găsească pacea în interiorul ei. Când descoperiți pacea în interiorul vostru, găsiți că nu vă mai trebuie nimic din exterior. Aceasta înseamnă, pur și simplu, că nu mai aveți nevoie de lucrurile care aparțin lumii exterioare. “A nu avea nicio nevoie” este o mare libertate. În primul rând te eliberează de frică: Frică că există ceva ce tu nu vei avea; frică cum că există ceva ce ai și ai putea pierde; și frică cum că, fără un anumit lucru, nu ai fi fericit.

  În al doilea rând, “a nu avea nicio nevoie” te eliberează de mânie. Mânia înseamnă frică declarată. Când nu e nimic de care să-ți fie frică, nu există nimic care să te facă mânios. Voi nu sunteți mânioși când nu obțineți ceea ce doriți, pentru că a dori a fost pur și simplu o preferință, nu o necesitate.

   De aceea nu aveți nicio frică legată de posibilitatea de a nu obține. Deci, nu există nici mânie. Voi nu sunteți mânioși când îi vedeți pe alții făcând ceea ce voi nu vreți ca ei să facă, deoarece nu aveți nevoie ca ei să facă sau să nu facă ceva în mod deosebit. Deci nu există nici mânie.

   Nu sunteți mânioși când cineva nu este amabil, deoarece nu aveți nevoie ca ei să fie amabili. Nu simțiți mânie când cineva nu este iubitor, pentru că nu aveți nevoie ca ei să vă iubească. Nu simțiți mânie când cineva este crud sau jignește sau încearcă să vă facă un rău, pentru că nu aveți nevoie ca ei să se comporte în niciun alt fel și vă este foarte clar că nu vi se poate face niciun rău. Nu simțiți mânie nici când cineva încearcă să vă ia viața, pentru că nu vă e frică de moarte.

   Când frica vă este luată, orice altceva vă poate fi luat și nu veți fi mânioși. În sinea voastră, știți în mod intuitiv că tot ceea ce ați creat poate fi creat iarăși sau – ceea ce e mult mai important – că nu contează.

   Când îți găsești Pacea Interioară, nicio prezență sau absență a unei persoane, loc sau lucru, a unei condiții, circumstanțe sau situații nu poate fi creatorul stării voastre de spirit sau cauza experienței voastre ca ființe. Aceasta nu înseamnă că voi respingeți tot ceea ce ține de trup. Nici gând de așa ceva. Voi trăiți experiența de a fi pe deplin în trupul vostru cât și deliciile acestuia, așa cum n-ați mai trăit-o niciodată înainte. Dar implicarea voastră în ceea ce ține de trup va fi voluntară, nu obligatorie. Veți trăi senzații trupești, deoarece alegeți să o faceți și nu pentru că vi se cere să o faceți pentru a vă simți fericiți sau pentru a vă justifica tristețea.  

    Această schimbare simplă – a căuta și a găsi pacea interioară – ar putea, dacă ar fi trăită de fiecare în parte, să termine cu toate războaiele, să elimine conflictul, să prevină nedreptatea și să ducă lumea la pace veșnică. Nu există alte formule necesare sau posibile. Pacea lumii este o treabă personală! Nu este nevoie de o schimbare de împrejurări, ci de o schimbare de conștiență.

ÎNTREBARE: Cum poți să-ți găsești pacea când ești flămând? Să fii într-o stare de seninătate când îți este sete? Să rămâi calm când ești ud și ți-e frig și nu ai adăpost? Sau să eviți mânia când cei pe care-i iubești mor fără motiv? Vorbești atât de poetic, dar este oare poezia ceva practic? Are ea ceva de spus mamei din Etiopia care-și privește copilul vlăguit murind din lipsa unei felii de pâine? Omului din America Centrală care simte cum un glonte îi sfâșie trupul, deoarece a încercat să împiedice o armată să-i cotropească satul? Și ce îi spune poezia ta femeii din Brooklyn, violată de opt ori de către o bandă? Sau familiei cu șase copii din Irlanda care a sărit în aer din cauza unei bombe teroriste, plasată într-o biserică, într-o dimineață de duminică.

E greu să auzi ce îți spun acum.

Dar într-adevăr îți spun Eu ție: Există perfecțiune în orice.

Străduiește-te să vezi perfecțiunea. Aceasta e schimbarea de conștiență despre care am vorbit. Să nu ai nevoie de nimic. Să dorești totul. Să alegi numai ceea ce se ivește.

Simțiți-vă sentimentele.

Plângeți-vă lacrimile.

Râdeți râsetele.

Cinstiți-vă adevărul.

Dar când toată emoția a dispărut, stați liniștiți și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu.(…)

Totul sună ca ceva ce este imposibil de făcut. Dar dacă treceți în conștiența lui Dumnezeu, puteți să o faceți.

Nu trebuie să o faceți, bineînțeles. Depinde de modul în care doriți să trăiți experiența în acel moment. Într-un moment de mare tragedie, încercarea la care sunteți supuși este întotdeauna să liniștiți mintea și să treceți în adâncimea sufletului vostru. 

   

Voi faceți acest lucru în mod automat, atunci când nu mai dețineți controlul.

Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole-“Text”, Cap.7-“Darurile Împărăției”, pp. 122-123, Editura CENTRUM, Polonia-2007.

Neale Donald Walsch , ” Conversații cu Dumnezeu” -Vol.II, pp. 169-172, București: For You – 2009.

Observație: Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii, care depind de puterea mea de înțelegere și de nivelul de evoluție spirituală pe care îl am în acest moment. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, dar și pentru oricine este interesat de acest curs și poate găsi aici un ajutor sau un sprijin în descifrarea și înțelegerea lui. Mulțumesc!

---

The post Curs de Miracole: Cap. 7(4):Starea de grație; Pacea lumii – o treabă personală. appeared first on Milena Popescu.

                 Trăiesc, mă mișc, respir, gândesc, în această energie colosală și inteligentă care stă la baza tuturor lucrurilor aici și în întregul univers, și pe care eu o numesc Dumnezeu. Chiar dacă nu o văd cu ochii fizici fără efort, nu înseamnă că nu există. Există, este pretutindeni și este mereu cu mine pentru că eu sunt în ea. Este Sursa mea, și puterea mea. Ea îmi poartă gândurile și aduce gândurile lumii la mine. Nu pot gândi separat pentru că totul este o mare de gânduri. Mintea mea, care emite gânduri, face parte din Mintea lui Dumnezeu, omniprezentă. Știu că ceea ce văd cu ochii fizici nu înseamnă tot ce pot vedea. De fapt, este o foarte mică parte din ceea ce pot vedea. De aceea Îl las pe El, simbolul învierii, Ființa pură de lumină care mi-a fost dată de Dumnezeu, să-mi înlocuiască vederea cu viziunea. Îl chem să mă învețe să văd în lumina lui Dumnezeu, dincolo de marea de gânduri și de iluzii.

                Dacă pătrund dincolo de această perdea de gânduri și de iluzii am să ajung la esență . Am să găsesc iubirea necondiționată a lui Dumnezeu, care și-a pus amprenta asupra întregii sale Creații. În adâncurile noastre inocente găsim iubirea lui Dumnezeu. Este acolo, și voi învăța s-o aduc la suprafață, dincolo de ego. Iubirea originară care există în mine îmi atestă inocența. Voi învăța să mi-o accept și voi învăța să iert, pentru că înțeleg că în adâncuri, fiecare ființă este inocentă. În adâncuri, suntem dincolo de “eu”. Ceea ce ne arătăm unii altora este doar o mască. Dincolo de mască este iubirea necondiționată. Voi învăța să văd dincolo de mască fiecare ființă care m-a rănit, și voi ierta. Am în mine puterea lui Dumnezeu care mă va ajuta. Învăț să ascult Vocea lui Dumnezeu și să-mi deschid ochii pentru a vedea în lumina iubirii și iertării Lui. Nu este nimic de temut. Îmi închipui cum este de fapt lumea în care trăiesc – cea fără mască: o lume a iubirii, o lume fără primejdii. Ceea ce văd este doar expresia iluziei eului manifestat și necontrolat. Este expresia unei lumi adormite. Când această lume se va trezi…va fi pace. Dar eu  nu aștept ca întreaga lume să se trezească, pentru că eu vreau să trăiesc în lumina, iubirea și pacea lui Dumnezeu acum, în bucurie și fără teamă. Iar dacă eu aleg așa, alegerea mea va influența cumva, lumea.

Am construit în toate o energie care-și trimite semnalul în întregul univers. Fiecare persoană, fiecare animal, plantă, stâncă, copac, – fiecare lucru fizic – emite energie ca un radio emițător. Tu trimiți în afară energie – emiți energie – în toate direcțiile chiar acum, din centrul ființei tale. Această energie care ești tu – se mișcă în afară sub formă de undă. 

Energia pleacă din tine, trece prin pereți, peste munți, dincolo de lună, în Eternitate. Ea nu se oprește absolut niciodată. 

Fiecare gând pe care l-ai avut vreodată colorează această energie . Fiecare cuvânt pe care l-ai spus vreodată îi dă formă. Orice ai făcut vreodată o influențează. Vibrația, viteza, lungimea de undă, frecvența  emanațiilor tale se mișcă și se transformă constant, în funcție de gândurile tale, de stările tale de spirit, de sentimentele, cuvintele, și acțiunile tale. (…) Fiecare persoană face, în mod firesc același lucru. Și astfel, eterul, “aerul” dintre voi – este plin de energie; o Matrice de “vibrații” personale care se întrepătrund, se împletesc și formează o tapițerie mult mai complexă decât ți-ai putea imagina vreodată. 

Această țesătură este câmpul de energie combinată în interiorul căruia trăiți voi. El este puternic și afectează totul. Inclusiv pe tine. Apoi, tu trimiți înspre afară “vibrații” nou create, influențate, așa cum ești și tu, de vibrații care vin spre tine și acestea, la rândul lor, adaugă la Matrice și o modifică – ceea ce afectează apoi câmpul energetic al tuturor, fapt care are un impact asupra vibrațiilor pe care ei le emit, ceea ce are impact asupra Matricei – ceea ce are impact asupra ta…și așa mai departe.

(Neal Donald Walsch: “Conversații cu Dumnezeu”)

             Exercițiile 59 și 60 încheie prima recapitulare. Variantele complete sunt disponibile pe Internet. Am expus mai jos, pentru fiecare exercițiu, ideile și câteva fragmente din comentariile aferente. Să ne reamintim că ideile se vor recapitula în intervale practice scurte și dese pe întreg parcursul zilei, în ordinea în care dorim, și cu accent pe aceea dintre ele care se potrivește cel mai bine situațiilor concrete de viață din ziua respectivă. Să ne reamintim de asemenea,  că un exercițiu poate fi efectuat mai multe zile la rând, dar nu este indicat să parcurgem în grabă mai multe exerciții într-o singură zi.

         Exercițiul 59:

• Dumnezeu merge cu mine oriunde merg.
• Dumnezeu este Puterea mea. Viziunea este darul Lui.
• Dumnezeu este Sursa mea. Nu pot să văd separat de El.
• Dumnezeu este lumina în care văd.
• Dumnezeu este Mintea cu care gândesc.

Cum să fiu singur când Dumnezeu merge mereu cu mine? Cum să fiu ros de îndoieli și nesigur de mine, când certitudinea deplină își are locul în El?

Să nu mă bazez astăzi pe proprii mei ochi. Să fiu dispus să schimb jalnica mea iluzie de vedere pe viziunea dată de Dumnezeu. Viziunea lui Cristos e darul Lui, iar El mi l-a dat mie. (…) Dincolo de voia Lui sunt doar iluzii. Pe acestea le aleg când încerc să văd prin ochii trupului.

Nu pot să văd în întuneric. Dumnezeu este singura lumină. De aceea dacă e să văd,  trebuie  să văd prin EL. Am încercat să definesc ce e vederea și am greșit.

Nu am gânduri pe care să nu le împărtășesc cu Dumnezeu. Nu am gânduri separat de El, pentru că nu am o minte separată de a Lui.

        Exercițiul 60 

• Dumnezeu este Iubirea în care iert.
• Dumnezeu este Puterea în care mă încred.
• Nu e nimic de temut.
• Vocea lui Dumnezeu îmi vorbește pe tot parcursul zilei
• Mă susține Iubirea lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu iartă pentru că nu a condamnat niciodată. Nevinovații nu pot învinovăți, iar cei ce și-au acceptat inocența nu văd nimic de iertat. Iertarea însă e mijlocul prin care îmi voi recunoaște inocența. Ea e răsfrângerea Iubirii lui Dumnezeu pe pământ.

Nu prin puterea mea iert. Ci prin putere lui Dumnezeu din mine, pe care mi-o amintesc când iert. 

Cât de neprimejdioasă îmi va părea lumea când o voi putea vedea! Voi recunoaște în fiecare Prietenul meu cel mai drag. Ce ar putea să fie de temut într-o lume pe care am iertat-o și care m-a iertat?

Nu e clipă în care Vocea lui Dumnezeu să nu îmi cheme iertarea să mă mântuiască. Nu e clipă în care Vocea Lui să nu îmi îndrume gândurile, faptele și pașii. Pășesc cu hotărâre spre adevăr. Când ascult Vocea lui Dumnezeu, mă susține Iubirea Lui. Când îmi deschid ochii, iubirea Lui luminează lumea ca să văd. (…) Și când privesc lumea cu viziunea pe care mi-a dat-o El, îmi aduc aminte că sunt Fiul Lui.

           Conexiuni:

• Vindecare și întregime(2) / Exercițiile 41-42
• Vindecare și întregime 3 / Exercițiul 43
• Exercițiile 44-50

Fragmentele citate:

***Curs de miracole-“Culegere de exerciții pentru studenți”, pp.95-98 Editura CENTRUM, Polonia-2007.

Observație: Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii, care depind de puterea mea de înțelegere și de nivelul de evoluție spirituală pe care îl am în acest moment. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, dar și pentru oricine este interesat de acest curs și poate găsi aici un ajutor sau un sprijin în descifrarea și înțelegerea lui.

Mulțumesc!

The post Curs de miracole: E.59-60 (Recapitulare 41-50) appeared first on Milena Popescu.

“Cum pot să știu cine sunt când mă văd supus unui atac constant? Par să mă amenințe durerea, boala, pierderea, îmbătrânirea și moartea. Toate speranțele, dorințele și planurile mele par să fie la discreția unei lumi pe care nu o pot controla.”

Dar, de fapt…

” Gândurile mele de atac îmi atacă invulnerabilitatea”. 

( Curs  de miracole – Exercițiul 56)

       Am vrut să aduc fragmentul de text de mai jos ca un argument, dar și ca o motivație pentru exercițiile din “Curs de Miracole”, și poate pentru exercițiul recapitulativ 56 în mod deosebit. Am fost avertizați de la bun început că aceste exerciții pot părea uneori stupide, și uneori, pe bună dreptate, ne întrebăm ce rost au, atâta vreme cât în jurul nostru se întâmplă ce se întâmplă, ca și cum noi, am fi separați și nu am contribui cu nimic la evoluția (sau involuția) acestei lumi. Ne simțim victime neajutorate ale unei societăți care multora dintre noi nu ne place  pe de o parte, dar ne complacem în a întreține această societate prin propriile noastre acțiuni și atitudini, pe de altă parte. Nu realizăm însă că primii ” beneficiari” ai propriilor noastre gânduri și alegeri suntem noi. 

        În “Conversații cu Dumnezeu” -vol. II, Neale Donald Walsch surprinde foarte frumos și clar modul în care contribuim fiecare la aspectul general al lumii noastre, faptul că nimeni și nimic nu ne influențează “de sus” viața, că secretul evoluției noastre ca oameni în contextul conștientizării stării de unitate la nivel social, este exemplul personal.  Suntem oripilați de multe evenimente care au avut loc în lume de-a lungul timpului, dar de ce a fost posibil ca ele să se producă? Ce le-a favorizat?

       Evenimentele  ce s-a țesut în jurul personajului Hitler sunt  un exemplu:

…Ai întrebat despre Hitler. Experiența Hitler a fost posibilă ca un rezultat al conștienței de grup. Mulți oameni vor să spună că Hitler a manipulat un grup – în acest caz, pe concetățenii lui – prin viclenie și prin măreția retoricii lui. Dar această explicație aruncă în mod convenabil toată vina asupra lui Hitler – ceea ce este exact ce vrea să facă masa de oameni. Dar Hitler n-ar fi putut face nimic fără cooperarea și sprijinul și supunerea voită a milioane de oameni. Sub-grupul care s-a autointitulat germani trebuie să-și asume o enormă povară de responsabilitate pentru  Holocaust. 

      La fel trebuie să facă, într-o anumită măsură, grupul mai mare, numit Ființe Umane care, chiar dacă nu a făcut nimic altceva, și-a acordat permisiunea de-a rămâne indiferent și apatic la suferințele din Germania, până când ele au atins un nivel atât de înalt, până când și cei mai insensibili izolaționiști nu au mai putut să le ignore. 

      După cum vezi, conștiența colectivă e cea care a oferit infloririi mișcării naziste un sol fertil. Hitler a prins momentul, dar nu el l-a creat. 

    Este foarte important să înțelegeți această lecție. O conștiență de grup care vorbește în mod constant despre separare și superioritate duce la pierderea compasiunii pe scară largă, iar pierderea compasiunii este urmată, în mod inevitabil, de pierderea conștiinței morale. 

    Un concept colectiv care-și are rădăcina în naționalismul cel mai pur ignoră situația grea a altora, dar îi face pe toți ceilalți responsabili pentru situația voastră grea, justificând astfel represaliile, purificarea și războiul. Auschwitz a fost soluția naziștilor pentru – o încercare de a “purifica” – ” Problema Evreiască”.

      Grozăvia Experienței Hitler nu a fost că el a comis-o asupra rasei umane, ci că rasa umană i-a permis să o facă.

      Uluirea nu este numai că a apărut Hitler, ci că atât de mulți alții au mers alături de el.

      Rușinea nu este numai că Hitler a omorât milioane de evrei, dar și că milioane de evrei au trebuit să fie omorâți, înainte ca Hitler să fi fost oprit.

     Scopul experienței Hitler a fost ca omenirea să se vadă așa cum e ea. Pe tot parcursul istoriei ați avut învățători remarcabili, fiecare oferind oportunități extraordinare pentru ca să vă amintiți Cine Sunteți Voi cu Adevărat. Acești învățători v-au arătat cel mai înalt și cel mai scăzut potențial uman. Ei v-au prezentat exemple vii, uluitoare, de ce înseamnă să fii om – unde te poate duce o asemenea experiență, unde puteți ajunge și veți ajunge o mulțime dintre voi, dată fiind conștiența voastră.

      Iată un lucru de care să vă aduceți aminte: Conștiența este totul și vă creează experiența. Conștiența de grup este puternică și produce rezultate de o frumusețe sau urâțenie de nedescris. 

     Alegerea este întotdeauna a voastră. În cazul în care nu sunteți mulțumiți de conștiența grupului vostru, încercați să o schimbați. Cel mai bun mod de a schimba conștiența altora este exemplul personal.

   Dacă exemplul tău nu este suficient, formează-ți propriul grup – fii tu sursa conștienței pe care ceilalți vrei să o aibe. Ei o vor face –  când o vei face și tu.

     Totul pornește de la tine. Totul. Toate.

     Vrei ca lumea să se schimbe? Fă schimbări în propria ta lume .

     Hitler v-a dat o oportunitate estraordinară să o faceți.

     Experiența Hitler – ca și experiența Christică – este profundă în implicațiile ei și în adevărurile pe care ți le revelează ție – despre tine. Totuși, aceste conștiențe extinse trăiesc – în cazul Hitler sau Buddha, Gengis-Han sau Hare Krishna, Hunul Attila sau Iisus Christos – numai atâta timp cât trăiesc amintirile voastre despre ei.

      De aceea au construit evreii monumente ale Holocaustului și v-au cerut să nu-l uitați niciodată. Asta, pentru că în fiecare dintre voi există un pic de Hitler – este doar o chestiune de cantitate.

    Exterminarea unui popor este exterminarea unui popor – fie că se întâmplă la Auschwitz sau într-un sat de piei roșii.

     Î:Deci Hitler ne-a fost trimis ca să ne ofere o lecție despre ororile pe care le poate comite un om, despre cât de jos poate să coboare un om?

   Hitler nu v-a fost trimis. Hitler a fost creat de către voi. El s-a ridicat din Conștiența voastră Colectivă, și nu ar fi putut exista fără ea. Aceasta este lecția.

     Conștiența separării, segregației, superiorității – cea a lui “noi” opus de “ei”, a lui “pe noi” și “pe ei” – este ceea ce creează Experiența Hitler. 

    Conștiența frăției divine, a unității, a ideii de Unul, a lui “al nostru” mai degrabă decât  ” al vostru”/ “al meu” este ceea ce creează Experiența Christică. 

       Î:De ce a mers Hitler în rai?

      Pentru că Hitler nu a făcut nimic “greșit”. Hitler a făcut pur și simplu ceea ce a făcut. Îți reamintesc, iarăși, că timp de multe milioane de ani s-a crezut că ce făcea el era “corect”. Cum ar fi putut el să creadă altceva?

     Dacă-ți vine o idee nebunescă și zece milioane de oameni sunt de acord cu tine, s-ar putea să nu crezi că ești chiar nebun. 

     Oamenii din lumea întreagă au decis, în cele din urmă, că Hitler a făcut ceva “rău”. Adică oamenii au făcut o nouă evaluare a lui Cine Sunt Ei și Cine Aleg Ei să Fie față de Experiența Hitler.

      El a oferit o unitate de măsură! El a stabilit un parametru, o graniță față de care ne putem măsura și limita ideile despre noi înșine. Christos a făcut același lucru în partea opusă a spectrului. 

    Au mai fost și alți Christoși, și alți Hitleri. Și vor fi din nou. Fiți vigilenți, deci. Pentru că printre voi umblă atât oameni cu conștiență înaltă cât și unii cu conștiență joasă – după cum și voi umblați printre alții. Ce conștiență alegeți? (…)

    Î: Bine, chiar dacă eu accept accept acest lucru – Hitler nu a știut că el făcea, de fapt, un lucru bun. El credea că ceea ce făcea el era rău!

     Nu, el nu s-a gândit că făcea ceva ‘rău”. El realmente credea că își ajuta poporul. Și asta e ceea ce voi nu înțelegeți.

   Nimeni nu face nimic “rău” dacă se ghidează după modelul lui despre lume. Dacă tu crezi că Hitler a acționat nebunește și că, în tot acest timp, el știa că este nebun, atunci nu înțelegi nimic din complexitatea experienței umane. Hitler credea că el făcea ceea ce era bine pentru poporul său. Și așa credea și poporul său!

       În asta constă nebunia! Cea mai mare parte a națiunii era de acord cu el!

      Voi ați declarat că Hitler a acționat “rău”. Bine. Prin această unitate de măsură ați ajuns să vă definiți pe voi înșivă, să știți mai multe despre voi înșivă. 

       Bine. Dar nu-l condamna pe Hitler că v-a arătat acest lucru. 

       Cineva trebuia s-o facă.

      Tu nu poți să știi ce înseamnă rece până ce nu apare fierbintele, ce înseamnă sus, până ce nu există un jos, unde este stânga până nu apare dreapta. Nu-l condamna pe unul ca să-l binecuvântezi pe celălalt. A o face înseamnă a nu reuși să înțelegi. 

      De secole întregi oamenii i-au condamnat pe Adam și Eva. Se spune că ei au comis Păcatul Originar. 

      Adevăr vă spun Eu vouă: A fost Binecuvântarea Originară. 

      Pentru că, fără acest eveniment, fără a vă fi împărtășit din cunoașterea binelui și răului, voi nu ați fi aflat nici măcar că cele două posibilități există!

      Într-adevăr, înainte de așa numita Cădere a lui Adam, aceste două posibilități nu au existat. Nu exista “răul”. Toți și toate existau într-o stare de perfecțiune constantă. 

      Era, literalmente, paradisul. Și, totuși, voi nu știați că era paradisul – nu-l puteați trăi ca experiență a perfecțiunii – pentru că voi nu cunoșteați nimic altceva. 

      Să-i condamnăm deci pe Adam și Eva sau să le mulțumim?

      Și ce crezi tu că ar trebui să fac eu cu Hitler?

      Răspunsul la întrebare nu ar trebui rupt din context pentru că ar genera cu siguranță erori de interpretare, așa că prefer să mă opresc aici. 

       Dincolo de personajul Hitler, care n-a fost decât un pretext, pentru mine acest fragment a însemnat un ajutor în plus  pentru înțelegerea importanței schimbării sistemului de valori  la nivel personal, și pentru fiecare dintre noi. El este de asemenea o motivație pentru a studia în continuare Curs de Miracole și a parcurge exercițiile asociate, chiar dacă acolo, informațiile sunt picurate încet, sunt repetate, iar studiul se întinde pe o perioadă lungă de timp. 

      Deși ultimii ani mi i-am dedicat abordării aspectelor spirituale din viața omului pentru a-mi răspunde la eterna întrebare ” Cine sunt eu?”,  mi-am dat seama, începând studiul Cursului de Miracole, că mulți dintre noi, participând la diferite cursuri și seminarii organizate pe perioade scurte de timp, ne aflăm de fapt în postura de “găină pe gunoi”, pentru că probabil, multe aspecte spirituale pe care ar trebui să le avem deja lămurite ne sunt neclare, iar instrumente solide prin care se poate  realiza acest lucru, nu ne sunt încă accesibile.  De aceea, orice informație trecută prin filtrul intuiției noastre și verificată prin efectul benefic pe care ar trebui să-l simțim în interiorul nostru, este binevenită. Dacă efectul pe care îl produce este de accentuare a fricii, a vinovăției și a neliniștii, ceea ce am aflat nu este pentru noi. Dacă dimpotrivă simțim speranță, pace, bucurie, încredere, atunci da, este pentru noi, pentru că aceasta este starea noastră naturală și normală: de oameni fericiți.

Neal Donald Wasch, ” Conversații cu Dumnezeu” – Un dialog neobișnuit” , Editura For You – București, 2009; pp.69-74.

The post Hitler și conștiența de grup. appeared first on Milena Popescu.

  

Sfințenia mea învăluie tot ce văd. ¹  

       Explicații:

       Acest exercițiu este unul dintre acele exerciții care par stupide la prima vedere. Este de fapt continuarea exercițiului 35 ( aici ), în care ni s-a stabilit Sursa și identitatea adevărată, diferită de cea falsă determinată de ego. În exercițiul anterior am învățat și repetat ideea că mintea noastră face parte din Mintea lui Dumnezeu, motiv pentru care suntem foarte sfinți, indiferent cum ne dictează sinele nostru fals că suntem: constrânși, deprimați, ratați, mărinimoși, biruitori, etc. O consecință firească a acestui fapt, chiar dacă nu vedem  acest lucru acum, este faptul că tot ce există în jurul nostru, viu sau neviu este învăluit de sfințenia noastră. Aceasta este ideea exercițiului de astăzi. Este normal pentru oricine își are centrul de greutate în această lume, adică se crede aparținând acestei lumi, să nu creadă în sfințenia sa. Cu toate acestea, atâta vreme cât am înțeles faptul că mintea noastră face parte din Mintea lui Dumnezeu, este ușor să vedem că dacă ne considerăm păcătoși înseamnă că o parte din Mintea lui Dumnezeu este păcătoasă. Cum acest lucru nu este posibil, ar fi bine să ne schimbăm viziunea și să învățăm să ne vedem așa cum suntem de fapt: nepăcătoși. 

Mintea mea nu face parte din Mintea lui Dumnezeu. Sunt foarte păcătos.

Păcatele mele învăluie tot ce văd. 

           Așa ceva ne dorim de la noi? Acestea sunt gândurile noastre? Mi se pare relevant și ușor de înțeles fragmentul pe care  îl voi reda mai jos din “Conversații cu Dumnezeu“. Nu mai vorbim despre descoperirile ( care nu mai sunt deloc noi) făcute în domeniul psihologiei și psihoterapiei. Să nu uităm că de fapt, Curs de miracole a fost primit și scris prin autodictare de către Helen Schucman – profesoară de psihologie medicală la Colegiul Medicilor și Chirurgilor din cadrul Universității Columbia din New York. Acest curs poate fi considerat foarte bine un curs de psihoterapie.

           Cu toate acestea, a ne considera sfinți și nepăcătoși și a continua să facem lucruri care dovedesc contrariul nu înseamnă că ne va ajuta vreodată să devenim cu adevărat nepăcătoși. Aici este vorba deci, despre a ne  recâștiga respectul și încrederea în propriile noastre ființe, creații ale lui Dumnezeu, și de a scăpa definitiv de frică și de vina  virtuală cu care ne-am născut – de a fi oameni păcătoși pentru că odată, demult, Eva a “mușcat” din mărul cunoașterii.

          Cum se procedează:

          Sunt necesare două tipuri de intervale practice:

       1. Patru intervale practice mai lungi, de 3 până la 5 minute, care se vor efectua în felul următor:

• Cu ochii închiși se repetă ideea zilei.
• Deschidem ochii și privim relaxați tot ce este în jurul nostru, spunându-ne de exemplu:

Sfințenia mea învăluie peretele acela.

Sfințenia mea învăluie trupul acela.

Sfințenia mea învăluie aceste degete.

Sfințenia mea învăluie acest stilou.

       Pe perioada exercițiului închidem ochii de câteva ori și repetăm ideea zilei – Sfințenia mea învăluie tot ce văd  – după care procedăm ca mai înainte.

      2. Intervale practice scurte presărate pe parcursul zilei în care se repetă întâi ideea zilei și se aplică apoi, așa cum este explicat mai sus, la tot ce vedem în jurul nostru.

Conexiuni:

        Neale Donald Walsch: Conversații cu Dumnezeu.

        El este dragoste perfectă și o știe. Totuși el dorește să facă mai mult decât să o știe. El dorește să fie astfel în cadrul experienței sale. Desigur că încerci să fii Dumnezeu. Ce altceva credeai că urmărești?

NDW: Nu știu, Nu sunt sigur. Cred că n-am văzut niciodată lucrurile în felul acesta. Mi se pare doar că există o umbră de blasfemie aici.

       E interesant că nu consideri blasfemie căutarea de a fi ca diavolul, dar căutarea de a fi ca Dumnezeu te revoltă…

NDW: Stai un pic! Cine încearcă să fie ca diavolul?

     Tu! Voi toți! Ați creat religii care vă spun că sunteți născuți în păcat – că sunteți păcătoși prin naștere – pentru a vă convinge de propriul vostru rău. Și dacă v-aș spune că sunteți născuți din Dumnezeu – că sunteți Dumnezeu și divinități pure la naștere – dragoste pură, M-ați respinge.

     V-ați petrecut toată viața străduindu-vă să vă convingeți pe voi înșivă că sunteți răi. Nu numai că sunteți răi, dar și că lucrurile pe care le doriți sunt rele. Sexul este rău. Banii sunt răi, bucuria este rea, puterea este rea, a avea mult din orice este rău. Unele religii v-au făcut chiar să credeți că dansul este rău, muzica este rea, bucuria vieții este rea. În curând veți considera că zâmbitul este rău, râsul este rău, dragostea este rea. Nu, prietene, multe lucruri s-ar putea să nu-ți fie clare, dar un singur lucru este clar: că și tu, și mare parte din ceea ce dorești sunt rele.

    După ce ai emis această judecată de valoare despre tine însuți, ai decis că treaba ta este să devii mai bun. E în regulă, dar fii atent. În orice circumstanță, destinația este aceeași, doar că există o cale mai rapidă, un drum mai scurt,  o cărare mai dreaptă.

NDW: Care-i aceea?

       Acceptarea imediată a lui Cine și Ce ești și demonstrarea acesteia. Aceasta este ceea ce a făcut Iisus. Este cărarea lui Buddha, drumul lui Krishna, mersul fiecărui Maestru care a apărut pe această planetă. Și fiecare Maestru a avut de asemenea același mesaj: Ceea ce Eu sunt ești și tu. Ceea ce Eu pot să fac, poți să faci și tu. Acestea și multe altele trebuie să le faci și tu.

        Dar voi nu ați ascultat. Ați ales în schimb cărarea mult mai dificilă a celui care crede că el este diavolul, a celui care își imaginează că el este rău. Spui că este greu să mergi pe drumul lui Christos, să urmezi învățăturile lui Buddha, să deții lumina lui Krishna, să fii un Maestru.

       Dar adevăr vă spun Eu vouă: este mult mai dificil să negi pe Cine Ești, decât să-l accepți. Voi sunteți bunătate și milă și compasiune și înțelegere. Voi sunteți pace și bucurie și lumină. Voi sunteți iertare și răbdare, putere și curaj, cel care ajută la nevoie, cel care mângâie în timpuri de restriște, cel care vindecă pe cei răniți, un învățător în vremuri de confuzie. Voi sunteți cea mai profundă înțelepciune și cel mai înalt adevăr; cea mai măreață pace și cea mai grandioasă dragoste.

     Voi sunteți toate acestea. Iar, în anumite momente ale vieții voastre, v-ați cunoscut pe voi înșivă ca fiind toate acestea.

     

Alege, acum, să te cunoști pe tine însuți ca fiind întotdeauna toate acestea.

         Deși nu coincide în proporție de 100% cu textul pe care-l citesc eu, probabil fiind vorba despre o altă ediție a cărții și  despre o altă traducere, varianta integrală a exercițiului  poate fi accesată  aici.

          Observație:

         Dacă aceste exerciții sunt rupte din context și nu parcurgem textul ( partea teoretică)  nu înțelegem mare lucru din ele și nu le putem aplica în mod conștient și coerent. În aceste condiții ele pot părea într-adevăr bizare, iar ideile pot fi ușor contestate așa cum de altfel am fost avertizați încă de la început că se poate întâmpla. Cred că o abordare corectă este cea bazată pe buna intuiție a fiecăruia.

      Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii, care depind de puterea mea de înțelegere și de nivelul de evoluție spirituală pe care îl am în acest moment. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, dar și pentru oricine este interesat de acest curs și poate găsi aici un ajutor sau un sprijin în descifrarea și înțelegerea lui. De asemenea, orice opinie pertinentă, eliberată din închisoarea ideilor preconcepute, este binevenită și m-ar ajuta în corectarea erorilor de interpretare care se pot strecura în aceste rezumate.

    Mulțumesc!

1: Curs de miracole- Culegere de exerciții pentru studenți, p.53; Editura Centrum-Polonia, 2007;

2. Neale Donald Walsch, Conversații cu Dumnezeu, Volumul I, Editura For You- București,2009, pp.99-101.

The post E 36: Sfințenia mea învăluie tot ce văd. appeared first on Milena Popescu.