Lecția de astăzi este despre iertare, sau mai corect, și lecția de astăzi este despre iertare. Nu este de mirare, ținând cont de faptul că, fiind principalul instrument de vindecare/mântuire, iertarea trebuie exersată nu numai pe toată perioada alocată Cursului, dar și după ce acesta a fost parcurs în totalitate. Vei observa că deși la un moment dat consideri că ai iertat, ai trecut cu vederea, sau ai uitat oameni care într-un moment al vieții tale te-au rănit sau te-au făcut să suferi, apar ulterior situații de viață care scot la lumină evenimente de mult apuse.  Mi s-a întâmplat și mie după ce am terminat de parcurs cursul, dar se întâmplă și multor altor persoane. Vreau să împărtășesc un fapt real care își are originea într-o întâmplare de acum vreo două săptămâni:

      Exersam cu cineva o tehnică NLP ( programare neuro-lingvistică). Să spunem că acel cineva se numește Robert. Tehnica are ca obiectiv curățarea liniei timpului și la un moment dat cere ca subiectul să-și construiască mental linia timpului, astfel încât să meargă în trecut până la momentul nașterii sau chiar al concepției, să treacă prin prezent și apoi spre viitor.

     Pe linia timpului trecut Robert a trebuit să înșire toate evenimentele importante ale vieții sale, indiferent care a fost percepția sa despre ele – pe unele le-a considerat pozitive, pe altele negative. Apoi l-am îndrumat să asocieze o culoare evenimentelor fericite din viața sa și să observe prin comparație ce culoare au evenimentele nefericite. Pentru el, evenimentele fericite erau scăldate în culoarea roz, iar cele nefericite apăreau sub forma unor pete de culoare gri închis. Următorul pas a fost ca Robert să trăiască la intensitate maximă și în cele mai mici amănunte unul dintre evenimentele fericite din viața lui. Toată ființa lui a fost cuprinsă de emoțiile pozitive asociate acelei întâmplări. Cu un furtun imaginar în mână din care curgea cu presiune maximă un jet de lumină roz – culoarea fericirii pentru Robert – s-a îndreptat mai întâi către trecutul său. Ca și cum ai spăla o alee plină cu mâl, după o ploaie puternică, Robert a spălat cu presiune maximă de lumină roz tot trecutul său… dar surpriză! Aleea nu a rămas curată așa cum ar fi de așteptat. Robert povestește dezamăgit cum din mâl se ridică “rânjind” trei oameni care nu se lasă “spălați” sub nicio formă:

      ” Oamenii aceștia nu-mi dau pace. S-au ridicat din mâl și încă rânjesc la mine. Nu cred că această tehnică poate aduce un beneficiu real. Oamenii aceia m-au făcut să sufăr și încă nu-mi dau pace.” 

       “Poate mai ai ceva de rezolvat cu oamenii aceia. Poate că încă nu i-ai iertat!”  – am replicat eu și l-am sfătuit să rămână deschis pentru că foarte probabil, ceva acolo în adâncul sufletului și minții sale se întâmplă. I-am sugerat să lase tehnica să “lucreze” în continuare.

      Robert mi-a explicat că nu depinde de el și că e ferm convins că tehnica nu a avut niciun rezultat. Am terminat exercițiul și pentru că era deja târziu, fiecare a plecat la rostul lui. Eram puțin dezamăgită că tehnica nu a dat rezultate, dar am lăsat totul să meargă de la sine.

     După aproape zece zile l-am sunat pe Robert pentru a stabili concret data pentru o nouă sesiune de coaching-NLP și în timp ce discutam, îmi pune o întrebare surpriză: 

      “Să-mi spui tu cum s-a întâmplat asta…! ” și a început să-mi povestească: 

      ” La câteva zile după ce am aplicat tehnica cu furtunul, într-o seară, găsesc un mesaj pe telefonul mobil. Era de la una dintre cele trei persoane care s-au ridicat din mâl, în timp ce eu îmi spălam trecutul cu lumina fericirii. De fapt, ea vorbea în numele ei și a soțului ei, pentru că doi dintre cei trei oameni care încă “rânjeau” la mine formau un cuplu – niște prieteni alături de care eu și familia mea ne-am petrecut în urmă cu ceva ani multe vacanțe frumoase, dar care brusc s-au supărat din cauze complet neîntemeiate. Ne-au rănit profund și de atunci relația noastră de prietenie s-a încheiat.

    Pentru că nu doream să-mi stric seara, am ignorat mesajul. Dimineață oscilam între a-l șterge sau a-l citi, însă curiozitatea a răzbit și am decis să-l citesc. Mare mi-a fost uimirea când am văzut că întregul mesaj nu era nimic altceva decât o manifestare sinceră a părerii de rău pentru tot ce s-a întâmplat atunci și a unei nevoi uriașe de a ierta și de a fi iertați.”

      În ce mă privește, m-am bucurat mult, fiind convinsă că deși nu întotdeauna înțelegem cum, câmpul conștiinței lucrează pentru noi. Niciun gând nu rămâne fără ecou, nicio dorință nu rămâne neîmplinită.

      Pentru Robert au dispărut două dintre cele trei persoane care îi umbreau trecutul. Pentru mine a fost o încurajare; am înțeles că tot ceea ce am ales să fac prin Curs de miracole, NLP și Vindecare reconectivă are sens, pentru că toți acești pași aparent mărunți duc în final la vindecarea noastră: reconectarea cu sufletul nostru, cu cei din jurul nostru și cu întreg Universul văzut sau nevăzut.

De aceea, nu ține prizonier pe nimeni.

Dezleagă în loc să legi, căci așa ești pus în libertate. Calea de urmat e simplă. De fiecare dată când simți junghiul mâniei, dă-ți seama că ții o sabie deasupra capului tău. Și va cădea sau va fi înlăturată în funcție de hotărârea pe care o iei să fii condamnat sau să fii liber. În felul acesta, fiecare dintre cei ce par să te tenteze să te înfurii reprezintă mântuitorul tău din închisoarea morții. Așa că îi datorezi mulțumiri în loc de durere. 

–

Iertarea reprezintă funcția pe care o ai aici.

Iertarea privește cu blândețe toate lucrurile necunoscute în Cer, le vede cum dispar și lasă lumea o tăbliță curată și neînsemnată pe care Cuvântul lui Dumnezeu poate acum să înlocuiască simbolurile fără sens care s-au scris acolo înainte. Iertarea e mijlocul prin care se înfrânge frica de moarte, pentru că nu mai are acum nicio atracție cumplită și vinovăția a dispărut. Iertarea lasă trupul să fie perceput așa cum este: un simplu mijloc didactic, pe care îl lași deoparte când învățarea se încheie, dar care nu îl schimbă nicidecum pe cel ce învață.

– 

Mintea fără trup nu poate face greșeli. Nu se poate gândi că va muri, nici că va fi prada unui atac nemilos. (…) Numai iertarea poate ușura mintea de gândul că trupul este casa ei. Numai iertarea poate reinstitui pacea pe care i-a hărăzit-o Dumnezeu sfântului Său Fiu. 

–

Când nu va mai fi mânie, vei percepe negreșit că, pentru viziunea lui Cristos și darul de-a vedea, nu s-a cerut vre-un sacrificiu; numai durerea a fost alungată dintr-o minte bolnavă și torturată.(…)

–

Avem nevoie însă de iertare ca să percem că așa și e. Fără lumina ei binevoitoare, orbecăim în întuneric, folosind rațiunea doar ca să ne justificăm furia și atacul. Înțelegerea noastră este atât de limitată, încât ce considerăm că înțelegem nu e decât confuzie născută din greșeală. Ne-am rătăcit în ceața viselor labile și a gândurilor înfricate, ochii ne stau bine închiși să nu vedem lumina, iar mințile ne sunt ocupate să venereze ceva ce nu există. 

–

Oare cine se poate naște din nou în Cristos, dacă nu cel ce i-a iertat pe toți pe care îi vede, la care se gândește sau pe care și-i închipuie? Cui i s-ar putea da drumul cât timp ține întemnițat pe cineva? Un temnicer nu e liber, căci e legat laolaltă cu prizonierul lui. El trebuie să se asigure că nu îi scapă, așa că își petrece timpul păzindu-l. Gratiile care îl îngrădesc pe el, devin lumea în care trăiește temnicerul lui, odată cu el. Și tocmai de libertatea lui depinde calea eliberării pentru amândoi. 

***

Fragmente din :

Curs de miracole-Culegere de exerciții pentru studenți: pp. 350,351; CENTRUM Publishers -Polonia, 2007

      În intervalele practice de astăzi, poți integra aceste cinci 5 minute de meditație pe tema iertării. Iartă-te pe tine și gândește-te puțin la cei pe care nu i-ai iertat încă. 

Cu drag!

OBSERVAȚIE

Cum se exersează:

      Conform indicațiilor din Curs, metoda generală de efectuare a exercițiilor – care poate fi păstrată și după ce s-a parcurs întregul curs și ai rămas sub îndrumarea Profesorului lăuntric – este următoarea:

      Dimineața și seara aloci meditației o perioadă mai lungă de timp (o oră sau cât poți și cât te face fericit). La începutul intervalului, de regulă dimineața, se citește lecția și se repetă cu ochii închiși ideea zilei sau acele idei din lecție care au avut ecou în inima ta. Apoi, tot cu ochii închiși, te abandonezi lui Dumnezeu în perfectă liniște și total relaxat. Este perioada de meditație pe parcursul căreia gândurile de tot felul îți vor da târcoale. Pentru a le îndepărta e suficient ca, atunci când apar, să repeți ideea zilei și să te adâncești din nou în meditație – fără gânduri, fără dorințe, fără așteptări: doar tu cu Sinele tău, în perfectă liniște. Vei sta așa atâta timp cât te vei simți bine. Este recomandat să-ți alegi o poziție comodă, dar nu culcat. Cel mai bine este în capul oaselor. Nu sunt date indicații specifice privind poziția, respirația sau alte tehnici de meditație. Important este să te simți bine și să fii complet relaxat.

       Este recomandat ca intervalul de dimineață să se efectueze imediat după trezire, sau cât de repede se poate, iar cel de seară imediat înainte de culcare.

The post Curs de miracole: 192- Am o funcție pe care Dumnezeu ar vrea să o ocup. appeared first on Milena Popescu.

Explicațiile referitoare la modul în care se parcurg aceste  exerciții în timpul recapitulării sunt disponibile aici

Exercițiul 54

În câteva cuvinte:

” Gândesc, deci exist! “

Nu am gânduri private. Gândurile mele produc efecte  asupra mea, asupra lumii, asupra întregului univers. Lumea, așa cum e ea, este efectul modului nostru de a gândi. Este efectul gândurilor de separare de acum și dintotdeauna.

Gândurile reprezintă starea minții. Pot schimba lumea, vindecându-mi mintea pentru a gândi corect, și vindecându-mă eu, se vor vindeca și alții odată cu mine. Atunci vom începe să vedem în jurul nostru bucurie, iubire și abundență.

16. Nu am gânduri neutre.

Orice gând produce un efect și construiește o mică parte din lumea mea, iar această lume poate fi falsă sau reală. Greșelile de gândire construiesc o lume falsă. E lumea pe care o văd, și e rezultatul modului greșit de a gândi. Dacă greșelile de gândire vor fi corectate, voi putea  accesa lumea reală. Trebuie să aleg între gândirea corectă și cea greșită. Nu pot gândi în ambele moduri.

17. Nu văd lucruri neutre.

Ce văd stă mărturie pentru ce gândesc. Dacă nu aș gândi, nu aș exista, pentru că viața e gândire. Să consider lumea pe care o văd reprezentarea stării în care se află mintea mea. Știu că starea în care se alflă mintea mea se poate schimba. Și mai știu, de aceea, că lumea pe care o văd se poate schimba și ea.

 

18. Nu resimt de unul singur efectele felului meu de a vedea.

19. Nu resimt de unul singur efectele gândurilor mele.

Comentariul pentru aceste două idei este comun.

Am folosit  exercițiul 52(10) pentru a  exersa ideea  că nu am gânduri “private”. Gândurile  nu au efecte numai asupra mea. Gândurile greșite, bazate pe separare, au avut și au în continuare efecte globale, pentru că au fost și sunt împărtășite. Gândurile corecte, bazate pe adevăr, care provin dintr-o minte vindecată, sunt de asemenea împărtășite și vor produce încet, încet, efecte  care vor schimba lumea.

Nu sunt singur indiferent ce fac. Toc ce gândesc, spun sau fac servește drept învățătură universului întreg. Un Fiu al lui Dumnezeu nu poate să gândească, să vorbească sau să făptuiască degeaba.(…) De aceea, stă în puterea mea să schimb fiecare minte odată cu a mea, pentru că puterea mea este puterea lui Dumnezeu.

 

20. Sunt hotărât să văd.

Recunoscând natura împărtășită a gândurilor mele, sunt hotărât să văd. Vreau să văd mărturiile care îmi arată că gândirea lumii s-a schimbat. Vreau să văd dovada că ce s-a făcut prin mine a permis iubirii să înlocuiască frica, râsului să înlocuiască lacrimile și abundenței să înlocuiască pierderea. Vreau să văd lumea reală și să o las să mă învețe că voia mea și Voia lui Dumnezeu una sunt.

Exercițiul 55.

În câteva cuvinte:

Lumea pe care o văd este un efect al gândurilor de atac, nu al iubirii. Și eu am aceste gânduri. De aceea lumea este plină de dezastru, de boală și moarte. Trebuie să renunț la gândurile de atac și să le înlocuiesc cu gânduri de iubire. Folosesc lumea cu tot ce în jurul meu, lucruri și oameni, pentru a-mi hrăni iluzia de sine, eul. Nu acesta este scopul lumii. Aleg o lume a păcii, a siguranței și bucuriei și de aceea mă las învățat și călăuzit de Spiritul Sfânt.

21. Sunt hotărât să văd lucrurile altfel.

Ce văd acum sunt doar semenele bolii, ale dezastrului, și ale morții. Așa ceva nu poate fi ce a creat Dumnezeu pentru Fiul Lui iubit. Însuși faptul că văd aceste lucruri e o dovadă că nu Îl înțeleg pe Dumnezeu. De aceea nu Îi înțeleg nici Fiul. Ce văd îmi spune că nu știu cine sunt. Sunt hotărât să văd mărturiile adevărului din mine, și nu cele care îmi arată o iluzie de sine.

22. Ce văd e o formă de răzbunare.

Lumea pe care o văd nu e nicidecum o reprezentare a unor gânduri de iubire. Este un tablou în care totul atacă totul. Este orice, dar nu și o reflecție a iubirii lui Dumnezeu și a iubirii Fiului Său. Gândurile mele de atac sunt cele care dau naștere acestui tablou. Gândurile mele de iubire mă vor mântui de această percepție a lumii și îmi vor da pacea pe care mi-a hărăzit-o Dumnezeu.

23. Pot scăpa din lumea pe care o văd renunțând la gândurile de atac.

Fără gânduri de atac nu aș putea să văd o lume a atacului. Când iertarea îmi va permite reconștientizarea iubirii, voi vedea o lume a păcii, a siguranței și a bucuriei. Și asta aleg să văd, în loc de ce văd acum.

 

24. Nu percep ce e în interesul meu.

Cum aș putea să recunosc ce e în interesul meu când nu știu cine sunt? Ce consider că e în interesul meu  m-ar lega, pur și simplu, și mai strâns de lumea iluziilor. Sunt dispus să urmez Călăuza pe care mi-a dat-O Dumnezeu să aflu ce e în interesul meu, recunoscând că – de unul singur – nu pot să percep ce e în interesul meu.

 

25. Nu știu la ce servește niciun lucru.

Pentru mine, scopul tuturor lucrurilor este acela de-a dovedi că iluziile mele de sine sunt o realitate. Iată în ce scop încerc să îi folosesc pe toți și toate. Iată cărui scop cred că servește lumea. Prin urmare nu îi recunosc adevăratul scop. Scopul pe care l-am atribuit lumii a dus la un tablou înfricoșător al ei. Să îmi deschid mintea la adevăratul scop al lumii, retrăgându-l pe cel pe care i l-am dat eu și învățând adevărul despre ea.

Conexiuni:

• Exercițiul 16 ( Argumente cu Eckhart Tolle și Edgar Cayce)
• Exercițiul 17 ( Fragment dintr-un interviu cu pictorul Vereș Szabolcs despre frumos și urât)
• Exercițiul 18 ( Pasteur versus Bechamp, sau cum două moduri diferite de a vedea lucrurile au influențat major și nu neapărat în bine, medicina modernă)
• Exerițiul 19 ( Un caz din experiența de vindecare a lui S.N. Lazarev)
• Exercițiul 20,21 (Film: Secretul din spatele materiei și “Viața la frontierele cunoașterii” cu Sal Rachele)
• Exercițiul 22 ( Argument cu S.N. Lazarev)
• Exercițiul 23 (Exemplu: Eckhart Tolle – Abandonarea în relațiile personale)
• Exercițiul 24 
• Exercițiul 25

Fragmente citate:

*** Curs de miracole: Culegere de exerciții pentru studenți, Editura Centrum, Polonia-2007, pp.85-88.

The post Recapitulare 1: Ex 54,55 (16-25) appeared first on Milena Popescu.

     Detalii despre cum se realizează această recapitulare: aici

       Astăzi, încă o serie de 10 exerciții (6-15), pentru două zile.

     Exercițiul 52.

     6. Mă supăr pentru că văd ceva ce nu există.

    Pentru această idee, așa cum înțeleg eu, comentariul din culegere se bazează pe faptul că lumea noastră fizică face parte dintr-o realitate extinsă pe care ne propunem să învățăm s-o accesăm. În acest context, lumea noastră și viața noastră în această lume, sunt practic niște iluzii, pentru că sunt insignifiante în raport cu întrega Creație, și în raport cu infinitul. Aici totul este perisab, și tot ceea ce ne înconjoară este practic o construcție a  propriilor noastre minți.

Când mă supăr, o fac pentru că am înlocuit realitatea cu iluziile născocite de mine. Iluziile supără pentru că le-am acordat realitate și, prin urmare, consider realitatea o iluzie. Această confuzie a mea nu afectează în niciun fel creația lui Dumnezeu.

       7. Văd numai trecutul.

    Așa cum am fost avertizați, în cazul acestei idei comentariul este oarecum diferit de explicațiile care au fost date inițial pentru acest exercițiu. Atunci  înțelegeam că tot ceea ce vedem ne ține legați de trecut, pentru că orice am privi  ne stârnește amintiri. Acum sunt puse în evidență alte aspecte ale acestei idei:

Uitându-mă în jur, condamn lumea pe care o privesc. Asta numesc eu vedere. Pun trecutul în socoteala tuturor făpturilor și lucrurilor, făcându-mi din ele niște dușmani. Când mă voi ierta și îmi voi aminti Cine sunt, voi binecuvânta toate făpturile și lucrurile pe care le văd. Nu va exista nici trecut și, de aceea, nici dușmani.

 

        8. Mintea mea e preocupată de gânduri trecute. 

       Atâta timp cât tot ce văd este legat de trecut, oare gândurile mele nu sunt în mare parte legate de trecut? Mai am timp să percep prezentul ?

 Să învăț să lepăd trecutul, dându-mi seama că, prin asta, nu renunț la nimic.

 

         9. Nu văd nimic cum e acum. 

         Este evident că dacă renunț la trecut ar trebui să pot să văd doar ce este acum. De fapt, nici măcar nu are importanță dacă văd trecutul sau prezentul, pentru că tot ceea ce contează este că nu pot vedea realitatea. Pot vedea cu ochii, dar nu pot avea viziune. Dacă ochii fizici n-ar mai funcționa ce-am mai vedea? Cum se face că în timpul experiențelor în afara corpului nevăzători din naștere au descris imagini pe care nu le-au văzut niciodată cu ochii fizici? 

Ce am ales să văd m-a costat viziunea. Acum vreau să aleg din nou, ca să pot vedea.

       10. Gândurile mele nu înseamnă nimic. 

      În ultimele lecții am învățat că mintea noastră face parte din Mintea lui Dumnezeu, iar gândurile noastre trebuie să fie în acord cu gândurile lui Dumnezeu.  De aceea:

Nu am gânduri private. Dar numai de gânduri private sunt conștient.(…) Mintea mea face parte din creație și din Creatorul ei. Nu prefer oare să mă alătur mai degrabă gândirii universului, în loc să fac obscur ce e al meu cu jalnicele mele gânduri “private”, lipsite de orice înțeles?

        Variantele inițiale ale exercițiilor sunt atașate mai jos. Am atașat de asemenea și lecția despre semnificația miracolelor. Ea poate aduce unele lămuriri, dat fiind faptul că în sensul larg, semnificația cuvântului ne poate duce cu gândul la altceva decât la înțelesul corect, așa cum reiese din Text.

• Miracole
• Exercițiile 6-7
• Exercițiul 8
• Exercițiul 9
• Exercițiul 10

        Exercițiul 53.

        11. Gândurile mele fără înțeles îmi arată o lume fără înțeles.

         Gândurile mele private, generate de mintea scindată corespunzătoare eului, sunt singurele gânduri de care sunt conștient. Ele sunt legate de lumea în care trăiesc. Dar lumea în care trăiesc este o lume iluzorie. Lumea reală poate fi accesată cu acea parte a minții mele care face parte din Mintea lui Dumnezeu, iar gândurile generate de aceasta sunt adevăratele mele gânduri pe care mă pot baza să îmi călăuzească vederea.

(…) eu am atât gânduri reale cât și demente. De aceea, pot să văd o lume reală dacă mă bazez pe adevăratele mele gânduri să îmi călăuzescă vederea.

         12. Mă supăr pentru că văd o lume fără înțeles.

          În lumea mea iluzorie, totul este cuprins de dezordine și de haos pentru că este generată de gânduri dezordonate și haotice. Cum pot trăi în pace într-o asemenea lume?

Sunt recunoscător că lumea aceasta nu este  reală și că nu sunt nevoit să o văd decât dacă aleg să pun preț pe ea. Și nu aleg să pun preț pe ce e total dement și nu are înțeles.

 

        13. O lume fără înțeles stârnește frică.

         O lume haotică, dominată de gânduri haotice, stârnește frică pentru că nu mă pot baza pe nimic și nu prezintă încredere. Nu găsesc aici nici siguranță, nici speranță. O astfel de lume însă nu are realitate. Voi învăța să trăiesc fericit în această lume dar voi fi conștient de iluzia ei.

Eu i-am dat iluzia realității și am suferit din cauza credinței mele în ea. Acum aleg să îmi retrag această credință și să îmi pun încrederea în realitate. Alegând-o pe aceasta, voi scăpa de toate efectele lumii fricii, pentru că admit că nu există. 

 

        14. Dumnezeu nu a creat o lume fără înțeles.

       Lumea în care trăiesc este lumea construită de mințile noastre în cea mai mare parte nevindecate. De aceea este un amalgam de iubire și ură, groază și frumusețe, pace și război, boală și sănătate. Este oglinda noastră. Dumnezeu nu a creat-o așa.

Cum poate să existe o lume fără înțeles dacă Dumnezeu nu a creat-o? El e Sursa întregului înțeles și tot ce e real e în Mintea Lui. Și în mintea mea, deopotrivă, pentru că El a creat-o odată cu mine. De ce aș continua să sufăr din cauza efectelor gândurilor mele demente când locul meu e în perfecțiunea creației? Să îmi reamintesc puterea deciziei mele și să recunosc unde locuiesc de fapt. 

        15. Gândurile mele sunt imagini plăsmuite de mine. 

Ce văd reflectă gândurile mele. Gândurile mele sunt cele care îmi spun unde sunt și ce sunt. Faptul că văd o lume în care există suferință, pierdere și moarte îmi arată că văd doar reprezentarea gânduriloe mele demente și că nu îngădui adevăratelor mele gânduri să își reverse lumina binefăcătoare peste ce văd. 

Conexiuni:

• Grădina Edenului : Este o lecție despre originile separării cu o legătură interesantă despre “Cauza Originară” într-un fragment din cartea “Integrarea sufletului” , scrisă de Sal Rachele în colaborare cu ghizii săi spirituali.
• Exercițiul 11
• Exercițiul 12
• Exercițiul 13: L-am pierdut. Nu e superstiție, dar pur și simplu l-am pierdut imediat după ce l-am scris, și nu mai vreau să revin asupra lui.
• Exercițiul 14
• Exercițiul 15 : Aici găsiți un scurt și liniștitor film despre iubire și unitate.

***Curs de miracole: Culegere de exerciții pentru studenți: pp.81-82; Editura Centrum – Polonia, 2007.

The post Curs de miracole:Recapitulare 1- Ex 52,53 (6-15) appeared first on Milena Popescu.

           Pentru că exercițiile din Curs de miracole sunt de fapt o introducere în meditație, și pentru că la ultimul set de exerciții am atașat un fragment din Retreatul de meditație de 40 de zile al Maestrului Sri Vasudeva, 2014, o să prezint în continuare pe parcursul mai multor zile, cele mai semnificative subiecte din acest program, care a avut ca temă Desăvârșirea de sine. Astăzi, după prezentarea exercițiului, extras din “ziua 3”.   

          Am parcurs până acum cincizeci de exerciții din Culegere de exerciții pentru studenți. Urmează o perioadă de zece zile în care vor fi recapitulate zilnic, câte cinci dintre ideile deja prezentate. Nu este necesar ca în timpul zilei acestea să fie repetate într-o anumită ordine, și nici toate odată, ci în funcție de cum simțim nevoia. Dimineața și seara însă, ar trebui repetate toate cinci. În plus, dimineața este necesar să fie citite și comentariile aferente fiecărei idei și apoi să fie repetate cu ochii închiși, și pe cât posibil într-un loc izolat, unde putem beneficia de liniște. Durata intervalelor practice din timpul zilei ar trebui să fie de câte două minute și cât se poate de dese. De asemenea, nu este nevoie de un cadru special în care să aplicăm ideile, ci dimpotrivă, vor fi exersate mai ales în situațiile supărătoare care ne produc neliniște și zbucium, pentru că rostul lor este tocmai acela de a ne aduce pacea și liniștea. 

         În timpul recapitulării ideile nu sunt prezentate mereu în forma inițială și nu este obligatoriu să revenim la forma inițială decât dacă simțim că este necesar. Scopul lor este de a crea o coeziune în cadrul noului sistem de gândire pe care îl construim. 

Mai ai încă de învățat că pacea face parte din tine și nu cere decât să fii prezent să îmbrățișezi orice situație în care te afli. Și, în sfârșit, vei învăța că prezența ta nu are limite, așa că pacea ta e pretutindeni,  după cum ești și tu.

          Exercițiul de astăzi parcurge următoarele idei comentate pe scurt așa cum am înțeles eu:

1: Tot ce văd nu înseamnă nimic.

Tot ce văd, văd cu ochii și văd foarte puțin. Aceasta este vederea. Avem însă nevoie să ne dezvoltăm viziunea.

Ce consider că văd acum ocupă locul viziunii. Trebuie să îi dau drumul recunoscând că nu are înțeles, ca viziunea să îi poată lua locul.  

2. Eu am dat lucrurilor pe care le văd tot înțelesul pe care îl au pentru mine.    

 Tot ceea ce eu privesc are pentru mine semnificația pe care eu am dat-o prin propria mea judecată. Dar judecata mea este în afara realității vaste din care fac parte, iar ceea ce văd cu ochii în această lume este numai o iluzie a realității.

Judecățile mele mi-au făcut numai rău, și nu vreau să văd după cum îmi dictează ele .   

3. Nu înțeleg nimic din ce văd.

Deoarece am judecat greșit totul și am dat propria mea semnificație lucrurilor pe care le văd, este normal să nu înțeleg nimic din ce văd. Văd proiecția greșelilor mele de gândire. Așa cum sunt acum, nu are niciun sens să încerc să înțeleg, dar are sens să mă deschid pentru a înțelege, pentru a vedea în adevăratul sens al cuvântului ( a avea viziune), și pentru a iubi. Este doar o alegere.

4.   Aceste gânduri nu înseamnă nimic.

Gândurile conștiente care îmi trec prin minte sunt gândurile eului separat de Creator, sunt gândurile din mintea inferioară, scindată. Dar am învățat că mintea mea face parte din Mintea lui Dumnezeu, și aleg să dau drumul acestor gânduri zgomotoase pentru a le înlocui cu acele gânduri pe care le gândesc cu Dumnezeu și care își au locul în mintea mea ce a rămas în contact cu Dumnezeu. De aceea gândurile eului nu înseamnă nimic.

5. Nu mă supăr niciodată din ce cauză cred eu.

Tot timpul îmi concentrez gândurile pentru a-mi motiva supărarea, mânia și atacurile. Apăr de fapt un sistem de gândire care s-a dovedit greșit pentru că starea mea naturală, pe care trebuie să o trăiesc, este de pace, iubire, liniște și voioșie. Supărările vin din modul în care gândesc, de la gândurile eului separat, care caută să dea vina tot timpul pe altcineva pentru tot ceea ce mi se întâmplă.

Mai jos am atașat primele 5 exerciții în forma lor inițială, dar și lecțiile de început care fac introducerea în Curs de miracole și a căror revedere cred că este de asemenea utilă.

• Introducere, termeni și Exercițiul 1
• Termeni-continuare. Ex.2-3.
• Termeni – continuare. Ex. 4-5.

Comentariile integrale pentru ideile de astăzi dar și variantele integrale ale exercițiilor pot fi văzute accesând, ca de obicei:

• ebookbrowsee.net

În conexiunea pe care am atașat-o mai jos, pot fi găsite elemente de susținere complementare  pentru exercițiile prezentate, dar și pentru alte lucruri pe care le-am învățat deja din Curs de miracole, cum ar fi de exemplu iluzia separării:

Sri Vasudeva : Ziua 3 – Jocurile sufletului în câmpul conștiinței

Link

Fragmente citate:

*** Curs de miracole : Culegere de exerciții pentru studenți, pp.78-80, Editura Centrum, Polonia-2007

Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Observație: Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii, care depind de puterea mea de înțelegere și de nivelul de evoluție spirituală pe care îl am în acest moment. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, dar și pentru oricine este interesat de acest curs și poate găsi aici un ajutor sau un sprijin în descifrarea și înțelegerea lui. Apreciez de asemenea orice comentariu pertinent, eliberat din carapacea ideilor preconcepute. Mulțumesc!

The post Recapitulare 1. Ex.51(1-5); Sri Vasudeva: Jocul sufletului în câmpul conștiinței. appeared first on Milena Popescu.