Curs de miracole: Exercițiile 106-110

 

 

curs exercitii

 

106: Să tac și să ascult adevărul.

 

Astăzi lăsăm deoparte vocea eului și ascultăm cu mintea deschisă. Uităm tot ce am aflat vreodată despre mântuire, din toate sursele posibile. Astăzi este ziua tăcerii.

Să taci astăzi și să asculți adevărul. Să nu te amăgească vocile morților, care îți spun că au dat de sursa vieții și ți-o oferă spre crezare. Să nu le dai atenție, ci să asculți adevărul.

Să nu te temi astăzi să ocolești vocile lumii. Să treci ușurel pe lângă  neînsemnatele lor încercări de-a te convinge.  Să nu le auzi. Să taci astăzi și să asculți adevărul. 

-

Se împlinește azi făgăduința Cuvântului dat de Dumnezeu. Să auzi și să nu scoți niciun sunet. El vrea să îți vorbească. Vine cu miracole de o mie de ori mai fericite și mai minunate decât cele pe care le-ai visat sau ți le-ai dorit vreodată în vise. Miracolele Lui sunt adevărate. Ele nu se vor șterge când se isprăvește visul. În schimb, ele isprăvesc visul și dăinuiesc la nesfârșit, căci vin de la Dumnezeu la Fiul Lui drag, pe care îl mai cheamă “tu”.

-

Să îl auzi astăzi și să asculți Cuvântul  care ridică vălul întins peste pământ, trezindu-i pe toți cei care dorm și nu pot să vadă. Dumnezeu prin tine îi cheamă. Are nevoie de vocea ta să le vorbească… 

-

Fii gata de mântuire. E aici și ți se va da azi. Ascultă astăzi, și vei auzi o Voce care va răsuna, prin tine, de-a lungul și de-a latul lumii.  Aducătorul tuturor miracolelor are nevoie să le primești tu mai întâi, devenind astfel un dătător voios al darurilor primite. 

-

Așa începe mântuirea și tot așa se încheie: când totul e al tău și ai dat totul, îți va rămâne totul pentru totdeauna. Iar lecția e învățată. Astăzi exersăm actul de a da, dar nu așa cum îl înțelegi acum, ci așa cum este.  

Cele cinci minute practice ale fiecărei ore vor începe întrebând. După aceea așteptăm răspunsul.

  • Ce înseamnă a da și a primi?
  • Voi tăcea și voi asculta răspunsul.
  • Să tac și să ascult adevărul.
  • Astăzi sunt mesagerul lui Dumnezeu.
  • Vocea mea este a Lui, ca să dau ce primesc.

Să taci și să asculți adevărul astăzi. La fiecare cinci minute petrecute ascultând, o mie de minți se vor deschide la adevăr și vor auzi Cuvântul sfânt pe care îl auzi. Și, cu trecerea fiecărei ore, vei izbăvi încă o mie, care se opresc să ceară să li se dea și lor adevărul, odată cu tine. 

Să tăcem și să ascultăm deci. Atât. 

-∞-


107: Adevărul va corecta toate greșelile din mintea mea.

      Pe parcursul exercițiului de astăzi îl vom avea alături, se pare, pe Iisus Hristos. Așa se deduce din explicațiile oferite în curs. El este numit ” Cel Care merge cu tine” , “Fratele tău” , “Propriul tău Sine”. Vom fi conștienți de prezența Lui în noi, pe durata intervalelor practice de cinci minute.

      De asemenea, cred că este necesar de observat că toate afirmațiile legate de bucurie, pace, fericire, vindecare, care apar în toate aceste exerciții se referă la suflet.  Alungarea suferinței, a durerii, a morții, a bolii, se referă tot la suflet. Viața se referă la viața sufletului. Ar putea apărea o confuzie în cazul în care nu au fost parcurse toate exercițiile, dar ni s-a spus clar, că trupul nu ne interesează. Ne interesează  numai ființa noastră spirituală, pentru că asta suntem. Nu suntem trup. El este efemer, și este un instrument de învățare pentru minte atâta vreme cât suntem aici, pe această planetă. Într-una din lecțiile de început am învățat că sănătatea trupului este o expresie fericită a unei minți vindecate. Chiar dacă nu este vorba despre acest lucru astăzi, poate n-ar fi rău să ne amintim acest aspect, pentru a spulbera confuziile legate de vindecare.

      Fericirea nu poate veni decât din interior. Este veșnică și nelimitată. Toate bucuriile legate de trup sunt efemere și au darul numai de a ne colora viața. Este frumos și de dorit să nu ni le refuzăm, dar să nu uităm niciodată de fericirea trainică și liniștea din adâncul nostru! 

    La un moment dat, din explicațiile exercițiului, aflăm că atunci când vine adevărul, el adăpostește în aripile lui o iubire care nu se clatină în fața durerii, ci privește dincolo de ea, ferm și sigur. Referindu-se la unul din exercițiile din zilele trecute, cineva vorbea despre sfinți –  despre durerea lor și despre sacrificiul lor. Probabil că despre asta era vorba. A anticipat cumva exercițiul de astăzi. Iată că suntem chemați să devenim și noi, fiecare dintre noi, mici sfințișori. Să învățăm să trecem dincolo de propria noastră durere și dincolo de durerea lumii, prin conștientizarea naturii noastre și prin acceptarea adevărului. 

Ce altceva poate să corecteze iluziile decât adevărul? Și ce altceva sunt greșelile decât niște iluzii… Unde a intrat adevărul greșelile dispar.

-

Îți poți imagina oare ce e o stare mentală lipsită de iluzii? Cum te-ai simți? Încearcă să îți amintești un moment  – poate un minut sau și mai puțin – în care nimic nu a venit să îți întrerupă pacea; în care ai fost sigur că ești iubit și ocrotit. Încearcă apoi să îți închipui cum ar fi să prelungești momentul respectiv  până la capătul timpului și până în veșnicie. Lasă apoi senzația de liniște pe care ai simțit-o să se multiplice de o sută de ori, și apoi multiplic-o de încă o sută. 

-

Acum poți să-ți faci  idee – o impresie foarte vagă, și nimic mai mult – despre starea în care se va afla mintea ta când va veni adevărul. (…) Adevărul îți ocupă mintea complet, eliberându-te de toate credințele în efemer. 

-

Când vine adevărul, el nu rămâne doar un pic ca să dispară mai apoi sau să se schimbe în altceva. (…) Când vine adevărul, el adăpostește în aripile lui darul constanței depline  și o iubire care nu se clatină în fața durerii, ci privește dincolo de ea, ferm și sigur. Iată darul vindecării…. E imposibil să îl caute cineva cu adevărat, și să nu reușească. Ziua de azi aparține adevărului. Nu ai fost menit să suferi și să mori. Tatăl tău dorește să dispară aceste vise. Lasă adevărul să le corecteze pe toate.

-

Astăzi vom exersa pe nota fericită a certitudinii născute din adevăr. Suntem la fel de siguri de succes pe cât suntem de siguri că trăim, că sperăm, că respirăm și că gândim. 

      Cele cinci minute practice ale fiecărei ore vor începe cu o rugăciune adresată  Fratelui nostru -“Celui Ce merge cu noi”. Îi vom cere să fie prezent în conștiența noastră pe parcursul celor cinci minute, și ne vom lăsa conduși de El în liniște. Ne vom lăsa conduși către adevăr, și ne vom odihni apoi în pacea lui, a adevărului, și în pacea Lui, a Fratelui nostru. Vom lăsa adevărul să corecteze toate greșelile din mintea noastră.

Nu ești făcut din carne, sânge și oase, ci ai fost creat de chiar același Gând care I-a dat și Lui darul vieții.  El e Fratele tău și îți seamănă atât de mult, încât Tatăl tău știe că sunteți unul și același. Îți rogi propriul Sine să meargă cu tine, și cum ar putea El să lipsească de unde ești tu?

Adevărul va corecta toate greșelile din minea ta care îți spun că poți fi separat de El. Lui Îi vorbești astăzi și te angajezi să lași să se împlinească funcția Lui prin tine. Încrederea Lui este cu tine în timp ce spui: 

-

Adevărul va corecta toate greșelile din mintea mea, 

Și voi odihni în Cel Care e Sinele meu.

-

      Lasă-l apoi să te conducă blând la adevăr, care te va învălui și-ți va dărui o pace atât de profundă și de liniștită, încât te vei întoarce cu părere de rău la lumea familiară ție. 

     Și totuși te vei bucura să vezi din nou lumea aceasta. Căci vei aduce cu tine făgăduința schimbărilor pe care le va duce lumii adevărul care merge cu tine. Acestea vor spori cu fiecare dar de cinci minute pe care îl oferi, iar greșelile care împresoară lumea vor fi corectate când le lași să fie corectate în mintea ta. 

     De fiecare dată când spui cu încredere: “Adevărul va corecta toate greșelile din mintea mea”, vorbești pentru lumea întreagă și pentru Cel Ce vrea să izbăvească lumea, după cum vrea să te elibereze și pe tine. 

-∞-


108: A da și a primi este același lucru în realitate

Viziunea depinde de ideea de astăzi. Lumina e în ea…

-

Adevărata lumină care face posibilă adevărata viziune nu e lumina pe care o văd ochii trupului. Ci o stare mentală devenită atât de unificată, încât întunericul nu poate fi perceput deloc. Aceasta e lumina care nu arată opuși… Aceasta e lumina care aduce pacea minții tale altor minți, să o împărtășească și să se bucure că sunt una cu tine și una cu ele înseși. Aceasta e lumina care vindecă, pentru că aduce o percepție neîmpărțită, bazată pe un singur cadru de referință, din care decurge un singur înțeles. 

-

Aici se vede că a da și a primi sunt aspecte diferite ale unui singur Gând, a cărui valoare de adevăr nu depinde de care e perceput a fi primul, nici de care pare a fi pe locul doi. Aici se înțelege că ambele se petrec împreună ca Gândul să rămână întreg. 

E totuna cu a spune că – a ierta pe deplin un singur frate e de ajuns pentru a aduce mântuire tuturor minților. Căci acestea nu sunt decât câteva cazuri particulare ale unei singure legi valabile pentru toate tipurile de învățare, dacă e dirijată de Cel Ce cunoaște adevărul. 

-

A învăța că a da este totuna cu a primi are o utilitate deosebită, pentru că e atât de ușor de încercat și de verificat. Iar, când se demonstrează că acest caz particular funcționează întotdeauna, în toate încercările în care e pus la încercare, poate fi generalizat la alte zone de îndoială și de vedere tulbure. 

-

Exersăm astăzi un caz particular pe care ni-l prezintă a da și a primi. (…) Astăzi ne vom propune să oferim pace tuturor și să vedem cât de repede se întoarce la noi. Lumina e seninătate. 

Lecția noastră de astăzi – o lecție foarte simplă – te va învăța multe. De acum înainte vei înțelege mult mai bine cauza și efectul, și vom progresa mult mai rapid de acum.

      Intervalele practice de cinci minute din fiecare oră vor începe cu repetarea ideii zilei, după care, cu ochii închiși vom oferi tuturor ce am vrea să avem noi înșine: liniște, pace, blândețe. Putem alege o persoană anume căreia să i le oferim, pentru că prin ea, le oferim tuturor . 

      Fiecare afirmație va fi rostită fără grabă, după care ne vom opri o clipă să vedem ce primim înapoi. Liniștea, pacea și blândețea pe care le simțim, au  venit înapoi cu  intensitatea cu care le-am oferit. Dacă n-am oferit nimic, nu am primit nimic. Totul a rămas doar o idee. 

Așadar vom spune:

  • A da și a primi este același lucru în realitate.
  • Voi primi ce dau acum:
  • Tuturor le ofer liniște.
  • Tuturor le ofer pacea minții.
  • Tuturor le ofer blândețe.

-∞-


109: Odihnesc în Dumnezeu

Astăzi cerem odihnă și liniște netulburată de aparențele lumii. Cerem pace și tihnă în toiul întregului zbucium iscat de vise care se ciocnesc. Cerem siguranță și fericire deși părem să vedem primejdie și întristare.

Aceasta este ziua păcii.

Odihnești în Dumnezeu și, în timp ce lumea e sfâșiată de vânturile urii, odihna ta rămâne total netulburată. Aparențele nu te pot deranja. Îi chemi pe toți să odihnească alături de tine, iar ei te vor auzi și vor veni pentru că odihnești în Dumnezeu.

-

“Odihnesc în Dumnezeu”

Gândul acesta îți va aduce odihna și liniștea, pacea și tihna, siguranța și fericirea pe care le cauți.

“Odihnesc în Dumnezeu”

Gândul acesta are puterea să trezească adevărul care doarme în tine… Iată încheierea suferinței pentru lumea întreagă, și pentru toți câți au venit vreodată și vor mai veni să zăbovească aici o vreme.

” Odihnesc în Dumnezeu”

Complet netulburat, gândul acesta te va ajuta să ieși din furtuni și din lupte, din nenorociri și dureri, din pierderi și moarte… Nu există suferințe pe care să nu le poată vindeca. Nu există probleme pe care să nu le poată rezolva.

-

În El nu ai griji și nici preocupări, nici poveri, nici neliniști, nici dureri, nici frica viitorului și nici regrete cu privire la trecut. Odihnești în veșnicie, în vreme ce timpul se scurge fără să își lase amprenta asupra ta…

-

   Astăzi te odihnești. Și te cufunzi în adâncurile liniștii, cu ochii închiși. Fă-ți timp astăzi să te strecori din mreaja “viselor”  direct în sânul păcii.

   Cu fiecare cinci minute a fiecărei ore în care te odihnești astăzi, o minte obosită devine dintr-o dată bucuroasă, o pasăre cu aripile frânte începe să cânte, un izvor de mult secat reîncepe să curgă.

   Cu fiecare cinci minute în care te odihnești astăzi, lumea se apropie tot mai mult de trezire. Și clipa în care odihna va fi singurul lucru existent se apropie de toate mințile epuizate și obosite, prea obosite acum să își continue singure drumul. Și or să audă pasărea începând să cânte și or să vadă izvorul reîncepând să curgă, și or să înainteze, cu pași înviorați, speranță renăscută și energie refăcută, pe drumul care, dintr-o dată, pare ușor de străbătut.

-

   Odihnești astăzi în pacea lui Dumnezeu, liniștit și fără frică, și din odihnă îți chemi frații, îmbiindu-i pe toți să își afle odihna, alături de tine. Deschide porțile templului și lasă-i să vină, de la celălalt capăt al lumii, de departe și de aproape; frații tăi îndepărtați și prietenii tăi cei mai apropiați; poftește-i pe toți să intre aici și să își afle odihna alături de tine. Timpul nu stă de strajă la ce dăm azi. Dăm celor nenăscuți și celor petrecuți, și le aducem aminte de locul lor de odihnă de fiecare dată când spunem în gând: “Odihnesc în Dumnezeu”.

-∞-


110: Sunt așa cum m-a creat Dumnezeu.

      Acest singur gând ar fi de ajuns să te mântuiască și să mântuiască lumea, dacă ai crede că e adevărat. Adevărul lui ar însemna că nu ai făcut nicio schimbare în tine care să aibă realitate, că nu ai schimbat universul în așa fel încât fica și răul, nefericirea și moartea să înlocuiască ce a creat Dumnezeu. Dacă rămâi așa cum te-a creat Dumnezeu, frica nu are înțeles, răul nu e real, iar nefericirea și moartea nu există.

      Ideea de astăzi e de ajuns pentru a vindeca trecutul și a elibera viitorul. E de ajuns pentru a lăsa prezentul să fie acceptat așa cum este. E de ajuns pentru a lăsa timpul să fie mijlocul prin care lumea întreagă învață să scape de timp și de fiecare schimbare pe care pare să o aducă timpul în trecerea sa.

      Dacă rămâi așa cum te-a creat Dumnezeu, aparențele nu pot înlocui adevărul, sănătatea nu se poate schimba în boală, moartea nu poate fi un substitut al vieții, și nici frica un substitut al iubirii. În acest singur gând, tot trecutul este desfăcut, iar prezentul este mântuit să se extindă liniștit într-un viitor lipsit de timp. 

-

Exersează cu recunoștință ideea de azi. Acesta este adevărul care vine să te facă liber.

Începe-ți exercițiile de cinci minute cu următorul citat din text:

-

  • Sunt așa cum m-a creat Dumnezeu. Fiul Lui nu poate suferi. Iar eu sunt Fiul Lui.

-

   Apoi, cu această afirmație ferm întipărită în minte, încearcă să îți descoperi în minte Sinele care e sfântul Fiu al lui Dumnezeu Însuși.

   Caută-l în tine pe Cel Ce e Cristosul din tine, Fiul lui Dumnezeu și Fratele lumii. Mântuitorul mântuit dintotdeauna, cu puterea de-a mântui pe oricine Îl atinge, oricât de ușor…

   Cinstește-ți astăzi Sinele. Nu lăsa să fie venerate astăzi chipurile cioplite pe care le-ai făcut să fie Fiul lui Dumnezeu în loc de ce e El. În străfundul minții tale, sfântul Cristos din tine așteaptă să te recunoști în El. Cât timp El rămâne nererecunoscut și necunoscut, ești pierdut, și nu te cunoști pe tine însuți. Caută-L astăzi și găsește-l. El va fi mântuitorul tău de toți idolii pe care i-ai făcut. 

    Ne vom aduce aminte de El pe tot parcursul zilei, cu inimi pline de recunoștină și gânduri pline de iubire față de toți cei ce ne întâlnesc astăzi.

Sunt așa cum m-a creat Dumnezeu.

Aceasta e Cuvântul lui Dumnezeu care te face liber. 

-∞-


Observație:

Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, pentru a înțelege acest curs, dar și pentru oricine este interesat de aceste idei.

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole- Culegere de exerciții pentru studenți, pp.182-191 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.

Share Button

Batoane cu proteină de cânepă.

 

batoane cu cânepă

      Pentru micul dejun sau pentru gustare, aceste batoane mi-au plăcut. Le-am realizat după mai multe încercări, și după ce am cumpărat de mai multe ori, fel de fel de batoane foarte scumpe și care nu mi s-au părut de fiecare dată grozave. Nici acestea nu sunt ieftine dată fiind calitatea ingredientelor,  dar cantitatea și raportul calitate –  preț, justifică efortul. Sunt suficiente pentru o săptămână ținând cont de faptul că sunt foarte nutritive, sățioase, și nu pot fi consumate multe odată.

Pot fi mâncare singure, sau alături de un pahar cu lapte de migdale aromat cu vanilie.

  • 500 g cereale integrale asortate pentru mic dejun ( grâu, orz, ovăz, secară)
  • 5 linguri semițe integrale de susan;
  • 150 g nuci pecan;
  • 150g migdale nedecojite ( Eu am folosit cal.II pentru că am descoperit că sunt mult mai gustoase decât cele cal. I)
  • 50 g unt de cacao extravirgin ( nu cosmetic, nu rafinat)
  • 3 linguri pulbere de cacao crudă ;
  • 3 linguri pulbere de carob;
  • 3 linguri proteină din cânepă;
  • un plic cu fructe deshidratate asortate sau alte fructe uscate care sunt la îndemână. Se pun în cantitatea dorită având rol de îndulcitor și de liant.
  • coajă de portocală confiată, ecologică;
  • un praf de sare;
  • miere sau alt îndulcitor după gust, dacă mai este cazul;
  • puțină apă caldă;

♦ Cerealele se macină în blender cât se poate de fin. La fel semințele de susan și migdalele. Mie mi-a plăcut ca nucile pecan să rămână mai mari, așa că le-am măcinat separat. Bineînțeles că pot fi folosite și nuci românești, și probabil că data viitoare le voi folosi.

♦ Fructele se mărunțesc după cum îți place, și în funcție de aparatura pe care o ai la dispoziție în bucătărie. Fiind lipicioase se prelucrează mai greu decât cerealele sau semințele. În ceea ce privește coaja de portocală, eu am avut-o în borcănele, tăiată cubulețe, și n-am umblat la ea pentru că e plăcut să găsești în baton câte o bucățică întreagă.

♦ Untul de cacao se topește ușor până la temperatura degetului pe baie de apă. E păcat să-i strici proprietățile printr-o încălzire excesivă, așa că ai grjă!!! Este păcat de asemenea de bani și de efortul pe care l-ai depus pentru a-l procura. Atunci când batoanele se vor răci, acest unt va ajuta foarte bine la întărirea lor.  Își vor păstra însă foarte bine forma și la temperatura camerei, și vor fi ușor de transportat într-o cutiuță, fără să se deterioreze. 

♦ Ingredientele se amestecă bine adăugând puțină apa caldă pentru a umezi și omogeniza compoziția. Important este ca în final, după ce amesteci totul, să rezulte o compoziție tare, dar suficient de legată pentru a putea fi modelată. Mai bine o modelezi mai greu dar batoanele vor fi ferme decât să pui apă prea multă iar batoanele să iasă prea moi. Aici trebuie avută puțină grijă.

♦ Cel mai ușor este să așezi compoziția între două folii alimentare și apoi să o întinzi cu sucitorul în grosime de aproximativ un centimetru. Se taie cu un cuțit cu marginea ondulată, în formele pe care le dorești. 

Dacă te încumeți să le pregătiți sper să-ți placă, și să îți ofere o variantă sănătoasă de mic dejun într-o dimineață grăbită sau somnoroasă, în care nu prea ai chef de nimic.

Cu drag…  

Share Button

Curs de miracole: Exercițiile 101-105

curs exercitii

 

  • Nu există păcat. El nu are consecințe.
  • Fii fericit, căci fericirea e singura funcție pe care o ai aici.
  • Frica de Dumnezeu e teama de bucurie. Pentru că El este Iubire, bucurie, fericire, pace. Cum ți-ar putea face rău?
  • Bucuria și pacea sunt moștenirea și dreptul tău.
  • Oferă bucurie și pace semenilor tăi, pentru ca pacea și bucuria ta să sporească.

 

101: Voia lui Dumnezeu pentru mine e deplină fericire.

 

Acest exercițiu și toate cele care vor urma în care se continuă tema fericirii, sunt dedicate celor care mai cred că e nevoie de sacrificiu de sine și suferință pentru a fi mântuit. Celor care le este frică să fie fericiți, și care se simt “vinovați” pentru fericirea lor. Și bineînțeles, celor care se consideră “păcătoși”.

Poate că n-ar fi rău să ne întoarcem mai întâi privirea în urmă, la capitolul 3 din Text – lecția 1: “Ispășire fără sacrificiu” ( aici: http://www.emilena.ro/ispasire-fara-sacrificiu-miracolele-ca-perceptie-adevarata/ ) sau la capitolul 6 – lecția 1: “Mesajul răstignirii” ( aici  http://www.emilena.ro/lectiile-iubirii-1-mesajul-rastignirii/ ).

Se păstrează pentru toate exercițiile schema generală a intervalelor practice: la începutul fiecărei ore, câte cinci minute petrecute în liniște, cu ochii închiși.  Repetăm întâi ideea zilei, după care rămânem în pace. Pe parcursul zilei ne-o  amintim cât de des este posibil, și o aplicăm la situațiile concrete apărute, dacă este cazul.

 

Încă mai crezi că mântuirea cere suferință, ca penitență pentru “păcatele” tale. Nu e așa. Dar trebuie să crezi așa cât timp consideri că păcatul e real și că Fiul lui Dumnezeu poate păcătui. (…)

-

“Păcătoșii” merită numai durere și moarte, și asta și cer. Căci știu că îi așteaptă,că  îi va căuta și că îi va găsi, undeva, cândva, într-o formă care reglează “contul”  pe care I-l datorează lui Dumnezeu. Vor să scape de El în frica lor. Și totuși, El îi va urmări și nu vor putea să scape. (…) dacă păcatul e real, mântuirea trebuie să fie durere. Durerea e prețul păcatului, iar suferința nu poate fi evitată niciodată, dacă păcatul e real. Mântuirea trebuie să fie un lucru înfricoșător, căci va ucide sigur, dar încet, luând totul înainte de-a le acorda binevenita binefacere a morții victimelor ei, care nu vor mai fi decât niște oase până ajung să potolească mântuirea. Mânia ei este nemărginită, nemiloasă, dar cât se poate de justă.

-

Cine și-ar căuta o pedeapsă atât de crudă? Cine nu ar fugi de mântuire, încercând în fel și chip să înăbușească Vocea care i-o oferă?

-

Exercițiile te învață că păcatul nu este real și că tot ce crezi că trebuie să decurgă din păcat nu se va întâmpla niciodată pentru că nu are cauză. Acceptă Ispășirea cu o minte deschisă, în care nu mai există nicio urmă a credinței că ai făcut un demon din Fiul lui Dumnezeu. Nu există păcat. Exersăm gândul acesta cât putem de des astăzi, pentru că e temelia ideii de astăzi.

-

Voia lui Dumnezeu pentru tine e deplina fericire pentru că nu există păcat, iar suferința nu are cauză. Bucuria e îndreptățită, iar durerea nu e decât indiciul că te-ai înțeles greșit. Nu te teme de Voia lui Dumnezeu.

  • Voia lui Dumnezeu pentru mine e deplina fericire.
  • Nu există păcat; el nu are consecințe.

Așa să îți începi intervalele practice și să încerci apoi, din nou, să găsești bucuria pe care ți-o vor introduce în minte aceste gânduri.

Oferă bucuros aceste cinci minute, ca să înlături povara grea pe care ai luat-o asupra ta odată cu credința smintită că păcatul e real. Scapă azi de nebunie. Ai luat drumul libertății, iar acum, ideea de astăzi îți dă aripi și speranță să ajungi mai repede la obiectivul care te așteaptă: pacea. Nu există păcat. Ține minte asta…

-∞-


 

102: Împărtășesc Voia lui Dumnezeu de fericire pentru mine.

 

Nu vrei să suferi. Poate consideri că suferința îți asigură ceva și poate că mai crezi, un pic, că îți asigură ce vrei. Acum însă, credința aceasta e sigur zdruncinată, cel puțin atât cât să te lase să o pui sub semnul întrebării… Ea nu a dispărut încă, dar îi lipsesc rădăcinile care au înțepenit-o cândva în cotloanele întunecate ale minții tale.

-

Astăzi încercăm să slăbim și mai mult puterea cu care s-a înfipt, și să ne dăm seama că durerea nu are nici rost, nici cauză și nici putința de-a realiza ceva.

-

Timp de câteva zile vom continua să ne dedicăm intervalele practice unor exerciții concepute să te ajute să atingi fericirea pe care a așezat-o în tine Voia lui Dumnezeu. Aici e casa ta și siguranța ta. Aici e pacea ta și tot aici nu este nicio frică. Aici e mântuirea. Aici este repaus, în sfârșit.

-

Fii fericit, căci fericirea e singura funcție pe care o ai aici.

 

La începutul celor cinci minute practice de la începutul fiecărei ore să ne amintim că singura noastră misiune este să fim fericiți. Fericirea este o condiție a mântuirii, ca și pacea, ca și bucuria. Să acceptăm și să împărtășim Voia lui Dumnezeu pentru noi prin declarația:

  • Împărtășesc Voia lui Dumnezeu de fericire pentru mine
  • și o accept acum ca propria mea funcție.

În liniște apoi, cu ochii închiși, să acceptăm fericirea care ni se cuvine, iar apoi, pe parcursul zilei să ne amintim cât de des acest lucru.

-∞-


 

103: Dumnezeu, Iubire fiind este și fericire.

 

Fericirea este un atribut al iubirii, și nu poate fi resimțită în absența ei.  Pentru că Dumnezeu este pretutindeni și nelimitat. Iar Dumnezeu este Iubire. Acest lucru este deja lămurit în exercițiile anterioare. Așa că bucuria este și ea pretutindeni și nelimitată. Numai să ne-o dorim. Mintea nevindecată face loc însă fricii să creeze goluri în iubire, în care poate să intre “păcatul”, aducând durere în loc de bucurie. Așa apare frica de Dumnezeu. Dar nu uita că numai acea minte a ta legată de eul pământean poate fi nevindecată. Numai la acest nivel există frică. În Mintea lui Dumnezeu nu există goluri în Iubire, nu există păcat, deci frica ta e nejustificată.

 Intervalele practice de astăzi încep cu ideea care corectează credința falsă în frica de Dumnezeu:

  • Dumnezeu, Iubire fiind, este și fericire.
  • Frica de El e teama de bucurie.

 

Lasă să ți se așeze în minte această singură corecție în fiecare oră de trezie astăzi. Primește apoi cu bucurie toată fericirea pe care o aduce, când adevărul înlocuiește frica și bucuria devine ceea ce aștepți să ia locul durerii.

 

-∞-

 


104: Caut doar ce îmi aparține într-adevăr.

 

Bucuria și pacea nu sunt vise deșarte. Ele sunt dreptul nostru ca urmare a ce suntem. Ele  vin de la Dumnezeu, dar trebuie să fim pregătiți să le primim. Bucuria și pacea sunt darurile lui Dumnezeu. Sunt diferite de bucuriile iluzorii pe care ni le făurim singuri cât trăim pe acest pământ, pentru că bucuria și pacea transcend timpul, prelungindu-se în eternitate;

Darurile Lui sunt cele care sunt într-adevăr ale noastre. Darurile lui sunt cele pe care le-am moștenit înainte de începuturile timpului și cele care vor continua să fie ale noastre când timpul va trece în eternitate. Darurile Lui sunt cele care sunt acum în noi pentru că sunt veșnice. Și nu trebuie să așteptăm ca să le avem.  Ele ne aparțin astăzi.

Cele cinci minute de exercițiu de la începutul fiecărei ore vor începe cu repetarea ideii :

  • Caut doar ce-mi aparține într-adevăr, 
  • Iar bucuria și pacea sunt moștenirea mea.

Ne vom desprinde apoi de toate conflictele lumii; ne vom desprinde de toate falsele bucurii pe care ni le închipuim. Lăsăm bucuria și pacea să ne cuprindă. Acea bucurie și acea pace dumnezeiască, dincolo de toate bucuriile mărunte și trecătoare ale vieții și dincolo de toate supărările și necazurile închipuite ale vieții.  

Vom reveni apoi cu gândul la pace și la bucurie, pe tot parcursul zilei, în afara celor cinci minute, cât de des, și ori de câte ori ne este îngăduit. Înțelegem că dincolo de toate trăirile noastre efemere în sufletul nostru există o oază de pace și bucurie. O redescoperim. Ne vom reaminti că tot ce dorim este pacea și bucuria. Le căutăm, pentru că  ne aparțin de drept.

Așa Îi lăsăm liberă trecerea azi, recunoscând pur și simplu că Voia Lui s-a făcut deja și că bucuria și pacea ne aparțin, ca veșnice daruri de la El.

-∞-


 

105: Pacea și bucuria lui Dumnezeu sunt ale mele.

 

Știm acum că pacea și bucuria sunt în noi dinaintea timpului și le ducem cu noi dincolo de timp. Ele sunt moștenirea noastră. Învățăm să le redescoperim. Știm că ne aparțin și nu le vom pierde nicicând. De aceea învățăm să le oferim, fără frica de a le pierde.

Unul dintre principalele oiective didactice ale acestui curs este acela de-a inversa modul în care vezi actul de-a da, ca să poți primi. Căci datul a devenit o sursă de frică, așa că eviți singurul mijloc prin care poți să primești. Acceptă bucuria și pacea lui Dumnezeu, și vei învăța un alt mod te-a te uita la un dar. Darurile lui Dumnezeu nu se împuținează niciodată când sunt date. Date, ele doar sporesc.(…) adevărata dăruire e creație. Ea extinde nemărginitul la nelimitat, veșnicia la eternitate și iubirea la ea însăși. ea sporește tot ce e deja deplin, nu în simplul sens de-a adăuga mai mult, căci asta presupune că înainte era mai puțin.

Oferită semenilor noștri, pacea și bucuria din sufletul nostru nu pot decât să sporească. Oferă pace, și pacea ta va spori. Oferă bucurie, și bucuria ta va spori. Nu tulbura pacea altor suflete, nu știrbi din bucuria atât de greu recâștigată în lumea aceasta!

Începe cele cinci minute de la începutul fiecărei ore de astăzi gândindu-te la cei cărora le-ai tulburat pacea și bucuria, la “dușmanii” tăi și la cei față de care mai ai resentimente. Trece cu vederea totul. Asta înseamnă să ierți – pe ei și pe tine. Oferă-le pacea și bucuria care le revine de drept. Oferă-ți astfel pacea și bucuria pe care le meriți prin ceea ce ești: copilul lui Dumnezeu. spune în gând fiecărei persoane care îți vine în minte:

  • Fratele meu, îți ofer pace și bucurie,
  • Ca pacea și bucuria lui Dumnezeu să fie ale mele.

Cu sufletul ușor de darul iertării și al dăruirii, trăiește-ți în liniște pacea și bucuria cu ochii închiși.

Nu mai tulbura apoi pacea nimănui pe toată durata zilei, între cele cinci minute practice ale fiecărei ore, și nu mai permite nimănui să-ți tulbure pacea și bucuria. Binecuvântează și iartă. Este un prilej să pui în practică ideile zilei de astăzi. Repetă  ori de câte ori este necesar cuvintele de mai sus.

-∞-


Observație:

Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil, supus unor interpretări proprii. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, pentru a înțelege acest curs, dar și pentru oricine este interesat de aceste idei.

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole- Culegere de exerciții pentru studenți, pp.174-181 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.


Share Button

Curs de miracole: 9(5)-Autoevaluarea sinelui; Grandoare și grandiozitate

grandoare

      Astăzi, ultimele două lecții din capitolul 9 din Curs de miracole, care se referă la evaluarea sinelui, și la grandoare ca antonim al grandiozității. Dacă ar fi să găsesc un moto pentru aceste lecții, aș alege cele câteva cuvinte ale poetului sufist Rumi, pe care le-am găsit în Matricea Divină a lui Gregg Braden, și care mi-au plăcut tare mult:

-

Ce ființe ciudate suntem!

Stând în infern, la talpa întunericului, ne este frică de însăși nemurirea noastră.

-

        Autoevaluarea sinelui.

      Această lecție este dedicată  modului în care funcționează evaluarea și autoevaluarea noastră. Pentru a înțelege acst lucru trebuie să revenim la conceptul fundamental pe care se bazează întregul nostru sistem de gândire și sistemul social în care trăim. Pentru că sistemul nostru de gândire este împrumutat. El ne este inoculat de sistemul social în care am pătruns încă de la naștere, așa încât pe parcursul vieții nu facem decât să dezvoltăm acest sistem, această matrice în care intrăm și ale cărei reguli ne sunt impuse. Din interiorul sistemului devine cumplit de greu să-i pui la îndoială regulile, și de aceea este necesar ca ceva/cineva din “exterior” să-ți deschidă ochii și mintea pentru a o putea face. Prin urmare, felul în care ne privim, părerea noastră despre noi ca individ și ca familie de indivizi, este predeterminată.

      Conceptul fundamental pe care se bazează deci, acest sistem de gândire este eul/ego, individul separat de toți ceilalți, în luptă cu ceilalți, pentru propria supraviețuire și propășire, pentru un timp scurt și împrumutat din propria noastră veșnicie, așa cum frumos era spus într-una din lecțiile trecute.

      Cine suntem noi? Să ne amintim că la origine suntem creații perfecte ale lui Dumnezeu,  care am ales să experimentăm această parte a creației și să ne supunem voluntar legilor ei. Numai că acest lucru a presupus scindarea. Sinele nostru a rămas în contact permanent cu Sursa, cu singurul nostru Sine real, Unic și unitar, dar a fost necesară plăsmuirea unui ego, ireal, efemer, specific realității pe care am ales s-o explorăm. Ceea ce se întâmplă însă, este că odată prinși în această “realitate”, întoarcere acasă nu mai este posibilă decât acceptând și urmând Călăuza potrivită. Confuzia face ca eul să devină “călăuza” pe care noi o considerăm reală, în detrimentul  singurei legături care ne-a mai rămas cu originea noastră și cu adevăratul nostru Sine. Aici este cheia, aici este greutatea: capacitatea de a ne trezi, de  a conștientiza adevărata noastră natură, și a recunoaște singura Călăuză care ne poate duce Acasă: Spiritul Sfânt din noi. De aceea a apărut necesitatea mântuirii, un proces al cărui instrument suntem noi înșine, ca indivizi și comunitate. 

Voia lui Dumnezeu e mântuirea ta. (…) Nu trebuie să-ți cauți prea departe mântuirea. Frații tăi sunt pretutindeni. Fiece minut și fiece secundă îți dau o șansă să te mântuiești. Nu pierde aceste șanse, nu pentru că nu vor reveni, ci pentru că amânarea bucuriei e de prisos. Voia lui Dumnezeu e să ai fericire desăvârșită acum. Se poate oare să nu fie și voia ta? Și se poate să nu fie și voia fraților tăi? Pot să existe dezacorduri în orice privință dar nu și în aceasta. Aici își are sălașul pacea. Dar nu poți sălășlui în pace dacă nu accepți Ispășirea, pentru că Ispășirea este calea către pace.

      Revenind acum la procesul evaluării, înțelegem că putem face acest lucru din punct de vedere al Spiritului Sfânt ca expresie a iubirii necondiționate, a adevărului și a cunoașterii. Felul în care ne percepe Spiritul Sfânt e sublim. El nu e amăgit de ce facem, pentru că nu uită ce suntem. Suntem iubire, și de aceea starea noastră firească ar trebui să fie  fericirea, și bucuria, pentru că asta suntem. Iubirea împărtășită și recunoscută în toți ceilalți duce în final la dizolvarea credinței în ego pentru că este o recunoaștere a unității – o adevărată amenințare pentru el care este simbolul separării.

      Prin contrast, eul care supraviețuiește numai prin separare nu poate recunoște iubirea din tine și de aceea este capabil  să te atace de fiecare dată când reacționezi cu iubire, pentru că te-a evaluat ca fiind lipsit de iubire și deci îi contazici judecata și-i spulberi “realitatea”. De aici pornesc suspiciunea în cel mai bun caz, și cruzimea în cel mai rău. Nu-i poți cere eului să te scape de senzația inadecvării pe care tot el a produs-o.

      Cele două evaluări de sine se bat cap în cap și nu pot fi adevărate amândouă, așa că a noastă e alegerea: A fi iubire și a recunoște iubirea din ceilalți, trecând cu vederea tot ceea ce în această lume ar putea însemna greșeală, conștienți fiind că ea, greșeala și comportamentul neiubitor,  nu reprezintă decât un comportament neconsecvent al unor ființe divine în esența lor, dar care momentan nu se află ” în mintea lor corectă” ? Sau a ne lăsa târâți de ego în suspiciune, judecare, atac și cruzime? 

      Dacă  alegem ultima variantă trebuie s-o facem în cunoștință de cauză, pentru că alegem nefericirea. Alegem să fim mici și să ne lamentăm micimea, când Dumnezeu ne-a creat grandioși. 

În cadrul sistemului de gândire al eului micimea e considerată normală, dar “Cine a consimțit-o?” Aceasta este  întrebarea care pune sub semnul întrebării întregul nostru sistem de gândire. Când am ajuns să punem această întrebare începem să ne trezim.

Lipsa cunoașterii de orice fel este asociată întotdeauna cu lipsa dorinței de-a cunoaște, iar asta produce o lipsă totală de cunoaștere deoarece cunoașterea este totală. Să nu te îndoiești de micimea ta înseamnă,  așadar, să negi toată cunoașterea și să păstrezi intact întregul sistem de gândire al eului deoarece cunoaște că temelia lui nu e adevărată. De aceea tot ce ia naștere din eu nu are niciun înțeles. (…) Spiritul Sfânt judecă în defavoarea realității sistemului de gândire al eului deoarece cunoaște că temelia lui nu e adevărată. De aceea, tot ce ia naștere din eu nu are niciun înțeles. El judecă fiecare credință pe care o deții prin prisma provenienței sale. Dacă vine de la Dumnezeu El o cunoaște ca adevărată. dacă nu, o cunoaște lipsită de înțeles. 

-

De câte ori te îndoiești de valoarea ta, spune:

-

Dumnezeu Însuși e incomplet fără mine. 

-

Amintește-ți acest lucru când îți vorbește eul, și nu îl vei auzi. Adevărul despre tine e atât de sublim, încât tot ce e nedemn de Dumnezeu nu e demn  de tine. Alege, atunci ce vrei în acești termeni, și nu accepta nimic din ce nu i-ai oferi lui Dumnezeu ca dar total cuvenit lui. Altceva nu vrei. Restituie-i partea ta, și ți se va da și El întreg în schimb că I-ai restituit ce Îi aparține și ce Îl face complet.

Grandoare versus grandiozitate.

 Ultima învățătură din acest capitol este despre grandoare și grandiozitate. Care este diferența dintre ele? Și care este pericolul care ne paște alegând grandiozitatea? Cum o putem recunoaște?

Știm acum că suntem grandioși. Dar, ne dăruim grandoarea  atunci când mintea noastră este vindecată, iar  inima  și ochii noștri s-au deschis. Altfel, dominați de ego, transformăm această grandoare în grandiozitate.

Grandoarea își face simțită prezența ori de câte ori devenim conștienți de natura noastră divină și de legea iubirii care ocrotește lumea lui Dumnezeu. Grandiozitatea se traduce prin îngâmfare, mândrie și aroganță. Atunci când călăuza este eul, este ușor să transformăm grandoarea în grandiozitate, să ne considerăm “speciali” doar pentru că începem să ne trezim, și să-i considerăm pe ceilalți ” rămași în întuneric”. În această situație, declarându-te grandios fără să simți și să manifești acest lucru, vei folosi mândria, îngâmfarea și aroganța rezultate din acest fapt, ca pe un paravan care ascude de fapt deznădejdea și credința că ești “mic”.

Grandiozitatea provine din rivalitate, din încercarea de a te convinge  că tu ești mai bun decât ceilalți, mereu mai bun, și presupune întotdeauna atac. Eul atacă întotdeauna, fie că atacă acum, fie că acumulează resentimente și va ataca mai târziu. Ori de câte ori devenim conștienți de aceste aspecte, și încercăm să revenim cu gândul și simțirea în lumea lui Dumnezeu, ne vom aminti că toate problemele pe care le avem au la bază aceste resentimente. Am învățat deja acest lucru. Și atunci, vom încerca să înlocuim resentimentele cu un miracol: acceptare, iubire, iertare… Atunci înlocuim grandiozitatea cu grandoarea, reducând eul la tăcere. Atunci adeverim puterea și iubirea lui Dumnezeu din noi. A trăi mereu însă în comuniune cu Dumnezeu necesită vigilență, pentru că eul, aflat atât de aproape de noi în experiența pământeană pe care o avem, se reface repede, deși grandoarea e cât se poate de reală și “irezistibil de convingătoare”:

Dar convingerea de realitate nu va rămâne cu tine decât dacă nu îi permiți eului să o atace. Eul va depune toate eforturile să se refacă și să își mobilizeze energia împotriva eliberării tale. Îți va spune că ești nebun și va argumenta că grandoarea nu poate fi o parte reală din tine din cauza micimii în care crede el. (…)

-

Din grandoarea ta poți doar binecuvânta, pentru că grandoarea ta e abundența ta. Binecuvântând o păstrezi în minte, protejând-o de iluzii și ținându-te în Mintea lui Dumnezeu. Amintește-ți mereu că nu poți fi altundeva decât în mintea lui Dumnezeu. Când uiți acest lucru, vei deznădăjdui și vei ataca.

-

Eul depinde doar de cât ești de dispus să îl tolerezi.

-

Când grandoarea îți scapă, ai înlocuit-o cu ceva făcut de tine. Poate cu credința în micime; poate cu credința în grandiozitate.

-

E ușor să distingi grandoarea de grandiozitate, pentru că iubirii i se răspunde în același fel, iar mândriei, nu.

Nu este greu deci să-ți dai seama când aluneci în grandiozitate. Uită-te în jurul tău și vezi ce primești. Dacă este altceva decât iubire, dacă este altceva decât bucurie și fericire, pune-te pe gânduri! 

Dar nici ușor nu este să-ți accepți grandoarea, de frică să nu cazi în grandiozitate. Echilibrul este fin, și ține de talentul fiecăruia să se păstreze în realitate.

Să te accepți cum te-a creat Dumnezeu nu poate fi o aroganță, fiind negarea aroganței. Să îți accepți micimea este arogant, însemnând să crezi că evaluarea pe care ți-o faci tu este mai adevărată decât cea dumnezeiască. 

-

Nu tu ți-ai stabilit valoarea, care nu are nevoie de apărare. Nimic nu o poate ataca, nici birui. Ea nu variază. Ci pur și simplu este.

-∞-


Observație:

Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, pentru a înțelege acest curs, dar și pentru oricine este interesat de aceste idei.

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole-Text-Cap.9: Acceptarea ispășirii, pp.157-162 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.


Share Button

Curs de miracole: Exercițiile 99,100

curs exercitii

 

 

Mântuirea e singura funcție pe care o am aici.

Rolul meu este esențial planului dumnezeiesc de mântuire.

 

Mă gândesc uneori cât de ciudate par aceste afirmații la prima vedere și recunosc faptul că limbajul pe care îl folosește acest curs nu prea îmbie la studiu o persoană nefamiliarizată cu termenii, sau mai ales o persoană care nu este religioasă, una care a exclus dictonul “crede și nu cerceta” din filosofia sa de viață. Cu toate acestea, dacă încerci să vezi dincolo de cuvinte, să reiterezi firul vieții la nivel macro, utilizând toate informațiile pe care le avem la dispoziție, științifice sau spirituale, este imposibil să nu devii indulgent și să recunoști marea bogăție a învățăturilor dăruite. Acest curs este un curs pentru viață, un curs de vindecare a sufletului.

Ce poate fi atât de sofisticat în faptul că a te mântui înseamnă a învăța să ierți, să treci cu vederea, să nu mai desfaci firul în patru acordând realitate greșelilor tale și ale altora. Și ce nu este clar în faptul că dacă fiecare dintre noi face acest lucru și dacă-și învață în primul rând copiii să trăiască așa, prin puterea exemplului personal, întreaga noastră lume se va schimba? De aceea fiecare ființă este foarte importantă în acest joc al schimbării. Și iarăși, ce este atât de greu de înțeles că toată această lume în care trăim face parte dintr-un mecanism cosmic care funcționează după anumite legi, după un “plan” pe care nici nu este nevoie să ne străduim prea mult să-l înțelegem pentru că este mult prea evident pentru a nu fi luat în considerație?

Acest curs a fost scris în primul rând pentru creștini, pentru a dizolva frica de Dumnezeu cu care am fost îndoctrinați, și pentru a readuce în sufletele noastre iubirea pentru tot ce există, și deci, și pentru noi. Este un curs despre recâștigarea respectului de sine. Cum ar putea un copil veșnic pedepsit de părintele lui aspru să mai vină cu dragoste și fără frică în brațele sale? Și cum ar putea un copil care nu și-a cunoscut niciodată tatăl să dorescă să-l cunoască dacă toți cei în preajma cărora trăiește i-au povestit că la întâlnire nu va fi trecută cu vederea nicio greșeală din cele pe care le-a săvârșit cu exuberanța copilăriei? Căci noi suntem cu toții niște copii în grădina de joacă a universului. Și dacă unui copil îi spui mereu și mereu că este prost, rău, urât, că s-a născut păcătos, că viața e o luptă, și apoi, nu ai șanse să ajungi la părintele tău decât dacă ești sfânt, cu siguranță își va pierde speranța. Suntem o lume de oameni disperați pentru că suntem o lume de oameni înfricoșați, fără speranță și fără pace în suflet.

Să revenim dar, la exerciții. Din când în când mi-o mai ia pe dinainte gura… pardon scrisul, atunci când gândesc, cu degetele fiind pe tastatura calculatorului. Nu mi-am propus să-mi exprim propriile opinii aici, dar, decât să vorbesc singură… Mi-am propus să studiez, să caut să înțeleg, și să trec prin filtrul intuiției mele toate aceste informații.

-∞-

99: Mântuirea e singura funcție pe care o am aici.

      Mântuirea și iertarea sunt același lucru. Dar pentru a exista mântuire și iertare, trebuie să existe ceva care trebuie mântuit sau iertat, ceva în neregulă, care trebuie corectat.  Să ne amintim că iertarea înseamnă a trece cu vederea o greșeală care la nivelul Sinelui nostru nu există. Este doar o manifestare a eului legat de trup. Dar noi nu suntem ego pentru că nu suntem trup. Suntem un spirit creat perfect. Deci, greșeala este doar o iluzie, legată de ego, trup, și povestea în care suntem actori aici, în lumea aceasta. Atunci când ne vedem ca fiind trupuri, ne vom manifesta ca trupuri, în toate aspectele vieții noastre. Numai la acest nivel este posibilă greșeala, numai la acest nivel este necesară iertarea și mântuirea. Atâta vreme cât vom ține Cerul separat de pământ, și pe noi separați de Creator, vom avea nevoie de mântuire. Cerul și pâmântul sunt în noi, nu există separare.

Mântuirea devine acum hotarul dintre adevăr și iluzie. Ea reflectă adevărul, pentru că e mijlocul prin care poți scăpa de iluzii. Dar nu e încă adevărul, pentru că desface ce nu s-a făcut nicicând.

-

Cum ar putea să existe un punct de întâlnire unde Pământul și Cerul să poată fi reconciliate într-o minte  în care să existe amândouă? Mintea care vede iluzii le consideră reale. Ele există prin faptul că sunt gânduri, iar mintea care gândește aceste gânduri e separată de Dumnezeu.

-

Ce plan ar putea să țină adevărul neatins, dar să recunoască totodată nevoia pe care o aduc iluziile, și să ofere mijloacele prin care acestea se desfac fără atac și fără pic de durere? Ce altceva ar putea să fie acest plan decât un Gând de-al lui Dumnezeu, prin care se trece cu vederea ce nu s-a făcut nicicând și se uită păcate care nu au avut nicicând realitate? 

-

Spiritul Sfânt ține acest plan dumnezeiesc exact așa cum l-a primit de la El, în Mintea lui Dumnezeu și într-a ta. Planul e în afara timpului prin faptul că Sursa lui e atemporală. Dar operează în cadrul timpului, datorită credinței tale că timpul e o realitate. Spiritul Sfânt se uită netulburat la ce vezi tu: păcat, durere, moarte, necaz, separare și pierdere. Dar știe că un lucru trebuie să mai fie adevărat: Dumnezeu tot Iubire este, și toate astea nu sunt Voia Lui.

-

Iată gândul a cărui funcție este să mântuiască dându-ți funcția lui să fie propria ta funcție. Mântuirea e funcția ta, cu Cel Căruia I s-a dat planul. Acum planul acesta ți se încredințează ție, alături de El.

-

Tu, care vei ajunge să faci miracole, fii atent să exersezi cum trebuie ideea de astăzi. Încearcă să percepi puterea cuvintelor pe care le rostești, căci sunt niște cuvinte în care stă libertatea ta. Tatăl tău te iubește. Toată lumea durerii nu e voia Lui. Iartă-ți gândul care a vrut toate acestea pentru tine. Apoi lasă Gândul lui Dumnezeu să intre în cotloanele întunecate din partea minții tale care a gândit gândurile ce nu au fost niciodată Voia Lui.(…) Lasă lumina să pătrundă, și nu vei vedea nicio piedică la ce voiește El să ai. Dezvăluie-ți secretele în fața blândei Lui lumini, și vezi ce tare mai strălucește încă lumina aceasta înăuntrul tău.

-

E voia lui Dumnezeu ca mintea ta să fie una cu a Lui. E Voia lui Dumnezeu să aibă un singur Fiu. E Voia lui Dumnezeu ca singurul Lui Fiu să fii tu.

Cele cinci minute practice de la începutul fiecărei ore vor începe cu afirmația:

  • Mântuirea e singura funcție pe care o am aici.
  • Mântuirea și iertarea sunt același lucru.

După aceea, gândurile vor fi îndreptate către Spiritul Sfânt, și ne vom lăsa în Voia Lui pentru a învăța să îndepărtăm toată frica și să ne cunoaștem Sinele ca fiind Iubire. Ne vom ierta gândurile care ne atacă întregimea, unitatea și pacea. Ne vom ierta funcțiile false pe care ni le-am atribuit în această viață, înțelegând că singura noastră funcție este cea care vine de la Dumnezeu.

Obs: Toate aceste afirmații se fac la timpul prezent, conferindu-le certitudine. Nu le vom plasa în viitor și nici  nu le vom considera niște simple dorințe.

Există un mesaj special pentru astăzi, care are puterea să înlăture din mintea ta, pentru totdeauna, toate formele de îndoială și de frică. Dacă ești tentat să le consideri adevărate, adu-ți aminte că aparențele nu pot ține piept adevărului pe care îl conțin aceste puternice cuvinte:

  • Mântuirea e singura funcție pe care o am aici.
  • Dumnezeu tot Iubire este, iar asta – păcat, durere și moarte, necaz, separare și pierdere – nu e Voia Lui.

Singura ta funcție îți spune că ești unul singur. Reamintește-ți acest lucru în răstimpul ce se scurge între intervalele de cinci minute pe care le împărtășești cu Cel Ce împărtășește, la rândul Lui, cu tine planul dumnezeiesc. Reamintește-ți că :

  • Mântuirea e singura funcție pe care o ai aici.

-∞- 


100:  Rolul meu este esențial planului dumnezeiesc de mântuire.

 

Mântuirea trebuie să răstoarne credința smintită în gânduri și trupuri separate, care duc vieți separate și merg, fiecare în direcții separate. 

-

Voia lui Dumnezeu pentru tine e deplina fericire. De ce ai alege să te împotrivești Voii Sale? Bucuria ta trebuie să fie deplină, pentru ca planul Său să fie înțeles de cei la care te trimite El. 

-

Ești într-adevăr esențial planului dumnezeiesc. Fără bucuria ta, bucuria Sa nu e deplină. Fără zâmbetul tău, lumea nu poate fi mântuită. Cât timp ești trist, lumina pe care Dumnezeu Însuși a desemnat-o mijlocul de mântuire al lumii rămâne ștearsă și fără strălucire, și nimeni nu râde, pentru că tot râsul nu poate fi decât ecoul râsului tău. 

-

Ești într-adevăr esențial planului dumnezeiesc. Așa cum lumina ta întețește toate luminile ce strălucesc în Cer, tot așa și bucuria ta pe pământ cheamă toate mințile să își lepede toate amărăciunile și să își ia locul alături de tine în planul dumnezeiesc. Mesagerii lui Dumnezeu sunt bucuroși, iar bucuria lor vindecă amărăciunea și disperarea. 

-

Astăzi nu ne vom lăsa cuprinși de tristețe. Căci, dacă ne lăsăm, nu vom reuși să ne preluăm rolul, esențial atât planului Dumnezeiesc, cât și viziunii noastre. Tristețea e indiciul că vrei să joci un alt rol, în locul celui pe care ți l-a desemnat Dumnezeu. 

-

Astăzi nu ne vom lăsa cuprinși de tristețe. Căci, dacă ne lăsăm, nu vom reuși să ne preluăm rolul, esențial atât planului dumnezeiesc, cât și viziunii noastre. Tristețea e indiciul că vrei să joci un alt rol, în locul celui pe care ți l-a desemnat Dumnezeu. 

-

Astăzi vom încerca să înțelegem că bucuria e funcția pe care o avem aici. Dacă ești trist, rolul tău rămâne neîndeplinit, și toată lumea e lipsită de bucurie, odată cu tine. Dumnezeu te roagă să fii fericit, ca lumea să vadă cât de mult Își iubește Fiul și cât de mult voiește să nu îi curme bucuria nicio amărăciune; să nu îi asalteze nicio frică, pentru a-i tulbura pacea. Astăzi ești mesagerul lui Dumnezeu. Aduci fericirea Lui tuturor celor pe care îi vezi; pacea Lui tuturor celor ce te privesc și îi văd mesajul în fața ta fericită. 

-

Începe exercițiile cu gândul pe care îl conține ideea de astăzi. Înțelege apoi că rolul tău este să fii fericit. Gândește-te ce înseamnă asta. Te-ai înșelat, într-adevăr, crezând că ți se cere sacrificiu. Potrivit planului dumnezeiesc, ai numai de primit, și nu pierzi, nu sacrifici și nu mori niciodată. 

-

Să încercăm acum să găsim acea bucurie care ne arată, nouă și lumii întregi, care e Voia lui Dumnezeu pentru noi. De aceea ai venit. Aceasta să fie ziua în care reușești. Uită-te adânc în interiorul tău, fără să te sperii de toate gândurile mărunte și de toate oiectivele prostești pe lângă care treci în timp ce te înalți să întâlnești Cristosul din tine. 

-

El va fi prezent. Și poți să ajungi la El acum. Ce gând mărunt are puterea să te tragă înapoi? Ce obiectiv prostesc îți poate înfrâna reușita, când Cel Care te cheamă e însuși Dumnezeu?

-

El va fi prezent. Ești esențial planului dumnezeiesc. Astăzi ești mesagerul Lui. (…) Sinele tău e Cel Care te cheamă astăzi.

-∞-


Observație:

Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, pentru a înțelege acest curs, dar și pentru oricine este interesat de aceste idei.

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole- Culegere de exerciții pentru studenți, pp.169-173 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.


Share Button

Curs de miracole 9(4): Vindecătorul nevindecat.

     Spiritual Earth

     

      Aflam din lecția trecută că a ierta înseamnă a “a trece cu vederea”. Nu știm să facem acest lucru, dar învățăm. Atunci când înveți să ierți, te afli pe drumul mântuirii și, ca și în cazul mântuirii, există un plan de iertare, întocmit fie de ego, fie de Spiritul Sfânt. Astăzi vom vedea de ce acest plan de iertare/mântuire /vindecare, din păcate greșit ales tocmai de acei de la care așteptăm vindecarea, nu duce nicăieri – în cel mai fericit caz.

      În această lecție se face referire pentru exemplificare, la teologi și psihoterapeuți. Cred că este corect totuși să ne amintim că cea care a cules aceste informații a fost profesor de psihologie medicală, iar cursul a apărut acum 40 de ani. De atunci psihologia a evoluat mult, cel puțin ” la vârf “, iar fața psihoterapiei este deja în curs de schimbare. Cu toate acestea, este util pentru oricine, mai ales nespecialist fiind, să înțeleagă de unde s-a pornit și unde ar trebui să se ajungă în acest domeniu delicat al vindecării sufletelor, pentru a avea capacitatea de a discerne între un ” vindecător vindecat” și unul ” nevindecat” care cu siguranță nu ne poate vindeca pe noi, atâta vreme cât în viața lui nu este “lumină”.

      Fragmentele din cartea Dr. Eric Pearl -“Reconectarea”, pe care le-am citat la sfârșit, vor confirma într-un limbaj grăitor ideile cele mai importante ce se desprind din această lecție și anume:

  • Să lăsăm Spiritul Sfânt să lucreze în noi, și prin noi. Să ne dăm la o parte. Să Îl lăsăm să-și îndeplinească funcția, pentru că ajutorul e funcția Lui, iar El ține de Dumnezeu.
  • Putem deveni conștienți de Spiritul Sfânt din noi numai prin efectele pe care le producem: inspirăm bucurie, și alții reacționează la noi cu bucurie.
  • Lipsa de consecvență duce la apariția momenteor în care nu inspiri bucurie, cei din jur nu reacționează la tine cu bucurie, tu nu simți bucurie. Acest lucru se întâmplă atunci când tu nu accepți să primești “darul” Sfântului Spirit, să te conectezi la Dumnezeu, la Sinele tău, la Creație.
  • Creația și semenii noștri ne învață ce suntem, prin ceea ce oferim, pentru că suntem Unul.
  • Trezind alte minți prin Spiritul Sfânt vom învăța că nu ne supunem legilor acestei lumi, dar legile cărora ne supunem funcționează.
  • Ecuația vindecării vieții noastre are trei termeni: noi, semenii noștri și întreaga Creație, Dumnezeu prin Vocea Lui: Spiritul Sfânt.

-∞-

Planul de iertare al eului e mult mai folosit decât cel dumnezeiesc. Căci e întreprins de vindecători nevindecați și ține, de aceea, de eu. Ei încearcă să dea ce nu au primit. Dacă vindecătorul nevindecat e teolog, de pildă, el poate porni de la premisa: ” Sunt un păcătos nenorocit și tu ești ca mine”. Dacă e psihoterapeut, va porni mai probabil de la credința – la fel de incredibilă – că atacul e real atât pentru el, cât și pentru pacient, dar că nu are importanță pentru nicicare dintre ei. Fiecare vindecător care caută adevărul în fantezii trebuie să fie nevindecat, pentru că nu știe unde să caute adevărul și, de aceea, nu are răspunsul la problema vindecării.

Observație: Din lecțiile și exercițiile efectuate până acum, am învățat că suntem cu toții Fiii lui Dumnezeu, perfecți, plini de lumină și iubire în esența noastră, neseparați nici de Creator nici de creație. Suntem capabili de a extinde această creație, suntem nelimitați, ocrotiți, puternici. Suntem ființe divine create “după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”. Orice problemă pe care credem că o avem, o avem la nivelul eului, dominat de resentimente. Nu suntem trupuri, ci un singur Sine, care Se experimentează  în această lume. Trăim o poveste, iar povestea se naște din fantezii. Când povestea se termină, noi, copii vrăjiți sau înfricoșați de această poveste, revenim la realitate, în împărăția lui Dumnezeu. De aceea nimic nu ne poate ataca și nimic nu ne poate afecta Sinele. Nu putem fi “bolnavi” decât dacă acceptăm să ne identificăm cu eurile și cu trupurile noastre. Pe roata cosmică a vieții, fără început și fără de sfârșit, această experiență pământeană ține doar cât o clipire de gene în veșnicia timpului.

Toți vindecătorii nevindecați urmează planul de vindecare al eului într-o formă sau alta. Dacă sunt teologi, mai mult ca sigur se condamnă pe ei înșiși, predau condamnare și promovează o soluție înfricoșătoare. Proiectând condamnarea asupra lui Dumnezeu, îl fac să pară răzbunător și se tem de pedeapsa Lui. Prin asta, nu au făcut decât să se identifice cu eul și, percepând ce face el, să se condamne din cauza acestei confuzii.

-

Unele forme mai noi ale planului eului sunt la fel de infructuoase ca formele mai vechi, căci forma nu are importanță, iar conținutul nu s-a schimbat. Într-una dintre formele mai noi, de pildă, un psihoterapeut poate să interpreteze simbolurile eului într-un coșmar și să le folosească apoi pentru a dovedi realitatea coșmarului. Odată ce l-a făcut real, va încerca apoi să îi spulbere efectele depreciind importanța celui ce l-a visat. Acesta ar fi un procedeu tămăduitor dacă și visătorul ar fi identificat ca ireal. Dar, dacă visătorul e echivalat cu mintea, puterea corectivă a minții prin Spiritul Sfânt e negată.

-

Asemenea incoerențe evidente arată de ce nimeni nu a reușit să explice ce se întâmplă în psihoterapie. Căci nu se întâmplă nimic. Nimic real nu i s-a întâmplat vindecătorului nevindecat, și trebuie să învețe din ce predă el însuși. Eul lui va urmări mereu să obțină ceva din situație. Prin urmare, vindecătorul nevindecat nu știe cum să dea și nu poate împărtăși. Nu poate corecta pentru că nu lucrează corectiv. ( O acțiune corectivă elimină efectul prin îndepărtarea cauzei.) El crede că e de datoria lui să îi predea pacientului ce e real, deși el însuși nu știe.

-

Ce ar trebui atunci să se întâmple? Când Dumnezeu a spus “Să fie lumină!” a fost lumină. Oare poți găsi lumină analizând întunericul, cum face psihoterapeutul, sau – ca teologul – adeverind prezența întunericului în tine și căutând o lumină îndepărtată care să îl înlăture, în timp ce subliniezi mereu cât de departe e? Vindecarea nu e misterioasă. Nimic nu se va schimba dacă nu e înțeleasă, căci lumina este înțelegere. Un “păcătos nenorocit” nu poate fi vindecat fără magie, și nicio “minte fără importanță” nu se poate autoaprecia fără magie.

-

Așadar, ambele forme în care abordează eul problema trebuie să ajungă într-un impas: caracteristica “situație imposibilă” la care eul duce veșnic. Poate îi va folosi cuiva să îi indici încotro se îndreaptă, dar nu are niciun rost dacă nu îl ajuți să își schimbe și direcția. Vindecătorul nevindecat nu o poate face pentru el din moment ce nu o poate face pentru sine.

-

Făcătorul de miracole percepe mai întâi lumina, și apoi își traduce percepția în convingere fermă prin continua ei extindere și prin acceptarea adeveririi ei. Efectele ei îl asigură că ea este acolo.

-

Un terapeut nu vindecă, ci lasă vindecarea să aibă loc. Poate să indice întunericul, dar nu poate aduce el însuși lumina, căci lumina nu ține de el. Dar, fiind pentru el, ea trebuie să fie și pentru pacientul lui. Spiritul Sfânt e singurul terapeut. El face vindecarea clară în orice situație în care El e Călăuza. Tu poți doar să Îl lași să își îndeplinească funcția. Nu are nevoie de ajutor pentru a și-o îndeplini. Îți va spune exact ce să faci să îi ajuți pe cei pe care ți-i trimite în căutarea unui ajutor și le va vorbi prin tine dacă nu intri pe fir. (…) Ai încredere în El, căci ajutorul e funcția Lui, iar El ține de Dumnezeu. Trezind alte minți la Spiritul Sfânt prin El, și nu prin tine, vei înțelege că nu te supui legilor acestei lumi. Dar legile cărora te supui funcționează. (…) Numai ce e bun poate funcționa. Nimic altceva nu funcționează.

-

Cursul acesta îți oferă o situație de învățare foarte directă și foarte simplă, furnizându-ți totodată și Călăuza  Care îți spune ce să faci. Dacă îl faci, vei vedea că funcționează. Rezultatele lui sunt mai convingătoare decât cuvintele lui.

“După roadele lor îi vei cunoaște și se vor cunoaște pe ei înșiși.”

Cum poți să devii tot mai  conștient de Spiritul Sfânt din tine, dacă nu prin efectele lui? Nu poți să Îl vezi cu proprii-ți ochi și nu poți să Îl auzi cu propriile-ți urechi. Cum poți atunci să Îl percepi? Dacă inspiri bucurie și alții reacționează la tine cu bucurie, chiar dacă tu însuți nu simți bucurie, înseamnă că există în tine ceva ce are capacitatea să o producă.

-

Ți se pare că Spiritul Sfânt nu produce bucurie în tine cu consecvență numai pentru că tu nu stârnești bucurie în alții cu consecvență. Reacțiile lor la tine sunt modul în care evaluezi consecvența Lui. Când nu ești consecvent, nu vei stârni mereu bucurie…Nu pentru că El ar limita ce dă, ci doar pentru că tu ai limitat ce primești. Decizia de-a primi este decizia de-a accepta.

-

Dacă frații tăi fac parte din tine, vrei să îi accepți? Numai ei te pot învăța ce ești, căci ce înveți rezultă din ce i-ai învățat pe ei. Ce invoci în ei invoci în tine. (…) Dumnezeu nu are decât un singur Fiu, cunoscându-i pe toți ca unul singur. Numai Dumnezeu Însuși e mai mult decât ei, dar ei nu sunt mai piuțin decât El. (…) Dumnezeu e mai mult decât tine pentru că el te-a creat, dar nu vrea să te priveze nici măcar de acest lucru. De aceea poți crea cum a creat El…

-

Nici lumina lui Dumnezeu , nici a ta nu pălesc din cauză că nu vezi. (…) Îți amintești creația de câte ori recunoști o parte a creației, dar nu îi poți învăța întregimea până nu o vezi peste tot. 

-

Nu ești încă treaz dar poți învăța cum să te trezești. Foarte simplu, Spiritul Sfânt te învață să îi trezești pe alții. Văzând cum se trezesc ei vei învăța ce înseamnă trezirea și, fiindcă ai ales să îi trezești, recunoștința lor și felul cum apreciază ce le-ai dat te vor învăța valoarea darului.

-

Miracolele nu au niciun loc în veșnicie, pentru că sunt reparatoare. (…) Nu poți săvârși un miracol pentru tine, pentru că miracolele sunt un mod de-a dărui acceptare și de-a o primi. În timp, dăruirea vine mai întâi, deși dăruirea și primirea sunt simultane în veșnicie, unde nu pot fi despărțite. Când vei învăța că sunt același lucru, nevoia de timp se va sfârși. Veșnicia e un singur timp, a cărui singură dimensiune e “întotdeauna”. (…) Ca El,  tu ești “întotdeauna”; în mintea Lui și cu o minte ca a Lui.

-

Acceptă-ți fratele în lumea aceasta și nu accepta nimic altceva, căci în el vei găsi creațiile tale pentru că le-a creat cu tine. Nu vei cunoaște că ești cocreator cu Dumnezeu până nu înveți că fratele tău e cocreator cu tine.

-∞-

      În capitolul 13 al “Reconectării”, doctorul Pearl vorbește despre rolul vindecătorului, în ecuația vindecării, iar această ecuație are trei termeni, nu doi, așa cum suntem obișnuiți să credem. Iată ce spune:

      De dragul conveniențelor, uneori vorbesc despre mine folosind termenul “vindecător”, dar adevărul este că nu sunt vindecător. Eu nu vindec pe nimeni. Dacă sunteți vindecător –  sau dacă doriți să deveniți vindecător, sarcina pe care o aveți este să ascultați, apoi să vă deschideți, pentru a primi energia care vă permite să fiți catalizatorul vindecării pacientului.

      Vindecarea este o chestiune care se decide între pacient și univers.

    Ascultarea despre care vorbesc este o stare de receptivitate a ființei. Când “ascultați” ca vindecător, plasați genul acesta de atenție receptivă pe mâini sau pe partea corpului vostru care acționează ca punct de concentrare a energiilor.

      În această stare de receptivitate, miracolul comunicării atinge un nivel cu totul nou.

      Ca “vindecători”, devenim o verigă în lanțul reconectării. Energia vindecătoare vine de la SURSĂ – ea curge în noi și prin noi, emanând de la noi și înspre noi. Această energie este ca o lumină care trece printr-o prismă. Noi suntem prisma. Ne alăturăm pacientului și universului, pentru a genera un câmp reciproc format din iubire – în cel mai exaltat sens al acestui cuvânt – și o stare de unitate. Universul cunoaște nevoile pacientului și apoi furnizează circumstanțele care permit o reacție corespunzătoare la acele nevoi.

      Cum se întâmplă asta, mai exact? Nu prea știe nimeni.

      Dacă m-ar obliga cineva, aș teoretiza că frecvențele vibraționale ale pacientului interacționează cumva cu vibrațiile care vin din univers prin implicarea noastră și reacționează la ele. (…)Cu alte cuvinte, trei frecvențe se pot antrena pentru a forma una nouă, care nu era prezentă în grupul inițial – ceva care se creează din întâlnirea acestor frecvențe, ca și cum și-ar aranja propria reacție enzimatică sau catalitică.

      Adevărul e că… nu știu care e adevărul. Nu știu dacă asta e adevărat. Nu știe nimeni, oricum – indiferent ce ar spune.

      Nu știu nici de ce suntem noi onorați să participăm la ecuația totală. Mi se pare cam greu de crezut că Dumnezeu are nevoie de noi, sau că îi trebuim noi ca să poată să facă vindecări. Poate că nu am imaginație, dar pur și simplu nu mi-l imaginez pe Dumnezeu, în infinita Sa înțelepciune stând călare pe un nor și spunând: ” Hei, chiar mi-ar plăcea ca Martha să se vindece… pe unde umblă dr. Pearl ăsta, acum când am nevoie de el?”

      Așa că – de ce suntem implicați noi? Iarăși nu știu sigur, dar am sentimentul că rolul nostru are a face cu ceva ce trebuie noi să luăm de la univers. Cu alte cuvinte e mai mult pentru noi decât pentru cealaltă persoană. Poate că noi facem parte din ecuațiile de vindecare ale celorlalți indivizi, dar hai să ne amintim că, la rândul lor, și ei devin o parte din ecuația vindecării noastre. Pentru ca vindecarea să aibă loc, cu toții au un rol în experiența de vindecare.

       Mai mult decât elocvent, și o confirmare admirabilă a ideilor din lecție, atât despre vindecare, dar și despre relația noastră cu ceilalți, chiar dacă de data aceasta în contextul particular al vindecării. Și pentru că nu a apărut nicăieri în fragmentul citat, este bine de știut că în postura aceasta de “vindecător” poate fi oricine își dorește acest lucru. Oricine poate intra în contact, sau mai corect, poate reconștientiza această energie prezentă pretutindeni, deci și în noi. Acest mod de abordare al doctorului Pearl ar  putea fi asociat probabil cu vindecarea prin Sfântul Duh pe care o practică și au practicat-o mulți vindecători de-a lungul timpului.  Așa cum spunea și el, și așa cum spune și acest curs, nu știm… nu știm cum și în ce fel, pentru că nu putem vedea, auzi, mirosi, dar putem să simțim și să observăm doar efectele pe care le producem și efectele care sunt produse asupra noastră.

             Mai multe despre dr. Eric Pearl și reconectare, aici:

 http://www.emilena.ro/dr-eric-pearl-calca-pe-nervi-alti-invatatori-spirituali-reconectarea/

http://andraivanov.reconectarea.com

-∞- 


Observație:

Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, pentru a înțelege acest curs, dar și pentru oricine este interesat de aceste idei.

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole- Text , pp.153-157 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.

Eric Pearl- “Reconectarea” , pp.158-160, For You, București 2006.


 

Share Button

Curs de miracole 9(3): Corectarea greșelii. Iertarea.

corectie gumă

           

     Urmează astăzi încă două lecții din Text – Capitolul 9 ( Acceptarea Ispășirii): partea teoretică a Cursului de miracole.  Este vorba despre atitudinea față de greșelile altora și despre iertare. În câteva cuvinte, acele idei mari și importante care se desprind de aici, și care ar fi demne de reținut spre folosul nostru sunt :

  • Greșelile provin din ego.
  • Greșelile altora au sens numai prin prisma ego-ului personal.
  • La nivelul Sinelui Superior noi nu greșim niciodată, pentru că acolo suntem în armonie cu Creatorul și suntem așa cum am fost creați. Aceasta este “fața” pe care ne-o cunoaște Dumnezeu dar pe care noi am uitat-o. Acesta este motivul pentru care greșelile ne sunt trecute cu vederea de către Spiritul Sfânt, pe când noi, dimpotrivă căutăm să emitem judecăți.
  • Nu e răspunderea noastră să ne schimbăm frații, ci să-i acceptăm așa cum sunt. Noi nu ne putem corecta pe noi înșine, atunci cum putem corecta pe altcineva? Atunci când corectezi pe altcineva îți manifești aroganța eului.
  • A ierta înseamnă a trece cu vederea imediat greșeala și a lăsa corecția ei în seama Spiritului Sfânt. Când analizezi cu atenție greșeala, așa cum se întâmplă deseori, îți concentrezi energia asupra ei. În felul acesta va fi din ce în ce mai vizibilă, mai reală. A lăsa timpul să treacă și a tot analiza, înseamnă să conferi realitate unei greșeli care nu mai are nicio șansă să fie trecută cu vederea.
  • Atitudinea corectă față de greșeli, față de iertare, față de viață în general, se capătă odată cu ridicarea nivelului de înțelegere și de conștiență. Atunci când vom înțelege cine suntem, care este realitatea noastră, nu ne vom mai putea ataca și judeca unii pe alții. Tocmai de aceea:
  • A Doua Venire este “revenirea sensului” , “conștientizarea realității”.

-∞-

Corectarea greșelii.

      Reluând acum aceste idei într-un mod mai detaliat, aflăm că promtitudinea cu care reacționază eul nostru la greșelile altor euri nu este vigilență constructivă. Greșelile altora au sens numai prin prisma ego-ului personal. Pentru ego pare un lucru drept, bun și blând să “corectezi” greșelile altora. Când corectezi pe cineva îi spui că nu are dreptate – din punctul tău de vedere, prin prisma eului tău. S-ar putea ca într-adevăr să nu aibă niciun sens ce spune, mai ales dacă vorbește din ego, dar nu-l corectezi verbal. Are nevoie de corecție la un alt nivel, căci greșeala lui e la un alt nivel. Pentru că e un Fiu al lui Dumnezeu, Sinele lui nu greșește cu nimic, dar eul lui nu are dreptate niciodată, indiferent ce face sau ce spune. Deoarece greșelile provin din ego, Spiritul Sfânt nu încearcă să le înțeleagă și nu le judecă. Greșelile trebuie lăsate în seama Spiritului Sfânt și, dacă faci acest lucru cu greșelile tale, fă același lucru cu ale fratelui tău.

Tu nu te poți corecta pe tine. Se poate oare să îl corectezi pe altul? Nu e răspunderea ta să îți schimbi fratele ci doar să îl accepți așa cum e. Greșelile lui nu vin din adevărul din el și numai acest adevăr îți revine. Greșelile lui nu pot schimba adevărul din el și nu pot avea niciun efect asupra adevărului din tine. A percepe greșeli în cineva și a reacționa la ele ca și cum ar fi reale, e totuna cu a le da realitate pentru tine. Nu vei scăpa fără să plătești pentru asta , nu pentru că ai fi pedepsit, ci pentru că urmezi călăuza greșită, așa că te vei rătăci.

-

Greșelile fratelui tău nu țin de el așa cum nici ale tale nu țin de tine. Spiritul Sfânt din tine iartă toate greșelile tale și ale fratelui tău. A încerca să îți corectezi un frate înseamnă a crede în posibilitatea corecției efectuate de tine, iar asta nu poate fi decât aroganța eului. Corecția ține de Dumnezeu care nu cunoaște aroganță.

-

Spiritul Sfânt iartă totul pentru că Dumnezeu a creat totul. Nu îți asuma funcția Lui. Acceptă doar funcția vindecării în timp căci acesta este rostul timpului. Dumnezeu ți-a dat funcția de-a crea în veșnicie. Nu trebuie să o înveți, dar trebuie să înveți să o dorești. Iată la ce servește toată învățătura. Spiritul Sfânt te va învăța cum să te vezi fără să te condamni, și atunci, condamnarea nu va avea realitate pentru tine și toate greșelile îți vor fi iertate.

-∞-

Planul de iertare al Spiritului Sfânt ( Ispășirea)

Planul de iertare al Spiritului Sfânt se împletește cu planul Ispășirii, iertarea fiind elementul de bază în acest plan. Dar și iertarea și Ispășirea sunt dirijate de același Spirit Sfânt. De aceea se face referire în text, când la planul de iertare, când la cel de Ispășire.

Ispășirea este pentru toți, fiind modul de-a desface credința că există ceva doar pentru tine. Ai de jucat un rol în Ispășire, dar planul Ispășirii te depășește. Ispășirea e o lecție de împărtășire, care ți se dă din cauză că ai uitat cum să o faci. Spiritul Sfânt îți aduce doar aminte de utilitatea fireasă a aptitudnilor tale.

-

A ierta înseamnă a trece cu vederea. Privește, atunci, dincolo de greșeală și nu-ți lăsa percepția să se oprească asupra ei. Nu înțelegi cum să treci greșelile cu vederea, căci altfel nu le-ai face. Și ar fi doar o greșeală în plus să crezi fie că nu le faci, fie că le poți corecta fără o Călăuză care să îți arate cum. Dacă nu urmezi această Călăuză greșelile nu îți vor fi corectate. Planul ( de iertare/ispășire) nu e al tău din cauza ideilor tale limitate despre ce ești. Din acest sentiment de limitare provin toate greșelile.

 -

      Eul are și el un plan de iertare pentru că ceri unul, deși nu de la profesorul care trebuie. Desigur, planul eului nu are niciun sens și nu va funcționa. (…) Planul eului e să te facă să vezi greșeala cu claritate mai întâi, ca să o treci cu vederea mai apoi. Văzând-o cu claritate, i-ai conferit realitate și nu o poți trece cu vederea. Aici, eul e nevoit să recurgă la “mistere”, insistând că trebuie să accepți ceva lipsit de înțeles pentru a te mântui. Mulți au încercat să facă asta în numele meu, uitând că, cuvintele mele au noimă pentru că vin de la Dumnezeu.

      Iertarea pe care o înveți de la mine nu folosește frica pentru a desface frica. Iertarea prin Spiritul Sfânt   stă pur și simplu, în neremarcarea greșelii de la bun început, ținând-o nereală în ochii tăi. Nu lăsa să îți treacă prin minte credința că ar fi reală, căci vei crede totodată că trebuie să desfaci ce ai făcut pentru a fi iertat. Ce nu are efect nu există, iar – pentru Spiritul Sfânt – efectele greșelii sunt inexistente.

      Urmează atunci ce predă Spiritul Sfânt despre iertare, pentru că iertarea e funcția Lui, și știe cum s-o îndeplinească la perfecție. Munca Lui nu e funcția ta și, dacă nu accepți acest lucru, nu poți învăța care  e funcția ta.

-

      Eul crede că toate funcțiile îi aparțin chiar dacă nu are idee care sunt. E mai mult decât o simplă confuzie. E o combinație deosebit de periculoasă între grandiozitate și confuzie care face eul să atace pe oricine și orice fără absolut niciun motiv. (…) Dă-mi voie să repet că aptitudinile de călăuză ale eului sunt deosebit de jalnice și că alegerea lui ca profesor într-ale mântuirii e cât se poate de proastă.

    Timpul din care trăiește eul e literalmente timp împrumutat și zilele îi sunt numărate. Nu te teme de Judecata de apoi, ci întâmpin-o cu bucurie și nu mai aștepta, căci timpul eului e “împrumutat” din veșnicia ta. Asta e a Doua Venire, care a fost făcută pentru tine după cum a fost creată Cea Dintâi. A Doua Venire e doar revenirea sensului. Poți să te temi de așa ceva?(…) Singura ta speranță e să te răzgândești în privința realității. (…) Poveștile pot fi agreabile sau înfricoșătoare, dar nimeni nu zice că sunt adevărate. Copiii le pot crede și, de aceea, pentru o vreme, poveștile sunt adevărate pentru ei. Dar când mijește realitatea, fanteziile dispar. Realiatatea nu a dispărut între timp. A doua Venire este conștientizarea realității, nu revenirea ei.

-

      Uite, puiule, realitatea e aici! Ea ne aparție ție și mie și lui Dumnezeu, și Ne satisface perfect pe toți. Numai conștiența aceasta vindecă, pentru că e conștiența adevărului.

-∞-


Observație:

Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, pentru a înțelege acest curs, dar și pentru oricine este interesat de aceste idei.

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole-Text , pp.149-153 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.


Share Button

Curs de miracole: Exercițiile 97,98

curs exercitii

Sunt spirit.

Vreau să îmi accept rolul în planul dumnezeiesc de mântuire.

 

-∞-

97: Sunt spirit.

 

” Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim …”

   Se pare că drumul în timp este mult mai lung decât atât până la recâștigarea conștienței totale, dar cu fiecare exercițiu pe care-l înțelegem, și-l aplicăm, drumul se scurtează puțin câte puțin, cu mii de ani.

   “Sunt spirit”. Acesta este adevărul care trebuie repetat astăzi cât mai des. Această idee aduce conștiența un pic mai aproape de mintea noastră. La începutul celor cinci minute practice de la începutul fiecărei ore, vom lăsa să picure acest adevăr în mintea noastră prin Vocea Spiritului Sfânt, și vom lăsa  ecoul acestei voci să răsune în lumea întreagă. Vom înțelege și ne vom însuși următoarea afirmație:

  • Spirit sunt, un sfânt Fiu al lui Dumnezeu, liber de toate limitele, ocrotit, vindecat și întreg, liber să iert și liber să mântuiesc lumea.

Ne vom reaminti prin Vocea Spiritului Sfânt, că suntem spirit, una cu El și cu Dumnezeu, cu frații noștri și cu Sinele nostru.

(Modul în care se realizează aceste exerciții este explicat aici: http://www.emilena.ro/curs-de-miracole-exercitiile-9394/)

 

Ideea de astăzi te identifică cu singurul tău Sine. (…) Nici un fior de frică nu poate să intre, căci odată ce a abandonat iluziile unei minți scindate, mintea ta a fost absolvită de nebunie. 

-

Astăzi încercăm să aducem realitatea și mai aproape de mintea ta. De fiecare dată când exersezi, aduci conștiența un pic, cel puțin, mai aproape; uneori economisești o mie de ani sau și mai mult. Minutele pe care le oferi se multiplică de nenumărate ori, pentru că miracolul se folosește de timp, dar nu e guvernat de timp. Mântuirea este un miracol, cel dintâi și cel din urmă;

-

Tu ești spiritul în a cărui minte stă miracolul în care timpul stă nemișcat; miracolul în care un minut petrecut folosind ideile acestea devine un timp fără limită și fără sfârșit.

-

Spiritul Sfânt se va bucura să îți ia din mână cinci minute din fiecare oră și să le poarte în jurul acestei lumi suferinde în care par să domnească durerea și nefericirea. El nu va scăpa din vedere nicio minte deschisă care vrea să accepte darurile tămăduitoare aduse de ele, și le va așeza oriunde știe că vor fi binevenite. Iar ele își vor spori puterea de vindecare de fiecare dată când le acceptă cineva ca propriile sale gânduri și le folosește pentru a vindeca. 

-

Așa se va multiplica – de o mie de ori și de zeci de mii de ori – fiecare dar pe care I-l aduci. Iar când ți se va înapoia, forța lui va depăși micuțul dar adus de tine, în aceeași măsură în care sclipirea soarelui întrece plăpânda licărire pe care o pâlpâie un licurici timp de un moment incert înainte de a se stinge.

-∞-


98: Vreau să îmi accept rolul în planul dumnezeiesc de mântuire

      Exercițiul de astăzi ne îndeamnă cumva să primim în viața noastră puterea și călăuzirea Spiritului Sfânt,  pentru a ne îndeplini misiunea sacră pe care fiecare o avem în această viață. Deși abstractă, această denumire simbolică ar trebui să ne permită să ne creăm propria reprezentare, credibilă pentru noi și necesară pentru a putea realiza exercițiul.

      Ne începem și ne încheiem rugăciunile “în numele Tatălui, al Fiului și-al Sfântului Duh”. Cu toate acestea, de cele mai multe ori, cuvintele cad ca un ritual lipsit de semnificație, așa cum sună de altfel și rugăciunea, învățată ca o poezie și rostită în cadrul acestei “ceremonii” . Ca să-l putem primi pe Spiritul Sfânt este absolut necesară înțelegerea esenței Sale – cel puțin în termenii pe care-i avem la dispoziție.  Este obligatorie conștientizarea importanței și semnificației pe care o are. În “Conversații cu Dumnezeu” Neal Donald Walsh te îndeamnă subtil să-l asociezi cu “Sufletul lui Dumnezeu”, un Suflet Unic, care îmbrățișează și care unește toate sufletele nostre, individuale și în același timp Unul.  În ultimele pagini ale cărții ” Mintea de dincolo”, la care am mai făcut referire, profesorul Dumitru Constantin Dulcan te pune pe gânduri, formulând concluziile într-un mod care te poate determina  să asociezi Spiritul Sfânt cu energia vieții, cu “câmpul cuantic” din fizica modernă,  acel “ceva” care unește Sursa creației cu propria-I creație, din care noi facem parte, și care permite comunicarea și comuniunea dintre noi la nivel subtil.

      Poate ar fi util ca înainte de a parcurge exercițiul, să accesăm una dintre primele lecții, în care sunt explicați termenii folosiți în acest curs, și în care vom afla ce reprezintă  Spiritul Sfânt în lumina acestei lucrări: http://www.emilena.ro/manual-pentru-profesori-termeni-continuare/

 De asemenea, este util pentru o mai bună înțelegere și acceptare a exercițiului, să amânăm puțin ziua dedicată lui, pentru a parcurge întâi  lecțiile din partea teoretică care se referă la corectarea greșelii, iertare și mai ales vindecătorul nevindecat. Ele  vor fi disponibile pe blog în zilele următoare.

Deci:

      Astăzi este o zi de deosebită consacrare. ( …) Ne consacrăm adevărului azi, și mântuirii așa cum a conceput-o Dumnezeu.  

       Avem de îndeplinit un scop măreț și ne-au fost date toate cele necesare să ne atingem scopul. Nicio greșeală nu ne stă în cale. Căci am fost absolviți de greșeli. Toate păcatele noastre sunt șterse cu buretele când realizăm că nu au fost decât niște erori. 

-

      Cei lipsiți de vinovăție nu se tem pentru că sunt în siguranță și își recunosc siguranța. Ei nu recurg la magie, nici nu inventează modalități de-a scăpa de amenințări închipuite și lipsite de realitate. Ei rămân în liniștita  certitudine că vor face ce le e dat să facă. Nu se îndoiesc de propria lor capacitate, pentru că știu că funcția lor va fi îndeplinită pe deplin la momentul oportun și în locul oportun. 

      Ei vor fi cu noi; toți care au luat poziția pe care o luăm noi astăzi ne vor oferi cu bucurie tot ce au învățat și tot ce au câștigat. Cei încă lipsiți de certitudine ni se vor alătura și ei… Iar cei încă nenăscuți vor auzi chemarea pe care am auzit-o noi și îi vor răspunde când vor veni să aleagă din nou. Nu alegem astăzi numai pentru noi.

 * Oare de câte ori am mai fost puși în situația să alegem și nu am făcut-o? De câte ori ne vom mai naște până vom știi ce să alegem? 

-

      Oare nu merită, din timpul tău, câte cinci minute din fiecare oră putința de-a accepta fericirea pe care ți-a dat-o Dumnezeu? Nu sunt oare cinci minute o cerință infimă când e vorba de un câștig atât de mare, încât nu are măsură? Ai încheiat până acum cel puțin o mie de afaceri păgubitoare.

*Cel puțin o mie de vieți fără răspunsuri ? Cel puțin o mie de vieți în afara adevărului și al înțelepciunii?

      Iată acum o ofertă care îți garantează eliberarea deplină de orice fel de dureri și o bucurie pe care lumea nu o conține. Poți să dai și tu un pic din timpul tău în schimbul păcii minții și al certitudinii finalității, cu făgăduința succesului deplin. Și fiindcă timpul nu are înțeles, nu ți se cere nimic în schimb pentru tot. 

-

      Astăzi vei exersa cu Spiritul Sfânt, spunând:

Vreau să îmi accept rolul în planul dumnezeiesc de mântuire.

      Dă-i Lui cuvintele și El va face restul. Te va face să înțelegi funcția specială pe care o ai. Va deschide calea către fericire, iar pacea și încrederea vor fi darurile Lui, răspunsul Lui la cuvintele tale. (…) El va fi cu tine în fiecare interval practic pe care-l împărtășești cu El, schimbând fiecare clipă de timp pe care I-o oferi cu eternitatea și cu pacea. 

      Pe tot parcursul orei, petrece-ți timpul pregătindu-te bucuros pentru următoarele cinci minute pe care le vei petrece din nou cu El. Repetă ideea de astăzi în timp ce aștepți să sosească din nou la tine clipele de bucurie. Iar, când trece ora și El este din nou prezent să petreacă un pic de timp cu tine, fii recunoscător și lasă de-o parte toate trebuințele pământești, toate gândurile mărunte și toate ideile limitate, și petrece-ți din nou câteva clipe fericite în compania Lui. Spune-I încă o dată că accepți rolul pe care vrea să îl preiei și pe care te va ajuta să îl îndeplinești, iar El îți va da siguranța că vrei acest lucru, pe care l-ați ales  El cu tine și tu cu El.

-∞-


Observație:

Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, pentru a înțelege acest curs, dar și pentru oricine este interesat de aceste idei.

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”

(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

*** Curs de miracole- Culegere de exerciții pentru studenți, pp.165-168 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.


Share Button

Curs de miracole: Exercițiile 95,96.

curs exercitii

 Sunt un singur Sine unit cu Creatorul meu.

 Mântuirea vine din singurul meu Sine.

-∞-

 

95: Sunt un singur Sine unit cu Creatorul meu.

 

      Ideea de astăzi ne descrie așa cum suntem creați de Dumnezeu: unități individuale, extesii ale lui Dumnezeu – “una în sinea ta”- și uniți cu El. Noi ne vedem rupți în bucăți, scindați: suflete păcătoase, nefericite și copleșite de durere, minți slabe,  împovărate de gânduri și griji, trupuri urâte și bolnave – mai multe părți care se luptă între ele, separate de Dumnenzeu.

   Exercițiul de astăzi este o nouă încercare de a ne regăsi Sinele unitar, complet, unit cu Creatorul Său.

   Se vor folosi pentru intervalele practice primele 5 minute ale fiecărei ore, așa cum este explicat la exercițiul 93. În faza de învățare, aceste cinci minute, sunt mai eficiente decât intervalele lungi, pentru că mintea nedisciplinată nu are timp să înceapă să emită gânduri parazite, neobișnuită fiind să rămână perfect liniștită. Un alt avantaj este acela că este eliminată tendința de a sări peste aplicațiile scurte și dese din timpul zilei, absorbiți fiind de treburile și obiectivele noastre efemere.Această metodă este bună “pentru cei ce continuă să aibă o motivație inconsecventă și o puternică reacție de apărare față de tot ce înseamnă a învăța”. Scăpările de la acest orar nu trebuie să conducă în mod eronat la concluzia că ziua este ratată și că trebuie să abandonăm exercițiul. În spatele acestei tendințe se ascunde de fapt “refuzul de-ați lăsa greșeala să fie corectată și lipsa bunăvoinței de-a încerca din nou”.

Să fim hotărâți atunci, mai ales în cursul săptămânii viitoare, să fim dispuși să ne iertăm scăpările de nesilință și nereușitele de-a urma indicațiile de exersare a ideii zilei. Această toleranță față de slăbiciune ne va da posibilitatea să o trecem cu vederea în loc să îi dăm putința să ne țină în urmă cu învățătura. Dacă îi dăm putința să o facă, o considerăm putere și confundăm puterea cu slăbiciunea.

-

Când nu reușești să te conformezi cerințelor acestui curs,  ai făcut pur și simplu o greșeală. Aceasta necesită corecție și atât. Să lași o greșeală să persiste înseamnă să faci greșeli suplimentare, care sunt bazate pe prima și o întăresc.

(…)

Desprinde-te de toate aceste greșeli  recunoscând ce sunt. 

 

Sunt încercări de a ne ține departe de adevăr și inconștienți de faptul că:

  • Sunt un singur Sine unit cu Creatorul și cu fiecare aspect al creației, de o putere nelimitată și o pace fără sfârșit. 

Aceasta este afirmația care va marca începutul fiecărui interval de 5 minute. Cu ochii închiși, vom repeta apoi de câteva ori, rar și atent, lăsând să pătrundă adânc în minte, faptul că :

  • Sunt un singur Sine.

 

  • Ești un singur Sine, unit și în siguranță în lumină și bucurie și pace. 
  • Ești un singur Sine, deplin, vindecat și întreg, cu puterea de-a ridica vălul întunericului de pe fața lumii și de-a lăsa lumina din tine să răzbată pentru a învăța lumea întreagă adevărul despre tine însuți.
  • Ești un singur Sine, în perfectă armonie cu tot ce este și cu tot ce va fi. 
  • Ești un singur Sine, Sfântul Fiu al lui Dumnezeu, unit cu frații tăi în acest Sine.

-

Simte acest Sine din tine și lasă-L să îți spulbere toate iluziile și îndoielile. (…) Ești un singur Sine, și ți-e dat să simți acest Sine în tine și să îți alungi toate iluziile din singura Minte care e Sinele acesta, sfântul adevăr din tine.

 -

Să nu uiți astăzi. Avem nevoie de ajutorul tău, de mica ta contribuție la aducerea fericirii lumii întregi. Iar Cerul contează pe tine, încrezător că azi o să încerci. Fii vigilent. Să nu uiți astăzi. Pe tot parcursul zilei să nu îți uiți obiectivul. repetă ideea de astăzi cât de des și înțelege că, de fiecare dată când o repeți, cineva aude vocea speranței, freamătul adevărului în minte, foșnetul blând al aripilor păcii.

Să spunem astăzi tuturor celor pe care-i întâlnim că

  • Noi doi suntem un singur Sine, uniți cu Creatorul nostru în acest Sine. Te cinstesc ca urmare a Ce sunt și a Ce este El, Cel care ne iubește pe amândoi ca pe unul singur.

-∞-


96: Mântuirea vine din singurul meu Sine.

      Continuând ideea de la începutul exercițiului anterior, ni se reamintește că, deși suntem un singur Sine, noi ne simțim scindați în opuși: bun – rău, minte – trup, iubitor – plin de ură. Acești opuși nasc în noi conflicte acute, repetabile, urmate de dorința de a găsi o soluție pentru “reconcilierea” acestor contradicții. Este lupta pentru mântuire, pentru eliminarea “răului”. Dar, pentru a fi mântuiți, trebuie să acceptăm faptul că iluzia și adevărul nu pot fi reconciliate, pentru că noi suntem un singur Sine. Până nu vom înțelege acest lucru, ne vom irosi timpul și efortul, trecând prin speranță și îndoială, la nesfârșit, stabilind o listă nesfârșită de obiective pe care nu le vom putea nicicând atinge.

Problemele care nu au înțeles nu pot fi rezolvate în cadrul în care sunt puse. Două sine în conflict nu pot fi împăcate, iar binele și răul nu au niciun punct de întâlnire. Sinele făurit de tine nu poate fi niciodată Sinele tău; și nici Sinele tău nu poate fi împărțit în două, și să rămână în continuare ce este și ce trebuie să rămână mereu. Mintea și trupul nu pot exista amândouă. Nu fă nicio încercare să le reconciliezi, căci își neagă reciproc realitatea. Dacă ești de natură fizică, mintea ta dispare din conceptul tău de sine…Dacă ești spirit, atunci trupul trebuie să nu aibă niciun înțeles pentru realitatea ta.

-

Spiritul folosește mintea ca mijloc de-a-și găsi expresia de Sine. Iar mintea care servește spiritul e plină de pace și de bucurie. Primindu-și puterea din spirit, ea îndeplinește fericită funcția pe care o are aici. Mintea însă se poate vedea și divorțată de spirit, percepându-se într-un trup cu care se confundă. Și atunci, fără funcția ei nu are pace, iar fericirea e străină de gândurile ei.

-

Dar mintea separată de spirit nu poate să gândească. Și-a negat sursa puterii și se vede neputincioasă, limitată și slabă. Disociată acum de funcția ei, se crede singură și separată, atacată de armate comasate împotriva ei, de care se ascunde în șubredul reazem pe care i-l oferă trupul.

(…)

Nu îți mai irosi timpul pe așa ceva. Cine poate să rezolve conflictele fără noimă pe care le prezintă un vis?(…) Mântuirea nu poate să facă din iluzii o realitate, nici să rezolve o problemă care nu există. Speri probabil că poate. Dar vrei oare ca planul lui Dumnezeu de eliberare a Fiului Său drag să îi aducă durere și să nu îl poată elibera?

-

Sinele tău își păstrează Gândurile, iar ele rămân în mintea ta și în Mintea lui Dumnezeu. Spiritul Sfânt ține mântuirea în mintea ta și îi oferă calea către pace. Mântuirea e un gând pe care îl împărtășești cu Dumnezeu…s-a păstrat printre Gândurile care sunt dragi Sinelui tău și la care ține pentru tine. 

-

Mântuirea vine din acest singur Sine prin Cel Care e Puntea dintre mintea ta și acest Sine.

Intervalele practice de 5 minute de astăzi sunt dedicate găsirii gândului de mântuire prezent în mintea noastră care face parte din Mintea lui Dumnezeu. Vom găsi gândul de mântuire din Sinele nostru. Spiritul Sfânt este Puntea de legătură dintre noi și Dumnzeu, dintre noi și singurul, unicul, nostru Sine: Sinele dumezeiesc.

Vom repeta la începutul intervalului:

  • Mântuirea vine din singurul meu Sine. Gândurile Lui sunt ale mele ca să le folosesc. 

 

Caută-i apoi Gândurile și revendică-le ca propriile tale gânduri. Acestea sunt adevăratele tale gânduri pe care le-ai negat, lăsându-ți mintea să rătăcească într-o lume de vise, pentru a găsi iluzii în locul lor. Mântuirea se află printre ele; găsește-o printre ele. Dacă reușești, gândurile care îți vin îți vor spune că ești mântuit și că mintea ta și-a găsit funcția pe care a vrut să o piardă. Sinele tău o va întâmpina cu bucurie și îi va aduce pace. (…) Mintea ta va binecuvânta toate lucrurile. Odată confuzia încheiată, ești restabilit, pentru că ți-ai găsit Sinele. 

-

Sinele tău știe că astăzi nu poți să dai greș. Poate că mintea îți va rămâne nesigură încă un pic. Nu te lăsa descurajat de asta.(…) De fiecare dată când spui astăzi minții tale frenetice că mântuirea vine din singurul tău Sine, mai pui încă o comoară în tezaurul tău crescând.

-∞-  


Observație:

Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, pentru a înțelege acest curs, dar și pentru oricine este interesat de aceste idei.

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole- Culegere de exerciții pentru studenți, pp.159-164 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.


 

Share Button

Curs de miracole: Exercițiile 93,94.

 

curs exercitii

 

93: Lumina și bucuria și pacea își au locul în mine.

94: Sunt așa cum m-a creat Dumnezeu.

         De astăzi începe o serie de exerciții în care intervalele practice vor dura câte 5 minute la începutul fiecărei ore de pe parcursul zilei.  Aceste 5 minute se vor desfășura cu ochii închiși și vor începe de fiecare dată cu repetarea ideilor, după care restul timpului va fi consumat în deplină liniște, urmând indicațiile din fiecare exercițiu. Dacă nu există dorință, disponibilitate sau condiții pentru a realiza aceste intervale practice în forma cerută de curs, este sugerat ca măcar din oră în oră să fie repetate ideile zilei, pe cât posibil cu ochii închiși, timp de un minut.

93: Lumina și bucuria și pacea își au locul în mine.

     

Suntem educați prin diferite mijloace că în noi își au locul răul, întunericul și păcatul. Uneori suntem atât de dezamăgiți de propriile noastre persoane încât considerăm că dacă cineva ar cunoaște tot adevărul despre noi, ar fugi ” ca de un șarpe înveninat”.

E evident că ai făcut greșeli. Că ți-ai căutat mântuirea în moduri ciudate; că ai fost amăgit; că ai amăgit; că te-ai speriat de fantezii prostești și vise turbate; și că te-ai închinat la idoli făcuți din pulbere și praf…Aceste gânduri nu concordă cu voia lui Dumnezeu. El nu împărtășește cu tine aceste convingeri trăsnite.

De ce nu ai fi încântat la culme să primești încredințarea că tot răul pe care crezi că l-ai făcut nu s-a făcut nicicând, că toate păcatele tale nu sunt absolut nimic, că ești la fel de pur și de sfânt cum ai fost creat, și că lumina și bucuria și pacea își au locul în tine. Imaginea ta de sine nu poate ține piept Voii lui Dumnezeu.

Sinele făurit de tine nu e Fiul lui Dumnezeu. De aceea sinele acesta nu există.(….) Nu este nici rău nici bun. E ireal și nimic mai mult. Nu se luptă cu Fiul lui Dumnezeu. Nu îl rănește și nici nu îi atacă pacea.

Nepăcătoșenia ta e garantată de Dumnezeu…iar lumina și bucuria și pacea își au locul în tine. Lucrul acesta trebuie repetat tot mereu, până se acceptă. E adevărat.

Mântuirea cere acceptarea unui singur gând: ești așa cum te-a creat Dumnezeu, nu ce ai făcut din tine. Indiferent ce rău consideri că ai făcut, ești așa cum te-a creat Dumnezeu. Indiferent ce greșeli ai făcut, adevărul despre tine rămâne neschimbat. Creația e veșnică și imuabilă.(…) Ești și vei fi întotdeauna așa cum ai fost creat. Lumina și bucuria și pacea își au locul în tine pentru că Dumnezeu le-a pus acolo.

Cum se procedează:

La începutul celor cinci minute vom reafirma adevărul despre noi:

  • Lumina și bucuria și pacea își au locul în noi.
  • Nepăcătoșenia noastră e garantată de Dumnezeu.

Vom încerca să îndepărtăm toate imaginile nefavorabile pe care le-am construit despre noi. Suntem fie așa cum ne-a creat Dumnezeu, fie așa cum ne-am “creat” noi. Încercăm să apreciem divinitatea Sinelui nostru și iubirea din care a fost creat.  Ne vom petrece restul intervalului practic în liniște, fără gânduri, simțindu-ne așa cum ne-a creat Dumnezeu.

Dacă pe parcursul zilei suntem tentați să ne supărăm pe cineva putem, în gând, să reafirmăm adevărul despre acea persoană, dincolo de imaginea pe care i-am făurit-o noi:

  • Lumina și pacea și bucuria își au locul în tine.
  • Nepăcătoșenia ta e garantată de Dumnezeu.

-∞-

94: Sunt așa cum m-a creat Dumnezeu.

Acesta este singurul gând care reduce eul la tăcere și îl desface total(…) Sunetele acestei lumi amuțesc, imaginile acestei lumi dispar și toate gândurile pe care le-a deținut vreodată această lume sunt șterse de această singură idee. Iată mântuirea realizată. Iată luciditatea redată.

Lumina e adevărata putere… Dacă râmâi cum te-a creat Dumnezeu, trebuie să fii puternic și lumina trebuie să fie în tine. Cel Care ți-a asigurat nepăcătoșenia trebuie să fie, negreșit, și garanția puterii și a luminii.

Cum se procedează:

La începutul celor cinci minute vor fi repetate ideile:

  • Sunt așa cum m-a creat Dumnezeu.
  • Sunt Fiul Lui pe vecie.
  • Sinele făurit de mine e ireal și nimic mai mult.

În restul intervalului practic vom încerca să ajungem la Fiul lui Dumnezeu din noi:

E Sinele care nu a păcătuit nicicând și care nu Și-a făurit o imagine, un chip cu care să înlocuiască realitatea. E Sinele care nu și-a părăsit niciodată căminul pe care îl are în Dumnezeu, ca să cutreiere lumea la voia întâmplării. E Sinele care nu cunoaște frica și pentru Care lipsa, suferința și moartea sunt de neconceput. 

Ca să atingi acest obiectiv, nu ți se cere decât să renunți la toți idolii și la toate imaginile de sine; să lași în urmă lista de atribute, bune și rele, pe care ți le-ai desemnat; și să aștepți adevărul într-o expectativă tăcută. Dumezeu Însuși a făgăduit că acesta va fi relevat tuturor celor ce o cer. Tu ceri acum.

Dacă din nou, pe parcursul zilei vom fi iritați de anumite persoane, să ne amintim că:

  • E așa cum l-a creat Dumnezeu.
  • E Fiul Lui pe vecie.

-∞-


Observație:

Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, pentru a înțelege acest curs, dar și pentru oricine este interesat de aceste idei.  Mulțumesc!

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmentele citate:

***Curs de miracole- Culegere de exerciții pentru studenți, pp.154-158 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.


 

 

 

 

Share Button