CURS DE MIRACOLE: Exerciții

Curs de miracole:121;122 – Exercițiile iertării.

By 13 October 2014 One Comment

 

iartare

 

121. Iertarea este cheia fericirii

 

Despre iertare I.

 

Iată răspunsul la încercările de-ați găsi pacea. Iată cheia înțelesului într-o lume ce nu pare să aibă sens. Iată cum te poți pune la adăpost în toiul primejdiilor aparente care par să te amenințe la tot pasul, aducând incertitudine tuturor speranțelor tale de-ați găsi vreodată liniștea și pacea. Iată răspunsul la toate întrebările; iată sfârșitul întregii incertitudini, în fine garantat.

Mintea neiertătoare e plină de frică, nelăsând iubirii nici loc să fie ea însăși, nici spațiu să își poată desfășura aripile în pace și să se avânte deasupra zbuciumului lumii. Mintea neiertătoare e tristă, fără speranța alinării și a izbăvirii de durere. Ea suferă și zace în nefericire, orbecăind prin întuneric, nereușind să vadă, dar sigură de primejdia care o pândește acolo.

Mintea neiertătoare e chinuită de îndoieli, confuză, nesigură de ea și de tot ce vede; plină de frică și de mânie, slabă și năvalnică, îngrozită să înainteze, îngrozită să stea pe loc, îngrozită să se trezească sau să adoarmă, îngrozită de fiecare sunet, dar și mai îngrozită de tăcere; speriată de întuneric, dar și mai speriată de apropierea luminii.

Mintea neiertătoare nu vede greșeli, ci numai păcate. Ea privește lumea cu ochi nevăzători și urlă când își vede prpriile proiecții ridicându-se să atace jalnica parodie a vieții.

Mintea neiertătoare e disperată…și totuși își consideră ireversibilă judecata supra lumii și nu vede că s-a condamnat singură la această disperare. Nu întreabă deoarece crede c știe. Nu pune la îndoială, sigură că are dreptate.

Iertarea se învață. Așa cum păcatul e o idee pe care ți-ai predat-o singur, tot așa și iertarea e o idee pe care trebuie să o înveți dar de la alt profesor decât tine, Care reprezintă celălalt Sine din tine.

 

Exercițiul:

 

Astăzi exersăm deprinderea aptitudinii de-a ierta. Poți să înveți astăzi cum să iei cheia fericirii și cum să o folosești spre binele tău. Vom dedica zece minute dimineața și alte zece seara deprinderii de-a da iertare și, totodată de-a o primi.

Mintea neiertătoare nu crede că a da și a primi este același lucru. De azi vom încerca să învățăm acest lucru exersând iertarea față de cineva pe care îl socotim dușman și față de cineva pe care îl considerăm prieten. Și învățând să îi vezi pe amândoi ca pe unul singur, vom extinde lecția la tine însuți și vom vedea că scăparea lor a inclus-o și pe a ta.

Gândește-te mai întâi la cineva care nu îți place, care pare să te irite sau pe care nu ți-ar plăcea să îl întâlnești; cineva pe care îl disprețuiești intens sau pur și simplu încerci să îl ignori. Nu contează ce formă ia mânia ta. Probabil că l-ai și ales. Acesta va fi numai bun.

Acum închide-ți ochii, încearcă să îl vezi în gând și să te uiți la el câteva clipe. Încearcă să percepi o lumină undeva în el, o mică licărire pe care nu ai mai observat-o. Încearcă să găsești o mică rază de lumină răzbătând din portretul hidos pe care i l-ai zugrăvit. Privește acest portret până vezi o lumină undeva în el, și apoi încearcă să lași lumina aceasta să se extindă până îl acoperă cu totul, făcând portretul frumos și bun.

Privește câteva clipe această percepție schimbată și apoi îndreaptă-ți mintea spre cineva pe care îl socotești prieten. Încearcă să îi transferi lumina pe care ai învățat să o vezi în jurul fostului tău “dușman”. Percepe-l acum ca mai mult decât prieten, căci – în lumina aceasta – sfințenia lui ți-l arată pe propriul tău mântuitor, mântuit și mântuind, vindecat și întreg.

Lasă-l apoi să îți ofere lumina pe care o vezi în el, și lasă-ți “dușmanul” și prietenul să se unească pentru a  te binecuvânta cu ce ai dat. Acum ești una cu ei și ei sunt una cu tine. Acum ai fost iertat de tine însuți. Nu uita, pe tot parcursul zilei, rolul pe care îl joacă iertarea în procesul de-a aduce fericire tuturor minților neiertătoare și, printre ele, minții tale. Spune-ți în fiecare oră:

Iertarea este cheia fericirii.

Mă voi trezi din visul că sunt muritor, failibil și plin de păcate, și voi ști că sunt desăvârșitul Fiu al lui Dumnezeu.

122: Iertarea oferă tot ce vreau.

Despre iertare II.

Vrei pace? Iertarea ți-o oferă. Vrei fericire, o minte liniștită, o certitudine a finalității, și un sentiment al valorii și frumuseții care transcende lumea? Vrei grijă și siguranță, și căldura ocrotirii sigure de-a pururi? Vrei o liniște care nu poate fi deranjată, o blândețe care nu poate fi lezată niciodată, o tihnă profundă și trainică, și o odihnă atât de desăvârșită, încât nu poate fi tulburată niciodată?

– 

Iertarea îți oferă toate aceste lucruri, și încă multe altele. Îți împrăștie scântei pe dinaintea ochilor când te trezești și îți dă bucuria cu care să începi ziua. Te mângâie pe frunte în timp ce dormi și ți se așterne pe ploape, să nu vezi vise rele și înfricoșătoare, de răutate și atac. Iar, când te trezești din nou, îți oferă încă o zi de pace și de fericire. Iertarea îți oferă toate aceste lucruri, și încă multe altele. 

Iertarea te lasă să îl recunoști pe Fiul lui Dumnezeu și îți curăță memoria de toate gândurile moarte, ca amintirea Tatălui tău să îți poată trece pragul minții. Ce ți-ai dori, și iertarea nu îți poate da? Ce alte daruri în afară de acestea merită să cauți? 

De ce ai căuta un răspuns diferit de cel ce va răspunde la toate? Iată răspunsul perfect dat la întrebări imperfecte, la rugăminți fără noimă, dorințe neînflăcărate de-a auzi, sârguinței reduse la mai puțin de jumătate și încrederii parțiale. Iată răspunsul! Nu îl mai căuta. Nu vei găsi altul în locul lui. (…)  Iată răspunsul! Chiar vrei să stai pe dinafară când tot Cerul te așteaptă înăuntru? Iartă și fii iertat. Dând, vei primi. Iată răspunsul! Nu începe să hoinărești din nou fără țintă. Acceptă mântuirea acum. E darul lui Dumnezeu, și nu al lumii. Lumea nu poate oferi niciun dar de valoare unei minți care a primit ce i-a dat Dumnezeu să aibă. 

Deschide-ți ochii astăzi și vezi o lume fericită, plină de pace și de siguranță. Iertarea e mijlocul prin care această lume ajunge să ia locul iadului. Ea răsare în tăcere să dea binețe ochilor tăi deschiși și să îți umple inima de o liniște profundă, în timp ce adevăruri străvechi, veșnic nou născute, răsar în conștiența ta. Ce îți vei aminti atunci sunt lucruri de nedescris. Și totuși, iertarea ta ți le oferă. 

Exercițiul:

Dimineața și seara acordăm cu bucurie câte un sfert de oră căutării în care sfârșitul iadului e garantat. Începe cu nădejde căci am ajuns la răscrucea de unde drumul devine mult mai ușor. De aici, drumul care mai e de străbătut e scurt. Suntem chiar aproape de sfârșitul desemnat al visului.

Cufundă-te în fericire la începutul acestor intervale practice, căci ele îți acordă răsplata sigură a întrebărilor care și-au primit răspunsul și lucrurile pe care ți le aduce acceptarea acestui răspuns. Astăzi ți-e dat să simți pacea pe care ți-o oferă iertarea și bucuria pe care ți-o oferă ridicarea vălului. 

În fața luminii pe care o vei primi astăzi, lumea se va stinge până dispare cu totul, și vei vedea ivindu-se o altă lume, pe care nu ai cuvinte să o descrii. Pășim acum drept în lumină și primim darurile care ni s-au păstrat de la începutul timpului, în așteptarea zilei de astăzi. 

Iertarea îți oferă tot ce vrei. (…) Nu lăsa să ți se estompeze darurile pe parcursul zilei, când te întorci să întâlnești din nou o lume de schimbări continue și de aparențe sumbre. Continuă să îți conștientizezi darurile în timp ce vezi neschimbătorul în inima schimbării; lumina adevărului în spatele aparențelor.

Nu fi tentat să lași darurile să îți scape și să îți alunece în uitare, ci întipărește-ți-le ferm în minte prin încercările de-a te gândi la ele cel puțin un minut la fiecare sfert de oră care trece. 

  • Iertarea îmi oferă tot ce vreau.
  • Astăzi am acceptat asta e adevărat
  • Astăzi am primit darurile lui Dumnezeu.

 

-∞-


Observație:

Acesta este un rezumat al lecției/ exercițiului realizat de mine, motiv pentru care este, inevitabil , supus unor interpretări proprii. Aceste rezumate sunt realizate în primul rând pentru mine, pentru a înțelege acest curs, dar și pentru oricine este interesat de aceste idei.

“Toți termenii sunt potențial controversați, iar cei ce caută controversă o vor găsi. Însă și cei ce caută clarificare o vor găsi. Considerațiile teologice ca atare sunt neapărat controversate, deoarece depind de credință și pot, de aceea, să fie acceptate sau respinse. O teologie universală e imposibilă, dar o trăire universală nu e numai posibilă, ci și necesară. Tocmai spre această trăire este îndreptat cursul.”(Curs de Miracole)

Fragmente din :

***Curs de miracole- Culegere de exerciții pentru studenți, pp.205-210 , Editura CENTRUM, Polonia-2007.


One Comment

  • Daniela Zaharia says:

    “Mintea neiertătoare e plină de frică, nelăsând iubirii nici loc să fie ea însăși, nici spațiu să își poată desfășura aripile în pace și să se avânte deasupra zbuciumului lumii. Mintea neiertătoare e tristă, fără speranța alinării și a izbăvirii de durere. Ea suferă și zace în nefericire, orbecăind prin întuneric, nereușind să vadă, dar sigură de primejdia care o pândește acolo.”
    Se spune că piatra de încercare pentru un om este mântuirea lui!
    Sufletul este lumină, este iubire pentru că vine de la Dumnezeu. Noi nu vrem să luăm “în calcul” acest adevăr! Nu Dumnezeu ne încearcă! Mintea noastră se îndoiește de suflet! Îndoiala ne-a făcut să ne pierdem capacitatea de autocontemplare sufletească! Așa-zisele încercări sunt șanse să ne revenim la generoasa măsură cu care ne-a măsurat Dumnezeu prin Iisus Hristos!