Corpul omenesc funcționează cu glucoză

Cum funcționăm?

Corpul omenesc funcționează cu glucoză. Oricât de mult am încerca să eliminăm carbohidrații din viața noastră lăsându-ne antrenați de tendințele din nutriție, trebuie să recunoaștem că, de fapt, nu dorim să renunțăm la carbohidrați. Pentru că ne plac. Ne plac fructele, ne place mierea, ne place sucul de portocale. Ne place pâinea bună unsă din când în când cu puțin unt sau cu ulei de măsline.

Singura soluție viabilă este să facem din corpul nostru și din felul în care suntem proiectați să funcționăm un prieten și nu un dușman. Nu este vina carbohidraților că de-a lungul timpului au fost rafinați și transformați în mod iresponsabil. Datoria noastră este să înțelegem măcar un pic cum suntem făcuți să funcționăm și să îmbrățișăm în mod armonios toate alimentele.

Dieta integrală cu încărcătură glicemică controlată pe care o folosesc și o recomand nu poate fi aplicată fără să înțelegem câteva lucuri elementare despre cum funcționează corpul nostru, despre principalii nutrienți, sau despre felul în care ne îngrășăm și cum putem slăbi.

Planul A –  utilizarea carbohidraților (glucidelor)

Planul A utilizează toate grupele alimentare dar, energia este produsă în mod preferențial din glucide.

Alimentele care furnizează glucoză rapid, cu randament maxim și fără cheltuieli energetice suplimentare din partea organismului sunt alimentele bogate în carbohidrați (glucidele). Așa cum am spus, ele provin în special din plante și sunt în general alimente complexe, pentru că au în compoziție și o cantitate mai mică sau mai mare de proteine și grăsimi. 

Principalele surse de glucide sunt:

• Zaharurile simple din miere, dulciuri, sucuri, etc. care au indice glicemic mare dar care sunt metabolizate rapid, în decurs de câteva minute. Ele cresc brusc și mult nivelul de zahăr din sânge, dar se epuizează rapid,  așa că va fi necesară curând o nouă doză care va ține pancreasul în șocuri insulinice, suprasolicitându-l. Oferă energie rapid dar au dezavantajul că sunt foarte sărace în grăsimi și proteine.
• Fructele, care sunt metabolizate în max. 30 minute. Sunt mult mai bune pentru că sunt bogate în fibre care au capacitatea să le scadă mult indicele glicemic și implicit efortul pancreasului.
• Cerealele integrale și amidonoasele ( grâu, orez, pâine, fasole, cartofi, castane, dovleac,etc.) Au indice glicemic mediu, eliberează treptat glucoza în sânge și oferă un nivel constant de energie. Vin la pachet și cu o cantitate rezonabilă de proteine și puține grăsimi.
• Nucile și semințele – alimente complexe care conțin mai puține glucide dar mai multe grăsimi și proteine.
• Laptele – aliment complex și complet bogat în glucide, grăsimi și proteine.

Avantaje și riscuri

Carbohidrații integrali, utilizați mai ales în stare crudă, prezintă o serie de avantaje printre care:

• sunt metabolizați ușor și complet
• nu generează toxine în organism
• furnizează enzime
• ajută la păstrarea echilibrului acid-alcalin
• contribuie la detoxifierea organismului
• au rol important în cadrul metabolismului grăsimilor și al proteinelor
• neutralizează acizii rezultați în urma proceselor metabolice.
• pot fi stocați sub formă de rezerve de glicogen în ficat și în mușchi pentru situații de urgență ( suficient în medie pentru 8 ore de post alimentar).

Cu toate acestea, carbohidrații rafinați și carbohidrații utilizați în exces sunt transformați rapid în grăsimi de rezervă favorizând creșterea în greutate, sindrom metabolic, diabet, mai ales dacă sunt asociați cu grăsimi. De aici frica de a consuma carbohidrați și cruciada împotriva acestora în plină desfășurare. 

De fapt, capacitatea de a-i transforma în grăsime este unul dintre mecanismele de apărare ale corpului uman care pregătește rezerve pentru perioadele de restricție ce vor apărea odată cu vremea rea. Corpul se pregătește pentru Planul B și Planul C.

 Numai că acum sunt disponibile alimente bogate în carbohidrați tot timpul anului și din toate colțurile lumii. Vremea rea nu mai este motiv de îngrijorare iar echilibrarea aportului de glucide devine exclusiv o chestiune de responsabilitate a consumatorului.

Planul B – utilizarea grăsimilor (lipidelor)

Dacă nu are la dispoziție suficiente alimente bogate în carbohidrați pentru a produce energie, dacă a epuizat depozitele de glicogen din ficat și din mușchi, sau dacă nu are acces la hrană, corpul omenesc este capabil să producă glucoză și în final  energie, din grăsimi.

Grăsimile depozitate în vremurile “bune” în diferitele părți ale corpului sunt transformate în glucoză și apoi în energie. De fapt, omul poate să trăiască o perioadă numai din grăsimile de rezervă  cu sau fără aport extern de lipide din diferite alimente grase.

Capacitatea corpului omenesc de a fabrica glucoză din grăsimi în vremuri grele stă la baza dietelor moderne care restricționează în mod drastic glucidele. Este cazul dietei cetogenice – dieta keto. Dacă ești tentat, citește aici mai multe despre ce implică acest tip de dietă și documentează-te bine în prealabil.

Există niște limite și niște reguli de aplicare foarte stricte, iar una dintre acestea este următoarea:

 CREIERUL este foarte sensibil la restricția de glucide.

Glucoza este un combustibil metabolic obligatoriu pentru creier în condiții fiziologice. Creierul nu poate sintetiza glucoză  sau nu o poate stoca pentru mai mult de câteva minute sub formă de glicogen și, astfel, are nevoie de o sursă continuă de glucoză din circulația arterială. Atunci când concentrația plasmatică de glucoză scade sub nivelul fiziologic, transportul sancvin de glucoză către creier devine insuficient pentru a menține metabolismul energetic și funcția creierului.

( Philip E. Cryer și Stephen N. Davis în Harrison Endocrinologie-Hipoglicemia)

Creierul consumă zilnic între 120 și 150 grame de glucide de care trebuie să dispună rapid. Producerea de glucoză din grăsimi este ceva mai complicată și cere mai mult timp. Un fruct, o bucățică de ciocolată sau o linguriță cu miere oferă rapid cantitatea de glucoză necesară creierului pentru buna funcționare. De aceea, dietele sever hipoglucidice nu sunt recomandate nici măcar persoanelor diagnosticate cu diabet, iar cantitatea de glucide pure/zi nu ar trebui să scadă sub nicio formă sub 50 g pentru omul aflat în activitate.

Pe perioada dietelor sever hipoglucidice oamenii nu hibernează. Ei sunt activi, gândesc și creează. Deci folosesc creierul, care are și el nevoile lui.

Planul C- utilizarea proteinelor

Dacă nu are aport de carbohidrați și nu are nici resurse suficiente de grăsime din aportul curent și din depozite, corpul omenesc poate să producă glucoză, și deci energie, din proteine.

Atunci când dorești să slăbești consumând doar proteine, corpul va folosi mai întâi grăsimile de rezervă.  Așa se explică scăderea rapidă în greutate. Restul de energie va fi produsă din aportul de proteine.

Spre deosebire de metabolizarea glucidelor și chiar a grăsimilor,  metabolizarea proteinelor este una consumatoare de energie și generatoare de toxine, cu atât mai mult dacă proteinele provin din surse de origine animală greu digerabile cum sunt carnea de vită, de miel, de porc,etc. Randamentul energetic va fi mic, scăderea în greutate rapidă iar efectele pe termen lung asupra sănătății, importante.

Nu întâmplător, băștinașii din zonele aride ale planetei sunt slabi, îmbătrânesc repede și au speranța de viață mică. Neavând acces la surse vegetale de macronutrienți, ei au o alimentație bazată pe produse de origine animală bogate în proteine.

Dacă ne gândim puțin, parcă are dreptate Patrick Holford, cel care a pus bazele Institutului Pentru Nutriție Optimă din Londra când spune că

“Nu prea are sens să fii slab și mort!”

El a adus pentru prima dată în atenția publicului larg principiile dietei cu încărcătură glicemică mică.

Ce se întâmplă în perioada de post/inaniție?

Se întâmplă un rezumat puțin mai tehnic al planulurilor B și C.

Se consideră că perioada de post începe la 72 de ore de la sistarea aportului de alimente. Cu toate acestea, rezervele de glicogen se epuizează după doar 24 de ore în lipsa unui efort susținut.

În această situație producerea de energie are la bază sursele non-glucidice, adică, grăsimile de rezervă și proteinele din țesuturi. În termeni tehnici acest proces se numește gluconeogeneză.

La început, acizii grași proveniți din accesarea surplusului de grăsime sunt transformați în corpi cetonici care servesc ca substrat energetic atât pentru mușchi cât și pentru creier. Cel mai implicat în acest proces este ficatul.

După ce resursele de grăsimi au fost epuizate, proteinele devin principalul substrat energetic. În perioadele de post prelungit aminoacidul glutamină provenit din proteinele din țesuturi este transportat de la ficat la rinichi unde poate servi parțial ca sursă pentru producerea de glucoză.

După câteva săptămâni de post/inaniție corpii cetonici devin principala sursă de energie a organismului.

Cu toate acestea, ei sunt folosiți tot pentru producerea de glucoză, căci nu putem trăi cu altceva.

Creierul, cel care în condiții normale are nevoie de glucoză disponibilă rapid, se adaptează și el la utilizarea corpilor cetonici ca substrat energetic principal. Cu toate acestea, o glicemie de minim 40 mg/dl este esențială pentru menținerea în funcțiune a celulei nervoase.

Medicina și nutriția modernă încearcă să folosească în scopul vindecării unor boli grave, în condiții controlate, această capacitate naturală a omului de a supraviețui în condiții de criză.

De aceea, dietele extreme bazate exclusiv pe grăsimi sau pe proteine necesită îndrumare atentă. De cele mai multe ori, pentru omul neavizat care încearcă de capul lui să slăbească folosind scurtături de acest fel, riscurile depășesc beneficiile.

Bine de știut:

Hipoglicemia

Nivelul de glucoză din sânge care se situează sub pragul de 70 mg/dl măsurat  printr-o metodă precisă și nu cu un glucometru, indică hipoglicemie.

Hipoglicemia se poate manifesta la persoanele care au suprasolicitat și dereglat funcționarea pancreasului cu mari cantități de glucide rafinate. În aceste condiții, pentru a duce zahărul în celule, unde este nevoie de el, este secretată o cantitate mai mare de insulină decât este nevoie, care scade nivelul de zahăr din sânge sub limitele admise producând hipoglicemie.

Dar, cauzele cele mai frecvente care pot să ducă  la hipoglicemie sunt:

• medicamentele: insulina administrată incorect sau alte produse pentru tratarea diabetului
• alcoolul
• înfometarea
• boli grave ( insuficiență hepatică, renală, cardiacă)
• deficitul hormonal
• tumori la nivelul pancreasului la indivizi aparent sănătoși

CONCLUZIE

Avem nevoie de glucide, lipide și proteine în  proporții corecte pentru a fi sănătoși și supli.

Corpul omenesc poate funcționa temporar fără unul sau doi dintre cei trei macronutrienți.

Acest detaliu poate fi utilizat de nutriționiști în mediu controlat și pe termen scurt pentru a demara procese de scădere în greutate. Apoi urmează obligatoriu o perioadă de readucere a persoanei la dieta de echilibru pentru a permite deprinderea obiceiurilor sănătoase și menținerea pe termen lung a greutății ideale.

Dieta integrală cu încărcătură glicemică controlată este o dietă echilibrată, moderat hipoglucidică care nu presupune riscuri, care poate fi adoptată permanent și care se poate aplica acasă.

Ea se bazează pe alimente integrale și mizează în special pe calitatea și cantitatea glucidelor utilizate, dar și pe cea a grăsimilor.

Pentru a acoperi nevoile energetice recomandă o cantitate ceva mai mică de glucide cu indice glicemic (GI) mic și încărcătură glicemică (GL) mică însoțite de o cantitate normală de proteine și o cantitate ușor mărită de grăsimi bune, în special de origine vegetală.