I: Cum ne îngrășăm?
Ca să înțelegem de ce nu slăbim, trebuie să vedem mai întâi cum ne îngrășăm.
Cercetătorii în domeniul nutriției au ajuns la concluzia că faimoasa teorie a caloriilor este, în mare parte, falsă. Sigur că te vei îngrășa dacă vei mânca peste măsură dar, astăzi, oamenii se îngrașă mâncând din ce în ce mai puțin.
Cauzele care conduc la îngrășare și apoi la obezitate nu sunt pe deplin elucidate dar, cele mai importante pe care le cunoaștem sunt următoarele:
Deși rolul compoziției unei diete în obezitate continuă să genereze controverse, se pare că dietele bogate în grăsimi ar încuraja obezitatea, mai ales atunci când sunt bogate în carbohidrați simpli, care se absorb rapid. ( Jeffre S Flier și Eleftheria Maratos-Flier: Harrison Endocrinologie-Cap.16 Biologia obezității
1.Triada
INSULINĂ – GLUCOZĂ – GRĂSIMI
Echilibrarea acestei triade stă la baza dietei cu încărcătură glicemică controlată și are în general efect pozitiv asupra masei corporale, pe termen lung, pentru majoritatea oamenilor care nu au probleme deosebite care să favorizeze creșterea în greutate și obezitatea.
Mai puțin de 5% din totalul cazurilor de obezitate sunt asociate cu consumul anumitor medicamente, cu sindroame endocrine specifice sau cu mutații monogenice. Restul de 95% din cazuri sunt datorate unei multitudini de combinații între efecte poligenice minore și comportamente complexe, determinate de mediul extern, reunite sub denumirea de “stil de viață”. ( Cristian Serafinceanu: Nutriție clinică umană- manual pentru studenți și rezidenți;4.2.3Etiologia obezității umane)
Există câțiva factori care contribuie la echilibrarea acestei triade:
- Cantitatea și calitatea carbohidraților
Calitatea globală a unui carbohidrat este dată de încărcătura sa glicemică (GL) care ține seama și de indicele glicemic (GI) dar și de cantitatea de carbohidrați disponibili în 100 g aliment; adică de cât de repede sunt capabile alimentele să ridice glicemia dar și de cantitatea consumată din alimentele respective.
După o masă bogată în glucide, crește nivelul de glucoză în sânge. Pentru a duce glucoza în celule, pancreasul secretă insulină: cu atât mai multă cu cât nivelul de glucoză este mai mare.
Carbohidrații cu indice glicemic mare ( zahărul, cartofii, orezul rafinat, pâinea albă…) vor ridica rapid nivelul de glucoză din sânge.
- Orice exces de glucoză este depozitat.
Insulina “extrage” glucoza din sânge și determină stocarea ei:
- În primul rând pentru nevoi urgente sub formă de glicogen în ficat și în mușchi.
- Dacă mai există încă surplus de glucoză aceasta este depozitată pe termen lung – pentru vremuri grele – sub formă de țesut adipos.( Vezi și articolul Corpul omenesc funcționează cu glucoză)
- Insulina controlează grăsimea din organism în două moduri:
- Blochează arderea grăsimilor stocate în celulele din țesuturile adipoase.
- Forțează celulele adipoase să preia și să stocheze grăsimea din sânge.
( Mencinicopschi Ghe – Crezi că știi să trăiești?)
Deci, în prezența insulinei, grăsimea din sânge se depune ca grăsime de rezervă.
Avem secreție maximă de insulină în sânge după ce consumăm glucide: zahăr, pâine, cartofi, orez…
Avem nivel maxim de grăsimi în sânge după ce consumăm grăsimi animale și vegetale.
Dacă vom consuma la o masă și glucide și grăsimi ( friptură+ cartofi), la un anumit timp după digestie vom avea în sânge nivel maxim de glucoză + grăsimi + insulină:
- Cu cât mai multe glucide cu atât mai multă insulină.
- Cu cât mai multă insulină, cu atât mai multă grăsime depusă în țesutul adipos.
- Dacă nu există grăsime, insulina nu are ce să depună în celulele adipoase.
CONCLUZIA:
Ca să controlăm depunerea de grăsime și arderea celei depuse trebuie să evităm sau să controlăm combinația
GLUCIDE+GRĂSIMI
- Secreția mărită de insulină.
Dacă două persoane mănâncă la fel și una se îngrașă iar cealaltă nu, probabil că prima suferă într-o anumită măsură de hiperinsulinism iar cealaltă nu. Nu este vorba despre o boală, cât despre o tulburare de metabolism.
Pentru a-și îndeplini funcția în mod eficient și a facilita pătrunderea glucozei în sânge, insulina are nevoie de receptori pe suprafața membranelor celulare.
S-a constatat că persoanele supraponderale și obeze au numărul de receptori celulari mai mic. Asta înseamnă că glucoza va rămâne în sânge iar pancreasul va secreta mai multă insulină în încercarea de a aduce nivelul de zahăr în limite normale. Dar insulina în exces uzează receptorii celulari de insulină care vor îngreuna și mai mult pătrunderea zahărului în sânge.
Așa apare rezistența la insulină care are drept consecință un nivel ridicat de zahăr în sânge, celule “flămânde”, oboseală, epuizare, și apoi diabet de tip 2 cu tot cortegiul de tulburări asociate. Și în plus, după cum am văzut, mai multă insulină, mai mult țesut adipos. Un cerc vicios.
Eram obișnuiți ca numai persoanele trecute de 40-50 de ani să înceapă să facă burtă, dar acum, acest lucru se întâmplă încă din copilărie din cauza alimentației bogate în glucide rafinate combinate cu grăsimi. Cum fiecare om se naște cu puncte forte și puncte slabe, cel care are un pancreas puternic, duce “pe picioare” mai mulți ani alimentația neconformă până când începe să se îngrașe, dar cel care are un pancreas mai delicat asociat poate și cu ceva tulburări hormonale va “beneficia” rapid de efectele acestei alimentații.
2. Efectul Yo-Yo
De slăbit, omul poate să slăbească și prin deficit caloric. Dar cu cât aplică mai mult această metodă, cu atât va deveni capabil să mănânce din ce în ce mai puțin și să se îngrașe din ce în ce mai mult (efectul Yo-Yo). Este de fapt un mecanism de apărare și de adaptare a organismului la mediu. El funcționează pe modul “situație de urgență” și produce rezerve de grăsime menținând corpul în funcțiune la limită.
Ce se întîmplă mai exact când ne îngrășăm și când slăbim?
Masa adipoasă poate să crească în două moduri:
- Celulele adipoase deja existente în țesutul adipos se dilată, se umflă, atunci când ne îngrășăm și se desumflă când slăbim.
- Pe lângă celulele adipoase existente, care se umflă, pot să mai apară și altele noi care de asemenea se dilată. Aceste celule nu se dizolvă dacă slăbim. Rămân la locul lor și chiar dacă se vor desumfla, se vor dilata iarăși după următoarea dietă. Odată formate nu mai scăpăm de ele.
Avem șansa ca repetând curele de slăbire hipocalorice să creștem din ce în ce mai mult numărul celulelor adipoase. De fapt, s-a demonstrat că într-o cură de slăbire se pierde atât țesut adipos cât și țesut muscular. După cura de slăbire țesutul muscular nu se mai regenerează la fel de repede ca cel adipos.
Așadar, din ce în ce mai puțini mușchi și din ce în ce mai multă grăsime.
3. Alte cauze
- Dezechilibrul dintre aportul de energie și cheltuieli
Reglarea balanței energetice nu se face numai prin calcularea și numărarea caloriilor în raport cu activitatea fizică. Procesul este mai complex, iar reglarea și dereglarea masei corporale ține de interacțiunea unor semnale hormonale și nervoase.
Cu toate acestea, calculul de mai jos ne convinge cel puțin teoretic de ce este bine să ne ridicăm de la masă când simțim că nu ne mai este foame ( Florin Buzinschi – Epigenetica în practica medicală: 8.1 Modificări ale metabolismului energetic în obezitate):
Excesul caloric necesar pentru a câștiga 5 kg de țesut adipos/an:
Țesut adipos=20% apă
1 g grăsime= 9 kcal
1 kg țesut adipos=800g grăsime=7200 kcal
5 kg țesut adipos=36 000 kcal
36 000:365 zile=98 kcal/zi
Acest lucru ar însemna 100 ml vin consumat zilnic sau o bomboană dulce de ciocolată 🙂
- Țesutul adipos alb și brun
Studii pe șoarecii de laborator au indicat faptul că există modele genetice la mamifere care protejează împotriva obezității prin creșterea cheltuielilor energetice.
Există două tipuri de țesut adipos:
- Țesutul adipos alb care stochează energie sub formă de grăsimi favorizând obezitatea și diabetul.
- Țesutul adipos brun (TAB) care eliberează energia stocată sub formă de căldură. Se pare că acțiunea acestui țesut este activată de către leptină. Identificarea TAB funcțional la oameni ( în special la nou-născuți) a crescut interesul pentru implicațiile acestui țesut în tratarea obezității.
Fie vorba între noi, cred că fiecare are în cercul de cunoscuți pe cineva slab, care mănâncă fără să pună nimic pe el și încălzește ca o sobiță 😊.
- Hormonii specifici
Există hormoni specifici implicați în reglarea aportului energetic și al consumului de energie, precum și în reglarea apetitului. Acești hormoni acționează independent de voința omului și sunt necesare investigații specifice pentru a-i evalua. Așa că, nu este cazul să te simți vinovat dacă depui eforturi să ai un stil de viață sănătos și totuși, nu ai rezultatele dorite. E drept că un mic procent al oamenilor se confruntă cu astfel de probleme, pentru ceilalți reglarea aportului de energie fiind o chestiune de implicare și responsabilitate.
Cei mai cunoscuți hormoni care au legătură cu masa corporală și riscurile asociate obezității sunt:
- Insulina – principalul hormon care controlează metabolismul glucidic, lipidic și protidic.
- Leptina – are ca rol principal inhibarea apetitului odată cu ingerarea unei cantități suficiente de hrană;
- Grelina – are ca rol stimularea senzației de foame atunci când este nevoie de hrană în scopul producerii de glucoză. Constituie prima linie de apărare împotriva hipoglicemiei;
- Glucagonul- în lipsa alimentelor bogate în glucide, stimulează producția de glucoză din rezervele de glicogen din țesuturi, din grăsimile de rezervă și din proteine. Constituie a doua linie de apărare împotriva hipoglicemiei;
- Cortizolul – stimulează, de asemenea, producția de glucoză în lipsa aportului de hrană și când secreția de glucagon nu funcționează corect. Acționează direct în cazuri de pericol și stres pentru creșterea rapidă a nivelului de energie. Constituie a treia linie de apărare împotriva hipoglicemiei.
- Adinopectina.
Nivelurile scăzute de adinopectină se asociază cu toate riscurile asociate obezității.
Nivelurile corecte de adinopectină au efecte importante cum sunt:
- efectul antiaterogenic
- efectul antiinflamator
- protecție cardiacă
- reglează sensibilitatea la insulină
- scade nivelul plasmatic al glucozei, lipidelor și stimulează consumul de energie
- Genetica și factorii de mediu
Ereditatea are un rol clar în declanșarea creșterii în greutate. Totuși este dificil să separăm factorii genetici de factorii de mediu. S-a dovedit clar că factorii de mediu joacă un rol esențial în declanșarea obezității.
Dietele specifice, tradițiile gastronomice, activitatea fizică, calitatea alimentelor, contactul cu natura, somnul insuficient, stresul, obieceiurile moștenite din familie, schimbarea rapidă a stilului de viață în ultimii 100 de ani, etc. sunt factori declanșatori ai obezității.
II. De ce nu slăbesc?
- Un obiectiv realist. Poate că ți-ai stabilit o greutate prea mică raportată la nevoile tale reale. După ce înveți să alegi corect alimentele, corpul se va opri singur la greutatea de echilibru. Este greutatea la care te simți bine și pe care o poți păstra fără să faci eforturi deosebite. Pentru a-ți face o părere aproximativă calculează-ți indicele de masă corporală( IMC) după formula din ultima parte a articolului.
- Greșelile nutriționale. Metoda încărcăturii glicemice, pe care o voi explica într-un articol viitor, te învață cum să-ți alegi carbohidrații. Pentru a slăbi, este necesar să scazi puțin cantitatea de glucide și să crești puțin cantitatea de proteine și grăsimi bune păstrându-le totuși în limite normale. Nu uita că:
Sistemul de ardere a grăsimilor are la bază combinația
Proteine slabe+ Carbohidrați ( glucide) cu încărcătură glicemică mică
***
Sistemul de depunere a grăsimilor are la bază combinația
Grăsimi și proteine grase + carbohidrați cu încărcătură glicemică medie și mare
- Proteinele: Dacă vrei să treci brusc la o dietă vegană, nu acum este momentul. Cel mai probabil vei slăbi, dar vei pierde și masă musculară, iar dacă nu-ți vei păstra linia, vei intra în sindromul Yo-Yo. Pentru început ai nevoie ca până la echilibrarea greutății să aduci un aport suficient de proteine. Dacă în mod uzual ai nevoie de 0,8-1g/kg corp, acum poți să mergi până la 1,2-1,5 g/kg corp proteine vegetale și animale ușor digerabile din pește, pui, urdă, ou și mai puțin vită, porc, vânat, brânzeturi grele. Acestea din urmă ajută la slăbit dar sunt greu digerabile. Depinde cât de bine stai cu sistemul digestiv și dacă-ți poți permite astfel de proteine din punct de vedere al sănătății. Carnea și peștele au în jur de 20g proteine/100 g, oul 12-15/100 g, brânzeturile tari max. 30-35 g, cerealele – max. 12 g, nucile și semințele în jur de 20g/100 g.
- Grăsimile: Sunt de preferat grăsimile vegetale presate la rece, grăsimea de pește, nucile, semințele, avocado, nuca de cocos. Oul cu gălbenușul moale este foarte bun. Celelalte grăsimi de origine animală, carnea și brânza grasă ar trebui să ocupe max. 1/3 din aportul de grăsimi.
- Hrană insuficientă și/sau slabă calitativ. Poate că ai învățat cum să combini alimentele, dar și-e frică să mănânci, mai ales dacă ai tot ținut diete hipocalorice din ce în ce mai restrictive și ai intrat deja în sindromul Yo-Yo. Cei mai mulți oameni care se îngrașă nu pot să creadă că singura modalitate de a slăbi este să mănânce și să nu le fie niciodată foame. Este indicat un program de masă adaptat vieții personale care să aducă un aport minim de carbohidrați uniform repartizați pe perioada zilei pentru a menține glicemia constantă.
- Dacă citești articolul după ce ai învățat să folosești încărcătura glicemică a alimentelor, poate că nu te înduri încă să te desparți de carbohidrații rafinați din dulcegării sau din făinoase. Este adevărat că există o limită zilnică a încărcăturii glicemice care depinde de cantitatea de carbohidrați, dar cheia reușitei este utilizarea glucidelor cu indice glicemic mic și foarte mic în cantități care să nu depășească limita zilnică.
- Un alt motiv ar putea fi utilizarea excesivă a grăsimilor de origine animală și a cărnurilor grase în combinație cu glucidele rafinate, fie ele și în cantitate limitată.
- Ronțăiala între mese și gustările pot sabota efortul de scădere în greutate, mai ales dacă acestea sunt constituite din glucide cu indice glicemic mare (o bomboană, o prăjiturică, un covrigel, o ciocolată caldă îndulcită, o cupă mică cu înghețată…) Deși schema de trei mese și două gustări poate să funcționeze pentru mulți, pentru alții poate să nu funcționeze.
- Alcoolul sabotează serios scăderea în greutate. Bărbații sunt cei mai supuși greșelii când vine vorba de tăria luată înaintea mesei sau paharul cu vin de la masă. Dacă te poți limita la o singură băutură/zi s-ar putea să slăbești, dar nu e garantat. Aceasta poate fi 50 ml tărie sau 100 ml vin. Cei mai mulți bărbați nu se pot rezuma la aceste cantități, motiv pentru care ar fi mai bine să le evite pe toată perioada de scădere în greutate.
- Dezechilibrele hormonale. Femeile au nevoie de mai multă răbdare decât bărbații din cauza variațiilor hormonale lunare. Totuși, dincolo de acestea, și femeile și bărbații pot să sufere de unele dezechilibre hormonale care să favorizeze îngrășarea și să încetinească scăderea în greutate, mai ales până încep să se regleze.
- Medicamentele.Literatura de specialitate menționează cîteva clase de medicamente care influențează creșterea în greutate:
- Glucocorticoizii administrați pe termen lung produc creșterea masei grase, retenția hidrică și sodată.
- Medicația antidiabetică
- Antipsihoticele – în special neurolepticele atipice
- Antidepresivele triciclice (amitriptilina, imipramina)
- Antiepilepticele comune (carbamazepina)
- Betablocantele neselective (propranolol)
- Antihistaminicele “clasice” (clorfeniramina)
( Cristian Serafinceanu: Nutriție clinică umană- manual pentru studenți și rezidenți;4.2.3.2 Obezitatea indusă de medicamente)
- Combinația dinamică mâncare plus mișcare. Pentru o slăbire sănătoasă ar trebui să combinăm dieta cu mișcarea din două motive:
- Mișcarea ajută la arderea grăsimilor.
- Mișcarea susține masa musculară. Dacă am fost sedentar, ținem dietă și începem în paralel un program de exerciții fizice, o bună perioadă de timp vom avea senzația că stăm pe loc. Motivul este suita de schimbări ce au loc la nivelul mușchilor puși brusc în mișcare ( febră musculară și acumulare de “lichid reparator”). Apoi va începe să crească masa musculară care înlocuiește masa de grăsime. În această situație cântarul păcălește, așa că-l vom înlocui mai degrabă cu centimetrul.
Programul de mișcare ar trebui să conțină atât exerciții de forță cu efort mare și durată scurtă (care permit creșterea masei musculare) cât și exerciții de rezistență cu efort mediu și durată mai mare ( care permit arderea grăsimilor).
- Sarea: Intră în ecuația retenției de apă, a hipertensiunii arteriale și a absorbției intestinale a glucozei. Mai multă sare duce la accelerarea asimilării glucidelor și la creșterea glicemiei cu implicații asupra creșterii în greutate. Reducerea consumului de sare, care oricum este de cele mai multe ori excesivă, poate ajuta procesului de slăbire.Necesarul zilnic de sodiu(Na) pentru un adult de aproximativ 70 kg este de 2 g/zi ( în general între 1,1 și 3,3 g/zi) și de max. 1500 mg/zi în caz de hipertensiune arterială.
Deoarece sarea de bucătărie conține în medie 40% sodiu, 2g de sodiu corespund la o linguriță rasă de sare, dar aceste 2g de sodiu includ sodiul prezent în mod natural în alimente, sodiul ascuns în alimentele gata preparate precum și cel din sarea adăugată. Literatura de specialitate menționează că se poate menține o balanță echilibrată și cu cantități mult mai mici. Alimentația obișnuită aduce zilnic în jur de 4-6 g sodiu/zi.
Verifică dacă nu cumva ai rămas la vechile obiceiuri privind consumul de sare.
- Apa: 2 litri/zi?
Necesarul de apă variază cu vârsta, cu starea fiziologică, condițiile climaterice, intensitatea metabolismului și tipul de activitate profesională. Schema generală recomandată de literatura de specialitate este:
7luni-6 ani = 100ml/kg corp/zi
7-10 ani=70-85 ml/kg corp/zi
11-18 ani= 40-50 ml/kg corp/zi
adulți=30-35 ml/kg corp/zi
În perioada de scădere în greutate este util să crești cantitatea de apă și alte lichide alcalinizante pentru a putea elimina toxinele sau acizii care sunt eliberați în corp. Verifică dacă în această perioadă consumi cel puțin cantitatea de lichide recomandată în raport cu greutatea ta.
- Fibrele și potasiul din vegetale sunt foarte importante în procesul de slăbire. Prezența fibrelor în colon intervine direct în metabolismul grăsimilor și ajută în același timp la eliminarea eficientă a reziduurilor și la reglarea tranzitului intestinal.
Principalele surse de fibre sunt vegetalele: cereale, legume, verdețuri, zarzavaturi, fructe. În jur de 75% din aportul de hrană ar trebui să provină din vegetale. Acestea vin la pachet cu o cantitate optimă de potasiu indispensabil în reglarea echilibrului sodiului dar și al echilibrului acid-alcalin. Cantitatea crescută de proteine și grăsimi în raport cu glucidele vor genera un mediu mai acid în corp, acizi care trebuie eliminați în mod eficient. De aceea apa, băuturile alcalinizante pe bază de pulberi verzi, sucurile proaspete de legume și vegetalele crude sunt foarte importante.
În măsura în care nu există contraindicații poate fi adusă o cantitate suplimentară de fibre din tărâțe de psyllium, ovăz, semințe de in, chia, etc.
- Îngrașă stresul?
Stresul îngrașă atunci când, fiind cronic stresați psiho-emoțional de viața modernă trepidantă, alienantă, fără valori morale adevărate, combinăm, pentru a ne potoli acest stres, grăsimi și proteine animale ( carne, lapte și derivate, ouă) cu alimente bogate în zaharuri ( panificație albă, cartofi, orez alb, paste albe…) Nivelul ridicat de insulină indus de acești carbohidrați rafinați blochează acțiunea hormonilor stresului, cortizol-adrenalină, care ar declanșa arderea grăsimilor. Atunci când mănânci tot timpul carbohidrați rafinați, zaharuri, nivelul insulinei rămâne CRONIC RIDICAT, iar organismul rămâne blocat în modul de STOCARE GRĂSIMI, îngrășându-ne.
Stresul slăbește atunci când consumăm alimente bogate în proteine de origine animală ( carne, pește, ouă, brânzeturi) sau de origine vegetală ( nuci, semințe, avocado ș.a.) dar fără a le asocia sau combina cu zaharuri, ci cu legume neamidonoase, ciuperci. În acest mod nivelul insulinei rămâne permanent scăzut, iar hormonul stresului, cortizolul, va fi liber să acționeze mobilizând și arzând grăsimile de rezervă în procesele catabolice, slăbindu-ne
( Mencinicopshi Ghe.- Crezi că știi să trăiești?)
III. Chestiuni practice
- Calculează-ți IMC-ul!
Există un răspuns simplu și sigur pe care ți-l dai singur privindu-te în oglindă la întrebarea dacă trebuie sau nu să slăbești. Condiția este să nu trișezi nici în plus, nici în minus. Adică să nu te faci că nu vezi o burtică evidentă, dar nici să vezi pernițe de grăsime acolo unde nu sunt. Cântarul din baie este singurul instrument util, iar dacă nu-l ai nici pe acesta, rămâi cu ochii la oglindă și atât. Greutatea ta ideală este greutatea la care arăți și te simți cel mai bine, și pe care ești capabil să o păstrezi pe termen lung.Teoretic greutatea se poate modifica odată cu vârsta, dar asta rămâne totuși o chestiune teoretică și este influențată mult de fluctuațiile de greutate pe care le-ai avut de-a lungul vieții. Acum există multe persoane care sunt capabile să-și păstreze greutatea ideală pe care o aveau la tinerețe până la vârste înaintate, traversând toate furtunile hormonale inerente înaintării în vârstă. Este în principal o chestiune de stil de viață.
Există și un răspuns mai complicat, bazat pe calcule, medii, măsurări de profunzime și aproximări care pot fi utile dar, care de foarte multe ori, pentru omul care nu are probleme deosebite de sănătate și greutate se dovedesc a nu fi necesare. Aceste calcule se practică la cabinetul medicului sau nutriționistului și sunt utile pentru situațiile deosebite de obezitate sau tulburări metabolice, asociate sau nu unei creșteri în greutate.
Cea mai simplă metodă pe care o poți folosi pentru a afla dacă ai sau nu o greutate normală, este metoda indicelui de masă corporală (IMC)
IMC = Greutatea (kg) / Înălțime²( m)
Interpretare:
- Subponderal: IMC< 18,5
- Normoponderal: IMC=(18,5-25)
- Supraponderal: IMC=(25-30)
- Obezitate: IMC>30
Exemplu:
Greutatea=57 kg
Înălțimea=1,57m ; Înălțime²= 1,57*1,57=2,72 m²
IMC= 57/2,72=20,9 …Normoponderal
Observație: Persoanele cu masă musculară bine dezvoltată au în mod normal un IMC mai mare în absența țesutului adipos.
Alte metode pentru cuantificarea obezității sunt: măsurarea pliului cutanat, densitometria, impedanța electrică, CT sau RMN.
- Android sau Ginoid?
Dacă te privești în oglindă și ai țesut adipos, este important să identifici repartiția sa, mai ales a celui din zona abdominală.
Raportul dintre circumferința abdomenului măsurat la nivelul ombilicului și circumferința șoldurilor îți vor indica dacă ești sau nu supus unor riscuri.
- Un raport mai mare de 0,9 pentru femei și 1 pentru bărbați, indică obezitate de tip andoid.
- Dacă raportul este sub aceste valori, este vorba despre obezitate de tip ginoid.
Obezitatea în general și cea de tip andoid în special este asociată cu următoarele riscuri:
- rezistență la insulină
- boală cardio-vasculară
- hipertensiune arterială
- boli metabolice ( diabet zaharat, dislipidemii, etc)
În cazul obezității de tip ginoid riscul acestor afecțiuni este inferior. Acest tip de obezitate este prezentă mai ales la femei.
Dacă ești femeie și suferi de SOPC ( sindromul ovarelor polichistice) este bine să ai în vedere și următorul aspect important:
- 40% din femeile cu SOPC sunt obeze.
- majoritatea femeilor normoponderale care suferă de SOPC prezintă rezistență la insulină.
Scăderea în greutate sau tratamentul cu medicamente care cresc sensibilitatea la insulină adesea normalizează menstrele( Jeffre S Flier și Eleftheria Maratos-Flier: Harrison Endocrinologie-Cap.16 Biologia obezității)
- Câte kilograme pot să slăbesc pe săptămână?
Dacă nu apelezi la suport medical specializat este bine să știi că nu este indicat să slăbești mai mult de 500 g /săptămână.
În primele săptămâni poți să elimini mai mult de 1 kg/săptămână – mai puțină grăsime și mai multă apă.
Pe perioada de scădere în greutate pot să apară și perioade de stagnare care nu trebuie să te descurajeze.
Foarte important:
Postul alimentar sever și dietele extreme, sever hipocalorice, au ca efect secundar declanșarea colecistitei.
Riscul de formare a calculilor biliari crește exponențial la o rată de scădere în greutate mai mare de 1,5 kg/săptămână. Dacă situația medicală impune o slăbire rapidă în greutate, ai nevoie de monitorizare. Acest tip de diete sunt recomandate în general de către medici specializați în tratamentul obezității. Pentru reducerea riscului de apariție a colecistitei vei primi probabil tratament medicamentos adecvat.
Poți citi și:
- Corpul omenesc funcționează cu glucoză
- Mai multe despre efectul Yo-Yo de la Hippocrates Health Institute
- https://hippocratesinst.org/weight-loss-2
RESURSE:
- J.Larry Jameson: Harrison Endocrinologie – Cap. 16: Biologia obezității,Cap.17: Evaluarea și managementul obezității; București, Editura ALL 2014.
- Cristian Serafinceanu:Nutriție clinică umană- Manual pentru studenți și rezidenți; Editura Medicală, București, 2016.
- Prof. Dr. H.C. Gheorghe Mencinicopschi :Crezi că știi să trăiești?;Editura Dharana, București, 2019.
- Michel Montignac:Mănânc, slăbesc și mă mențin; București: Litera Internașional,2009.
- Prof. Dr. Sorin Buzinschi: Epigenetica în practica medicală; Editura Medicală Amaltea, București, 2016.
