Întunericul nu poate să facă nimic să dispară. El doar poate să facă invizibil pentru o vreme ceea ce există cu certitudine.

Faci eforturi să-ți ascunzi perfecțiunea în întuneric. În adâncul inimii tale crezi altfel, dar așa ai fost învățat, să te simți mic, neînsemnat și neputincios. Mintea e cheia.  Poți decide să o  pui în slujba spiritului pentru a-ți accepta perfectiunea și a accesa adevărul din tine, sau poți decide să o lași mai departe în slujba iluziilor de sine – acel sine al tău micuț, omenesc, separat de Divinitate și rupt de Sinele  tău mai înalt.

Realitatea aparține numai spiritului.  Prin miracol vor fi spulberate iluziile de sine și vei fi pus în comuniune cu tine insuți și cu Dumnezeu. Prin miracol, mintea va fi pusă în slujba Spiritului Sfânt așa cum trebuie să fie. Aceasta este de fapt funcția minții. Conectată fiind  la puterea Spiritului Sfânt i se pot corecta greșelile, greșeli care nu sunt nimic altceva decât lipsă de iubire.

Atunci când alegi doar cu mintea omenească greșești. O minte care percepe fără iubire nu este conștientă de spiritul din interior.  Mintea supusă inimii  este supusă iubirii și în această stare slujește spiritul. Atunci când este la dispozitia spiritului, mintea este invulnerabilă.

Întunericul este lipsa luminii; Întunericul este credința în lipsuri și nevoia de lucruri deșarte. Lumina în schimb înseamnă abundență. În întuneric te chinui să ascunzi adevărul din tine, de parcă ți-ar fi frică să-l arăți. Atunci când lași lumina să pătrundă, recunoști adevărul din tine și implicit abundența, căci întunericul lipsei dispare. Atunci când traiești în lumina adevărului, recunoști că ai totul. Nu mai există niciun fel de nevoie și nimic ce-ți poate fi luat.

Creatorul ne-a făcut perfecți. Ne-a  dat totul. Rostul miracolelor și al Ispășirii este să ne ajute să revenim la conștiința plenitudinii.

Nimicul și lipsa sunt generate de frică. Frica este cea care ne ține în întuneric și-n lipsă. Vidul generat de frică trebuie înlocuit cu iertare, iar iertarea vine din iubire. O iertare a tot ce există, inclusiv a ta, dintr-o iubire a tot ce există, inclusiv a ta. De aceea unde e frică, nu poate fi iubire, și unde este iubire, nu-și poate face loc frica.

Cei care-și pun mintea în slujba spiritului si a iubirii sunt gata de miracole. Ei demonstrează prin miracolele pe care le savârșesc în viața lor și in viața altora, că au abandonat în favoarea abundenței  credința în privațiune și lipsă. Au învățat că abundența sub toate formele ei le aparține de drept atunci când rămân conectați la spiritul lor și la Dumnezeu. Cei care ramân cu mintea blocată în lumea iluziilor de sine, ramân credincioși conceptului de  lipsă și “foc al iadului”.

Dar oare abundența inseamnă  “a avea” sau este mai degrabă o stare de a fi ?

Ne este tare frică, în vremurile tulburi pe care le trăim, că pierdem bruma de agoniseli materiale și confortul. Unii sunt săraci, alții au mai mult, iar alții au agonisit enorm, Ne e atât de frică să ne abandonăm Divinității încât suntem în stare să acceptăm orice pentru a rămâne conectați la o matrice care ne promite iluzia abundenței materiale prin conectarea la tehnologia materialistă. Dar despre tehnologia conștiinței  cine vorbește? Despre tehnologia interioară pe care a pus-o în noi Creatorul cine ne învață? Starea de libertate interioară nu poate fi egalată de nimic și nici compensată cu ceva. Lumina înseamnă simțirea acestei stări de libertate și pace și iubire și bucurie pe care nimic din afară nu o poate distruge. Această stare, odată gustată, nu poate fi uitată. Lumea exterioară te poate clătina, îndoi, batjocori, dar există acolo, în adâncuri, o ancoră puternică care nu te lasă să fii luat de vânt. Aceasta este abundența. Restul va veni exact atâta cât ai nevoie să vină pentru a-ți fi bine.

Miracolul si trupul au ceva în comun: și miracolul, și trupul sunt mijloace didactice. Ambele sunt instrumente sensibile prin intermediul cărora învățăm. Câtă vreme te crezi trup, ai nevoie de trup pentru a simți, prin el, efectele percepțiilor tale. Miracolele sunt valabile în lumea celor care se cred trup. Ele par a fi apanajul unora mai speciali, căci omul de rând, care se crede trup, nu crede că ar fi capabil să săvârșească miracole.  De fapt, el nu are încredere decât în ceea ce vede cu ochii lui, atinge cu mâinile lui și în ceea ce a învățat în școlile lumii. Din când în când vede că cineva mai “special” face miracole în viața lui și a altora. Nici prin cap nu-i trece că poate face la fel.

Lasă propria vindecare doar în mâinile medicilor pământului iar mintea o pune la dispoziția răspândacilor de știri. Cei mai mulți resping și blamează miracolul “de vindecare” – la orice s-ar referi aceasta: Miracol nu există – este o fabulație sau o pură întâmplare. Dar potențialul există în fiecare; E pus acolo de Cel care ne-a creat. Trebuie doar să îndeplinim o condiție:

Egalitatea nu înseamnă egalitate ACUM.

Când se va încheia Ispășirea, toate talentele vor fi împărtășite de toți Fiii lui Dumnezeu. (…) Toți copiii Lui au Iubirea Lui totală, și toate darurile lui sunt oferite, fără reținere și deopotrivă, tuturor.

“De nu veți fi precum pruncii” înseamnă că, de nu îți recunoști pe deplin dependența totală de Dumnezeu, nu poți cunoaște puterea reală a Fiului în adevărata lui relație cu Tatăl. (…) Toți frații mei sunt speciali. Dacă se cred lipsiți de ceva,percepția lor devine distorsionată. Când se întâmplă asta, relațiile întregii Fiimi, sau ale întregii familii dumnezeiești, se deteriorează.

În final, fiecare membru al familiei dumnezeiești trebuie să se întoarcă.

 

Miracolul e făcut să ne arate cine suntem și ce putem face atunci când suntem in comuniune cu Cel care ne-a Creat. Miracolul ne pune pe gânduri. În timpul cât se săvârșește un miracol, timpul dispare. Există timp în sens fizic, dar el nu mai este perceput de cei care participă la miracol.

Exemplul meu de miracole sunt ședințele de vindecare reconectivă. Fiecare primește miracolul pe care e pregătit să-l primească, dacă e pregătit să-l primească.

Pătrunde într-o lume a păcii și a liniștii de care rămâne uimit. Și acesta este un miracol. Uneori se vindecă fizic, alte ori își vindecă viața, dar de cele mai multe ori cad pe gânduri și întreabă: “Oare cum este posibil? Timpul nu mai e timp. E ceva ce nu am mai trăit până acum.”

Acesta este miracolul. Te pune pe gânduri. Și da, mulți se sperie de ceea ce experimentează în timpul acestor miracole.

Ce e adevărat e veșnic; Nu poate să se schimbe, nici nu poate fi schimbat. Spiritul e, așadar, inalterabil fiindcă e perfect deja, dar mintea poate alege ce preferă să slujească. Singura limită impusă alegerii pe care o face e că nu poate sluji la doi stăpâni. (…)mintea poate să devină mediul prin care spiritul creează. Dacă nu alege de bună voie să o facă, își păstrează potențialul creator, dar se supune unui control tiranic ( al ego-ului). Ați schimba mintea înseamnă a o pune la dispoziția adevăratei Autorități.

Dacă ești dispus să facilitezi miracole, pentru tine și pentru alții ( întoarce-te și vezi ce e miracolul) înseamnă că ai ales să-ți pui mintea în slujba lui Hristos și a Spiritului tău perfect. Rezultatul acestei decizii este plenitudinea vieții – pace, iubire, stabilitate, abundență și invulnerabilitate. Deciziile le iei din spirit și din inimă. Acțiunea de a te pune pe treabă și a gândi cu mintea egotică este abandonată. Informațiile și călăuzirea curg din alt tărâm. Punem întrebarea și așteptăm răspunsul, care va veni cumva, într-o formă pe care o vom recunoaște. Doar știm ce avem de făcut. Nu ne întrebăm, nu bâjbâim, nu gândim și nu facem planuri de acțiune. Doar știm. Știm în inima noastră ce avem de făcut. Dar a abandona mintea și gândirea egotică cere o perioadă de tranziție. Echilibrul și iluzia că deții controlul vieții vor începe să se destrame. Te simți instabil și nesigur. Oare știi să asculți vocea interioară? Sunt Întrebări pe care ți le pui o vreme, până când vei învăța să deosebești ceea ce vine din minte, de ceea ce vine din inimă și din spirit, deci de la Dumnezeu. Cu timpul doar vei știi, și nu te vei mai lăsa tulburat. Lumea te poate agresa, te poate umili, te poate îngenunchea în sens fizic, dar nu te poate zmulge din lumea ta cea nouă dar atât de veche, pentru că vei știi să recunoști adevărul, și nu te vei mai lăsa prostit.

(…) nimic nu e mai instabil decât o orientare răsturnată. Și nimic din ce o ține răsturnată nu poate spori stabilitatea.

Cine ai decis că ești, trup sau spirit? Care este percepția ta despre tine?

Dacă te percepi ca fiind trup, cu siguranță simți lipsuri și nevoi. Odată cu momentul “separării”, al “căderii”, sau al plecării din Paradis, am început să simțim lipsurile și nevoile, iar atunci când simțim că ne lipsește ceva, dăm de înțeles că ne-ar fi mai bine altfel; Și fie încercăm să umplem cu ceva acele lipsuri, fie ne prefacem că nu le vedem sau pur și simplu le acceptăm și trăim cu ele. Asta se întâmplă în lumea pe care noi o considerăm ca fiind singura lume reală, lumea materială. Aceasta este lumea dominată de ego. Iar aici, suntem învățați că trebuie să ne stabilim obiective,  să implementăm acțiuni, să evaluăm și să mergem mai departe. Ne stabilim noi obiective, din ce în ce mai performante, în speranța că vom deveni mai buni, că vom elimina lipsurile și nu vom mai avea nevoi. Dar, obiectivele sunt atinse, mintea ( ego-ul)  primește satisfacție iar noi simțim aceleași lipsuri, aceleași nevoi, mai mult,  din ce în ce mai mult. De ce? Există o lipsă pe care nu o înțelegem, un gol pe care nu știm cum să-l umplem, o nevoie pe care nu știm cum s-o satisfacem. Ele nu țin de ego, de stima de sine, ci de felul în care ne percem: trup sau spirit.

Trecerea de la ” a fi trup” la “a fi spirit” nu se face decât atunci când înțelegi că asta este de fapt singura nevoie reală pe care o ai; Sau poate că te crezi și trup, și spirit; Ori poate că ești un spirit care are o vreme un trup. Oricum ar fi, dacă simți o lipsă, sau o nevoie, înseamnă că este nevoie de o corecție, iar …

Sentimentul separării de Dumnezeu e singura lipsă pe care trebuie de fapt să o corectezi.

Indiferent cum ne-am percepe că suntem, faptul că simțim o lipsă denotă că suntem fragmentați, că funcționăm pe niveluri diferite – trupesc sau spiritual. Trupul e “jos”, pe pământ, pe când spiritul e “sus” în Cer. Credem că suntem separați de Dumnezeu, și nu credem că suntem una cu El. De fapt această necredință trebuie corectată.

Nu te poți purta cu eficacitate cât funcționezi la diferite niveluri. Cât o faci însă, corecția trebuie introdusă vertical, de jos în sus. Căci crezi că trăiești în spațiu, unde conceptele de “sus” și “jos” au înțeles. În fond,  spațiul e tot atât de lipsit de înțeles ca timpul. Ambele sunt doar niște credințe.

Deci adevăratul rost al lumii și al vieții aici, “jos” este să corectăm necredința în Unitate; adică, credința în separarea de Creator și de tot ceea ce percem că ar fi dincolo de limitele trupului nostru. Atunci când te simți separat, te simți singur, mic și neputincios. Și cum să nu-ți fie frică? Dar dacă am simți unitatea? Dacă am simți că suntem parte din Dumnezeu care ne-a creat din iubire? Ne-am simți iubiți așa cum se simt copiii? Ne-am simți ocrotiți? Ne-ar mai fi frică? Acolo unde e iubire nu există frică. Iar dacă frica și-a făcut loc, înseamnă că nu am avut ca străjer iubirea.

Frica o zămislim noi înșine cu mintea noastră. Frica e creația noastră și de aceea credem în ea. iar dacă credem în ea, nu-i vom putea controla efectele. Suntem creatori asemena Creatorului, dar numai în atitudine, nu și în conținut. Noi creem frică și din frică,.El creează viață și creează din iubire. El ne-a creat pe noi.

Noi credem în frică, pentru că e creația noastră. El crede în noi, pentru că suntem creația Lui.

Așadar, cum alegem să fim? Separați sau uniți?

Cum alegem să creem, din frică sau din iubire?

Din ce se nasc miracolele? Din frică, sau din iubire?

Miracolul urmează acest raționament:

.

Iubirea desăvârșită alungă frica.

Dacă frica există, 

Atunci iubirea desăvârșită nu există.

Dar

Numai iubirea desăvârșită există.

Dacă există frică, 

Ea produce o stare care nu există.

 

O stare care nu există decât în mintea noastră, a celor care ne credem separați de Dumnezeu.

Crede asta și vei fi liber. Numai Dumnezeu poate stabili soluția aceasta, iar credința aceasta este darul Lui.

“Dumnezeu lucrează prin oameni” – mereu auzim acest lucru.

Oamenii au trupuri pe care aleg să le folosească cum cred ei de cuviință. Unii le pun în slujba lui Dumnezeu și Îl lasă să lucreze prin ei, devenind -așa cum sunt numiți în Curs – “făcători de miracole”.

Cei mai mulți dintre noi alegem însă să ne folosim trupul pentru a ne servi în viața de zi cu zi și pentru a ne aduce diverse plăceri. Când se întâmplă asta, doar asta, impulsurile naturale “miraculoase” care există în stare latentă în fiecare dintre noi, sunt acoperite “cu o pătură groasă”. Ea face practic imposibilă conștientizarea capacităților noastre înăscute. Cât despre plăcere, se pare că plăcerea adevărată vine făcând voia lui Dumnezeu, iar negarea faptului că avem capacitatea de a săvârși miracole – de iubire, de iertare, de vindecare, etc. – înseamnă de fapt negare de Sine.

Puiul lui Dumnezeu, ai fost creat să creezi ce e bun, frumos și sfânt. Nu uita asta. Iubirea lui Dumnezeu e nevoită să se mai exprime un pic printr-un trup la altul, căci viziunea e încă atât de slabă. Îți poți folosi trupul cel mai bine ajutându-te de el la lărgirea percepției tale să poți dobândi adevărata viziune, de care ochiul fizic este incapabil. A învăța să facă asta e singura utilitate adevărată a trupului.

Miracolele – credință sau convingere?

Ce este fantezia?

Fantezia este un produs al imaginației, o plăsmuire, o născocire. Este capacitatea omului de a crea noi reprezentări pe baza percepțiilor sale sau pe baza ideilor acumulate anterior. Fantezia e o încercare de a denatura și controla realitatea conform unor nevoi false. Fantezia este așadar o viziune distorsioanată pentru că percepțiile obișnuite sunt percepțiile ego-ului.

În Curs învățăm despre două tipuri de percepții : percepții adevărate și percepții false. Percepțiile adevărate sunt neschimbătoare, pentru că ele concordă cu realitatea divină. Percepțiile false sunt schimbătoare, pentru că ele concordă cu “realitatea” ego-ului. Țin de personalitatea fiecăruia. Doi oameni nu percep la fel aceeași situație, dar fiecare crede cu tărie în propria lui reprezentare. Deci este vorba despre credință. Fiecare crede în propria lui realitate. Avem o singură realitate divină și miliarde de “realități” bazate pe fantezie.

Ești liber să crezi ce vrei iar ce faci demonstrează ce crezi.

Cu alte cuvinte esti liber să crezi în propriile fantezii și în fanteziile lumi, așa cum ești liber să crezi în miracolele pe care ai putea să le săvârșești dacă ai crede că ai capacitatea să le faci. O chestiune de credință.

Dar miracolele stau între credință și convingere.

Pentru cel care dorește să primească un miracol, este important ca el să creadă în miracole și în Dumnezeu.

Pentru cel care este dispus și pregătit să ofere miracole, el trebuie să creadă în miracole și în Dumnezeu – la început. Apoi, pe măsură ce facilitează miracole, credința se transformă în convingere. Credința te conectează în mod potențial la realitatea divină care are la bază unitatea Creației și aparteneța acesteia la Creator. Dumnezeu este Sursa miracolului. Făcătorul de miracole este canalul folosit de Dumnezeu pentru a face posibilă vindecarea. Și în fața faptului împlinit, credința se transformă în convingere. Miracolul ne acordă acces tuturor la adevărata realitate și la adevăratul nostru potențial.

Miracolul are trei componente: Prima este Dumnezeu – Sursa miracolului. A doua este cel care oferă (făcătorul de miracole, sau cel care facilitează miracolul). A treia este cel care primește miracolul.

În timpul unui miracol, cel care oferă și cel care primește se unesc ca fii ai lui Dumnezeu și pătrund pentru puțin timp în realitatea veșnică și neschimbătoare. Sunt una cu Dumnezeu și cu Fiimea.

Tu crezi în ce faci. Dacă oferi miracole, îți va fi la fel de tare credința în ele. Tăria convingerii tale va susține atunci tăria celui ce primește miracolul. Fanteziile devin total de prisos pe măsură ce caracterul complet satisfăcător al realității le devine evident atât celui ce dă, cât și celui ce primește.

Acesta este un curs de antrenare a minții.

Se cere antrenament. Orice făcător de miracole are nevoie de pregătire.

Ca practician de Vindecare Reconectivă am trecut prin această experiență, și cât de mult mi-ar plăcea ca cei care solicită o ședință de vindecare să citească măcar puțin aceste lecții din Curs de miracole. Vindecarea e de la Dumnezeu. Niciun om nu poate oferi o vindecare de unul singur. Vindecarea se decide doar între Dumnezeu și cel care primește. În timpul vindecării Dumnezeu ne unește pe amândoi, și pe noi doi, cu El. Numai așa, în Unitate deplină, poate avea loc miracolul.

Mai mult despre Vindecarea Reconectivă ( Reconnective Healing) puteți citi aici

Toată învățarea implică atenție și studiu la un anumit nivel. E nevoie de o bază solidă din cauza confuziei dintre frică și venerație(…).

Câțiva dintre pașii de mai târziu ai acestui curs implică o abordare mai directă a lui Dumnezeu Însuși. Nu ar fi înțelept să începi executarea acestor pași fără o pregătire atentă, căci venerația se va confunda altfel cu frica, iar experiența va fi mai degrabă traumatică decât beatifică. Vindecarea, în final, e de la Dumnezeu.

Ideea zilei de astăzi este un alt pas în procesul prin care înveți că gândurile care dau naștere la ceea ce vezi nu sunt niciodată neutre sau neimportante” și ” nu se referă atât la ce vezi, cât la felul în care vezi “.( Curs de miracole)

Felul în care gândesc este strîns legat de felul în care eu văd lumea și viața. Dar sălașul gândurilor este mintea, iar mințile noastre sunt interconectate. Adevărata comunicare nu se realizează la nivelul trupurilor, ci la nivelul minții. De aceea, felul în care eu văd lumea are efect asupra tuturor. Mai întâi asupra celor apropiați și apoi asupra celor pe care cred că nu-i cunosc și cărora consider că nu le pot influența în mod esențial viața.

De 3-4 ori astăzi, timp de un minut, îți stabilești într-un mod aleatoriu subiectele la care aplici ideea zilei și îți focalizezi privirea asupra lor.

Spui pentru fiecare subiect în parte:

La sfârșitul intervalului practic repeți afirmația generală:

Nu resimt de unul singur efectele felului meu de a vedea .

Pentru că suntem în plină pandemie, iată ca exemplu două moduri diferite de a vedea lucrurile și două posibile direcții de evoluție cu efecte  pe termen lung asupra noastră a tuturor: Luis Pasteur(1822-1895) versus Antoine Bechampe ( 1816-1908). 

Amândoi făceau cercetări în domeniul biologiei dar unul singur a devenit celebru și și-a pus amprenta asupra lumii: Pasteur.

Studiind sângele viu, omul de știință Antoine Bechamp a observat că atât în interiorul celulelor cât și în exteriorul corpului se găsesc niște organisme foarte mici, numite mycrozime. Acestea se află la originea vieții, fiind întâlnite la oameni, animale, vegetale și la microorganisme. La om, boala survine atunci când un dezechilibru perturbă funcționarea normală a mycrozimelor ( subnutriție, intoxicații, mizerie, stres fizic sau moral…).  Bechamp vede microbul ca pe un prieten interior al organismului care tinde să restabilească echilibrul atunci când conflictul biologic a fost soluționat.
Mai târziu, Gaston Naessense( 1924-2008) a inventat un microscop cu care putea vedea foarte bine mycrozimele lui Bechamp pe care le-a numit somatide (coloide de lumină). El afirmă că aceasta este cea mai mică particulă vie a materiei, poate lua orice formă și este sursa vieții. Somatida este nemuritoare. Atâta timp cât se găsește într-un organism viu și sănătos, ea nu poate fi distrusă prin niciun mijloc fizic sau chimic. La moartea noastră, asigură descompunerea în componentele de bază ( oxigen, hidrogen, carbon), după care redevine somatidă și se reîntoarce în natură

Pasteur a declarat că micile organisme (microbi, viruși, etc.) sunt inamicii noștri împotriva cărora trebuie să declarăm război.  Pasteur a devenit simbolul victoriei asupra microbilor și epidemiilor, iar numele lui a devenit cotidian: pasteurizarea laptelui, a brânzei, etc. Institutul Pasteur este renumit pentru vaccinurile sale. Întreaga industrie farmaceutică își are originile în felul în care Pasteur a văzut lucrurile la momentul respectiv.

***

1: Curs de Miracole: Culegere de exerciții pentru studenți, p.28

    Fundația pentru Pace Lăuntrică, Editura Centrum, Polonia -2007

http://entityart.co.uk/the-germ-theory-deception-viruses-5g-agenda-vaccines-louis-pasteur-bechamp-terrain-theory-coronavirus/

      Conform indicațiilor din Curs, metoda generală de efectuare a exercițiilor – care poate fi păstrată și după ce s-a parcurs întregul Curs și ai rămas sub îndrumarea profesorului lăuntric, este următoarea:

      Dimineața, seara sau în cursul zilei aloci exercițiilor o perioadă de timp conform indicațiilor din Curs. La începutul intervalului, de regulă dimineața, se citește lecția și se repetă cu ochii închiși ideea zilei sau acele idei din lecție care au avut ecou în inima ta. Apoi, tot cu ochii închiși, te abandonezi lui Dumnezeu în perfectă liniște și total relaxat. Este practic o perioadă de meditație pe parcursul căreia gândurile de tot felul îți vor da târcoale. Pentru a le îndepărta e suficient ca, atunci când apar, să repeți ideea zilei și să te adâncești din nou în meditație – fără gânduri, fără dorințe, fără așteptări: doar tu cu Sinele tău, în perfectă liniște. Vei sta așa atâta timp cât te vei simți bine. Este recomandat să-ți alegi o poziție comodă în care să te simți bine și să fii complet relaxat. Deși în Curs nu sunt date indicații specifice privind poziția în afară de faptul că este indicat să stai “în capul oaselor”, probabil că pentru majoritatea oamenilor este foarte bună poziția așezat pe un scaun cu spatele drept și palmele pe genunchi. O relaxare completă se poate obține și întins pe spate, dar numai dacă ești foarte odihnit și nu există riscul să adormi, mai ales seara sau în cursul zilei.

       Este recomandat ca intervalul de dimineață să se efectueze imediat după trezire, sau cât de repede se poate, iar cel de seară imediat înainte de culcare.

Pictorii ne lasă pe noi să alegem dacă tabloul este urât sau frumos. În realitate gândul nostru determină modul în care percem tabloul și nu tabloul determină gândurile pe care le emitem, referitoare la el. Frumusețea este asociată de regulă cu lumina, pe când urâtul cu întunericul. Dar dacă nu este așa?

În mod obișnuit un tablou este frumos dacă îți creează o anumită stare de bine și urât dacă îți stârnește teamă sau îți induce un anumit disconfort. Dar ce-ar fi să nu mai lași tabloul să se joace cu percepțiile tale, ci mai degrabă să vezi ce anume ai putea gândi despre acel tablou astfel încât să-ți creeze exact starea pe care o dorești? Dacă ai privi grotescul ca pe o glumă bună, ceva de care să te amuzi? Poate că pictorul asta a și făcut: a vrut să se joace și să se amuze pe seama numărului infinit de percepții pe care le poate stârni în ochii privitorului. Poate că stă ascuns într-un colțișor și privește amuzat reacțiile celor care-i privesc tabloul. Poate că nu vrea să transmită un mesaj, ci mai degrabă te lasă pe tine să-ți găsești mesajul.

Într-un interviu în care vorbește despre picturile sale ce țin mai degrabă de estetica urâtului,  pictorul Vereș Szabolcs răspunde în felul următor:

Î:Ce fel de reacții ai vrea să transmită tabloutile tale și când consideri că sunt terminate?

R: Nu prea mă interesează ce fel de reacții transmit cu portretele mele și le consider terminate când vreau eu.

Î: Ce înseamnă pentru tine frumosul?
R: Fascinant

Î: Și urâtul?
R: La fel.

Exercițiul de astăzi mai face un pas: un pas spre identificarea cauzei și efectului.

Ideea din exercițiul anterior, ” Nu am gânduri neutre” conduce firesc la concluzia că ” Nu văd lucruri neutre”. Cauza este gândul, iar efectul este imaginea pe care o proiectez asupra lucrurilor pe care le văd, determinată de gândul pe care l-am avut despre acel lucru.

” Întotdeauna gândul vine mai întâi, în ciuda tentației de-a crede că este invers. Nu așa gândește lumea, dar trebuie să înveți că tu gândești așa. Dacă nu ar fi așa, percepția nu ar avea cauză, și ar fi ea însăși cauza realității”

Exercițiul se face cu ochii deschiși.

În primul rând repeți ideea zilei:

Apoi te uiți în jur oprindu-ți privirea asupra fiecărui lucru pe care-l observi. Nu emiți judecăți asupra a ceea ce vezi. Nu faci distincții între ce consideri animat sau neanimat, plăcut sau neplăcut, viu sau neviu, frumos sau urât. Cursul ne avertizează că nu suntem deocamdată conștienți de gânduri care să fie realmente în ton cu adevărul și prin urmare, realmente fericite. Noi vedem ceea ce gândim sau ceea ce știm despre acel lucru. Recunoaștem acest lucru și aplicăm ideea zilei după modelul de mai jos:

Nu văd  …acest tablou… ca fiind neutru, pentru că gândurile mele despre …acest tablou… nu sunt neutre.

Nu văd …ploaia de afară… ca pe ceva neutru, pentru că gândurile mele despre …ploaie… nu sunt neutre.

Nu ai gânduri neutre.

O zi cu ploaie este exact ceea ce gândești tu despre ea.

           Exercițiul se repetă de 3-4 ori pe parcursul zilei, timp de un minut.

**

  1: Curs de miracole: Culegere de exerciții pentru studenți, p.27
2: theseedersreport.ro –  Interviu cu pictorul Vereș Szabolcs

      Conform indicațiilor din Curs, metoda generală de efectuare a exercițiilor – care poate fi păstrată și după ce s-a parcurs întregul Curs și ai rămas sub îndrumarea profesorului lăuntric, este următoarea:

      Dimineața, seara sau în cursul zilei aloci exercițiilor o perioadă de timp conform indicațiilor din Curs. La începutul intervalului, de regulă dimineața, se citește lecția și se repetă cu ochii închiși ideea zilei sau acele idei din lecție care au avut ecou în inima ta. Apoi, tot cu ochii închiși, te abandonezi lui Dumnezeu în perfectă liniște și total relaxat. Este practic o perioadă de meditație pe parcursul căreia gândurile de tot felul îți vor da târcoale. Pentru a le îndepărta e suficient ca, atunci când apar, să repeți ideea zilei și să te adâncești din nou în meditație – fără gânduri, fără dorințe, fără așteptări: doar tu cu Sinele tău, în perfectă liniște. Vei sta așa atâta timp cât te vei simți bine. Este recomandat să-ți alegi o poziție comodă în care să te simți bine și să fii complet relaxat. Deși în Curs nu sunt date indicații specifice privind poziția în afară de faptul că este indicat să stai “în capul oaselor”, probabil că pentru majoritatea oamenilor este foarte bună poziția așezat pe un scaun cu spatele drept și palmele pe genunchi. O relaxare completă se poate obține și întins pe spate, dar numai dacă ești foarte odihnit și nu există riscul să adormi, mai ales seara sau în cursul zilei.

       Este recomandat ca intervalul de dimineață să se efectueze imediat după trezire, sau cât de repede se poate, iar cel de seară imediat înainte de culcare.

Începând cu exercițiul de astăzi, învățăm să conștientizăm prezența gândurilor care “bâzâie” permanent în mintea noastră și să spulberăm credința că aceste gânduri nu au nici un efect.

Efectul imediat și sesizabil este scăderea nivelului  de energie vitală. N-ați fost niciodată năpădiți de “gânduri rele” și nu v-ați simțit niciodată “secați”? N-ați fost niciodată euforici, visând, țesând planuri, imaginându-vă “cum ar fi dacă…?”, trăind în avans diverse acțiuni și nu v-ați simțit, la final, la fel de secătuiți de energie?

În călătoriile sale în afara corpului, Robert Monroe, numea zona subtilă din imediata apropiere a Pământului ca fiind “banda de zgomot” generată de gândurile oamenilor, iar  Edgar Cayce a explicat că  “fiecare acțiune și gând al oricărui individ lasă o amprentă asupra Conștiinței Universale, amprentă care poate fi citită prin puteri paranormale. El corelează aceasta cu conceptul hindus de înregistrare akashică, ce reprezintă un film eteric quadri-dimensional pe care acțiunile și gândurile sunt înregistrate și pot fi citite în orice moment.”

Tot ce vedem în jurul nostru este rezultatul gândurilor noastre, ale tuturor.

Fiecare gând creează în acord cu el: adevărat sau fals. Fie extinde adevărul, fie multiplică iluziile. Fiecare gând aduce pace sau război, frică sau iubire.

Să observăm gânditorul și să încercăm să ne privim mintea din exterior!
În cartea sa, Puterea prezentului, Eckhart Tolle spunea :

Așa cum câinilor le place foarte mult să roadă oase, mintea adoră să se ocupe de probleme. Acesta este motivul pentru care rezolvă cuvinte încrucișate și construiește bombe atomice. Dați-mi voie să vă pun o întrebare: Vă puteți elibera de mintea dumneavoastră ori de câte ori doriți? Ați descoperit butonul de “închidere”?…

Când o persoană se duce la doctor și spune: ” Aud o voce în capul meu”, probabil că va fi trimisă la psihiatru…

Ați întâlnit pe stradă “nebuni” care vorbesc fără oprire, cu voce tare sau mormăind în barbă. Ei bine, acest lucru nu diferă foarte mult de ceea ce faceți dvs. înșivă și toți oamenii “normali” cu excepția faptului că nu vorbiți cu voce tare…..

Uneori, această bandă de magnetofon care zbârnâie în fundal este însoțită de imagini sau  filme mentale.

Cu ochii închiși, identificăm toate gândurile care ne trec prin minte. Nu contează nici cât de nesemnificative par, nici calitățile pe care i le atribuim.

Repetăm mai întâi ideea zilei: “Nu am gânduri neutre”. Apoi, de fiecare dată când  identificăm un gând spunem:

Gândul acesta despre……….. nu este un gând neutru.

El lasă o urmă în viața mea și univers.

Astăzi vor fi patru-cinci intervale practice de câte un minut, dar dacă ți se pare mult poți face numai trei. Oricând pe parcursul zilei apare un gând care produce neliniște ne putem retrage și exersa în liniște ideea zilei aplicată la gândul respectiv.

***

1. *** Curs de Miracole – Culegere de exerciții pentru studenți.
2. Explicația editorului american John van Auken asupra discursurilor lui Edgar Cayce.
3. Eckhart Tolle:Puterea Prezentului, Editura Curtea Veche, București, 2012 .

      Conform indicațiilor din Curs, metoda generală de efectuare a exercițiilor – care poate fi păstrată și după ce s-a parcurs întregul Curs și ai rămas sub îndrumarea profesorului lăuntric, este următoarea:

      Dimineața, seara sau în cursul zilei aloci exercițiilor o perioadă de timp conform indicațiilor din Curs. La începutul intervalului, de regulă dimineața, se citește lecția și se repetă cu ochii închiși ideea zilei sau acele idei din lecție care au avut ecou în inima ta. Apoi, tot cu ochii închiși, te abandonezi lui Dumnezeu în perfectă liniște și total relaxat. Este practic o perioadă de meditație pe parcursul căreia gândurile de tot felul îți vor da târcoale. Pentru a le îndepărta e suficient ca, atunci când apar, să repeți ideea zilei și să te adâncești din nou în meditație – fără gânduri, fără dorințe, fără așteptări: doar tu cu Sinele tău, în perfectă liniște. Vei sta așa atâta timp cât te vei simți bine. Este recomandat să-ți alegi o poziție comodă în care să te simți bine și să fii complet relaxat. Deși în Curs nu sunt date indicații specifice privind poziția în afară de faptul că este indicat să stai “în capul oaselor”, probabil că pentru majoritatea oamenilor este foarte bună poziția așezat pe un scaun cu spatele drept și palmele pe genunchi. O relaxare completă se poate obține și întins pe spate, dar numai dacă ești foarte odihnit și nu există riscul să adormi, mai ales seara sau în cursul zilei.

       Este recomandat ca intervalul de dimineață să se efectueze imediat după trezire, sau cât de repede se poate, iar cel de seară imediat înainte de culcare.

Exercițiul de astăzi din Curs de Miracole este punctul de start pentru maratonul pe parcursul căruia vom învăța să ne activăm adevărata vedere. Cum o vom face, ce instrumente ne oferă, vom vedea pe parcurs.

Să ne amintim că scopul declarat în lucrare al acestor exerciții de antrenament este să ne obișnuim mintea, sistematic, cu o percepție diferită a tuturor făpturilor și lucrurilor din lume. În plus, partea teoretică care stă la baza acestor exerciții este prezentată în Text – prima parte a lucrării. Suntem informați de la început că aceste două instrumente pot ajuta orice om obișnuit să-și schimbe radical ideile pe care le are despre realitatea în care trăim într-un mod natural într-o perioadă de aproximativ un an de zile.

Pentru a ne face mai ușor drumul, suntem lăsați să întrezărim puțin din ceea ce ar trebui să obținem în final. Totul se realizează cu pași mărunți, chiar dacă tentația de a trage cu ochiul la ce va urma este foarte mare. Oricum, fiecare exercițiu necesită maximă atenție și mai ales disponibilitate în a accepta ideile și a ne lăsa conduși pe acest drum.

Sigur, toate aceste idei pot fi obținute și în cadrul unor cursuri organizate în care sunt  transmise într-un timp scurt pachete mari de informație, fiind de asemenea activate (sau poate nu !!!) diferite abilități naturale pe care le avem fiecare dintre noi.

Iată ce spune:

Această idee introductivă la procesul de plăsmuire de imagini pe care îl numești vedere, nu va însemna mare lucru pentru tine. Vei începe să o înțelegi când vei vedea mici chenare de lumină în jurul acelorași obiecte familiare pe care le vezi acum. Acesta este începutul adevăratei viziuni.

Pe măsură ce înaintăm, poți avea multe “episoade luminoase”. Sunt semne că îți deschizi în sfârșit ochii. Ele nu vor persista, pentru că sunt doar simboluri ale percepției adevărate, neavând legătură cu cunoașterea. Dar îți vor pregăti calea către ea.

Vederea, așa cum o cunoaștem noi, este de fapt o “plăsmuire de imagini” iar gândurile noastre apar tot ca imagini. Am atribuit ochilor trupului nostru falsa funcție de a înlocui adevărata viziune cu iluzia vederii.

Filmul de mai jos ar putea fi de ajutor înainte de a vedea ce trebuie făcut pe parcursul perioadei practice de exersare, cel puțin ca motivație pentru a întrezări “linia de sosire”.

Un film despre unitate, iubire și viziune:

Întâi repetăm ideea zilei:  

• Acest creion este o imagine plăsmuită de mine.

• Acest birou este o imagine plăsmuită de mine.

Se vor alege puține obiecte pe parcursul minutului de antrenament, pentru a putea fi executat corect.

Exercițiul poate fi repetat de 3 ori pe parcursul zilei dar și ori de câte ori ni se oprește privirea asupra unui obiect și dorim să aplicăm ideea .

***

Curs de Miracole: Culegere de exerciții pentru studenți, p.24

Fundația pentru Pace Lăuntrică, Editura Centrum, Polonia -2007

      Conform indicațiilor din Curs, metoda generală de efectuare a exercițiilor – care poate fi păstrată și după ce s-a parcurs întregul Curs și ai rămas sub îndrumarea profesorului lăuntric, este următoarea:

      Dimineața, seara sau în cursul zilei aloci exercițiilor o perioadă de timp conform indicațiilor din Curs. La începutul intervalului, de regulă dimineața, se citește lecția și se repetă cu ochii închiși ideea zilei sau acele idei din lecție care au avut ecou în inima ta. Apoi, tot cu ochii închiși, te abandonezi lui Dumnezeu în perfectă liniște și total relaxat. Este practic o perioadă de meditație pe parcursul căreia gândurile de tot felul îți vor da târcoale. Pentru a le îndepărta e suficient ca, atunci când apar, să repeți ideea zilei și să te adâncești din nou în meditație – fără gânduri, fără dorințe, fără așteptări: doar tu cu Sinele tău, în perfectă liniște. Vei sta așa atâta timp cât te vei simți bine. Este recomandat să-ți alegi o poziție comodă în care să te simți bine și să fii complet relaxat. Deși în Curs nu sunt date indicații specifice privind poziția în afară de faptul că este indicat să stai “în capul oaselor”, probabil că pentru majoritatea oamenilor este foarte bună poziția așezat pe un scaun cu spatele drept și palmele pe genunchi. O relaxare completă se poate obține și întins pe spate, dar numai dacă ești foarte odihnit și nu există riscul să adormi, mai ales seara sau în cursul zilei.

       Este recomandat ca intervalul de dimineață să se efectueze imediat după trezire, sau cât de repede se poate, iar cel de seară imediat înainte de culcare.

 Lumea pe care o vezi nu are nimic de-a face cu realitatea. E doar o plăsmuire de-a ta și nu există.

Ideea de astăzi este un alt pas în procesul prin care înveți să te desprinzi de gândurile pe care le-ai scris pe fața lumii și să vezi Cuvântul lui Dumnezeu în locul lor. Primii pași în acest schimb, care pe drept cuvânt se poate numi mântuire, pot fi foarte dificili și chiar foarte dureroși. Unii dintre ei te pot duce direct în sânul fricii. Nu vei fi lăsat acolo. O vei depăși și o vei lăsa cu mult în urmă. Ne îndreptăm spre siguranță și pace deplină.

Exercițiile se fac astăzi cu ochii închiși. Sunt recomandate trei intervale practice de câte un minut.

Gîndește-te cu ochii închiși la toate ororile lumii care te impresionează, îți tulbură liniștea și te înfricoșează. Alege acele lucruri rele de care ți-e frică în mod special și care crezi că ți se pot întâmpla ție sau celor dragi.

Te uiți la propriul tău repertoriu de orori. Aceste lucruri fac parte din lumea pe care o vezi. Unele dintre ele sunt iluzii împărtășite ( cu alții, cu lumea – orori comune), iar altele fac parte din iadul tău personal.

Fii cât mai concret și aplică ideea zilei fiecărei orori care stârnește frică în tine după modelul:

Ceea ce Dumnezeu nu a creat există doar în mințile noastre.  De ce dăm vina pe El? În lumea reală, creată de El, ororile nu există. De aceea nu au înțeles. De aceea lumea vizibilă este o lume fără înțeles. Ea are realitate cât timp alegem să o plăsmuim cu ajutorul minții egotice. Dacă mintea noastră și Mintea lui Dumnezeu s-ar uni, lumea reală ar putea să o spulbere pe cea iluzorie. Lumea reală este creată de Dumnezeu. Lumea iluzorie este creată de noi.

Astăzi exercițiul se referă doar la orori, pentru că acestea ne țin încătușați în frică, ori scopul nostru este să pășim dincolo de ea. Zilele trecute am învățat să nu alegem în mod conștient numai gândurile bune sau numai pe cele rele, să nu le acordăm o semnificație aparte. Oricum ar fi, ele creează o lume fără înțeles. Deosebirea este că gândurile “bune” te  ridică pe un nivel superior de energie, iar cele “rele” te țin blocat în energia joasă a fricii, îngrijorării și depresiei.

Recunoscând faptul că ceea ce există doar în mintea noastră nu are înțeles atâta vreme cât nu există și în mintea lui Dumnezeu, la finalul fiecărui interval practic repetăm ideea:

Dumnezeu nu a creat o lume fără înțeles.

Ideea zilei poate fi aplicată într-un mod foarte concret la orice neliniște apare în cursul zilei.

***

Sursa:

Curs de Miracole: Culegere de exerciții pentru studenți, p.22-23

    Fundația pentru Pace Lăuntrică, Editura Centrum, Polonia -2007

      Conform indicațiilor din Curs, metoda generală de efectuare a exercițiilor – care poate fi păstrată și după ce s-a parcurs întregul Curs și ai rămas sub îndrumarea profesorului lăuntric, este următoarea:

      Dimineața, seara sau în cursul zilei aloci exercițiilor o perioadă de timp conform indicațiilor din Curs. La începutul intervalului, de regulă dimineața, se citește lecția și se repetă cu ochii închiși ideea zilei sau acele idei din lecție care au avut ecou în inima ta. Apoi, tot cu ochii închiși, te abandonezi lui Dumnezeu în perfectă liniște și total relaxat. Este practic o perioadă de meditație pe parcursul căreia gândurile de tot felul îți vor da târcoale. Pentru a le îndepărta e suficient ca, atunci când apar, să repeți ideea zilei și să te adâncești din nou în meditație – fără gânduri, fără dorințe, fără așteptări: doar tu cu Sinele tău, în perfectă liniște. Vei sta așa atâta timp cât te vei simți bine. Este recomandat să-ți alegi o poziție comodă în care să te simți bine și să fii complet relaxat. Deși în Curs nu sunt date indicații specifice privind poziția în afară de faptul că este indicat să stai “în capul oaselor”, probabil că pentru majoritatea oamenilor este foarte bună poziția așezat pe un scaun cu spatele drept și palmele pe genunchi. O relaxare completă se poate obține și întins pe spate, dar numai dacă ești foarte odihnit și nu există riscul să adormi, mai ales seara sau în cursul zilei.

       Este recomandat ca intervalul de dimineață să se efectueze imediat după trezire, sau cât de repede se poate, iar cel de seară imediat înainte de culcare.

În exercițiul de astăzi Cursul plasează această  lume fără înțeles  într-un spațiu oarecum vid: între lumea subiectivă creată de fiecare ( lumea eului sau a ego-ului) și lumea lui Dumnezeu.

O lume fără înțeles practic nu poate exista. Sunt doi autori care pot scrie ceva pe această pagină goală: tu  și  Dumnezeu.

Dar cum de stârnește această lume “vidă” frică?

Se pare că această frică apare în toți cei care trăiesc cu convingerea că sunt separați de Dumnezeu și de Creația Sa. Frica este legată probabil de frica de Dumnezeu înrădăcinată în adâncul nostru.  Lumea fără înțeles reprezintă o situație în care Dumnezeu și eul își “dispută” dreptul de a-și scrie propriul înțeles în spațiul lăsat liber de lipsa oricărui înțeles. Aceasta este o afirmație preluată din Curs.

Omul (eul) nu poate privi lumea fără să judece, să emită păreri, să proiecteze propriile percepții în acel spațiu gol.  În felul acesta  eul se asigură că este viu, că trăiește, gândește, există și are putere.  Lumea goală, fără înțeles, trebuie să devină lumea lui, pentru că altfel l-ar cuprinde frica, frica de a se abandona vidului, caz în care i se demonstrează neputința și irealitatea.

Exercițiul de astăzi ne invită să privim fără frică acest vid, această pagină goală care se desfășoară în fața noastră:

De trei – patru ori pe zi, timp de un minut, închidem ochii și repetăm ideea zilei. Apoi deschidem ochii și privim relaxați lumea din jurul nostru.

După un minut, după ce am privit detașați lumea din jur, închidem ochii și ne spunem:

O lume fără înțeles stârnește frică deoarece cred că mă iau la întrecere cu Dumnezeu.

“S-ar putea să nu îți poți stăpâni o reacție de împotrivire, într-o formă sau alta, la această afirmație conclusivă. Indiferent de forma pe care ar lua-o această împotrivire, adu-ți aminte că ți-e frică de fapt de un asemenea gând din cauza “răzbunării” din partea “dușmanului”. 

Pe o pagină goală poate fi scrisă orice poveste și putem să scriem povestea în mai multe moduri:

• De capul nostru.
• Să scriem povestea împreună cu Dumnezeu.
• Să-l lăsăm pe Dumnezeu să scrie povestea.

Cei mai mulți dintre noi scriem povestea de capul eului nostru. Nu-l luăm pe Dumnezeu drept coautor. Atunci, cumva, credem că va veni și ziua în care povestea va fi judecată și va primi o notă. Sau poate vom fi judecați pentru că nu l-am lăsat pe Dumnezeu să scrie povestea. Așa îmi explic eu apariția fricii. Tu trebuie să fii atent la semnele evidente sau mai ascunse de frică pe care aceste afirmații le stârnesc în sufletul tău. Citește exercițiul din carte și aplică-l pur și simplu așa cum îl pricepi tu. În fond nu e nevoie de prea multe explicații. Înțelegerea va veni pe parcurs.

***

1: Curs de Miracole: Culegere de exerciții pentru studenți, p.20-21

    Fundația pentru Pace Lăuntrică, Editura Centrum, Polonia -2007

      Conform indicațiilor din Curs, metoda generală de efectuare a exercițiilor – care poate fi păstrată și după ce s-a parcurs întregul Curs și ai rămas sub îndrumarea profesorului lăuntric, este următoarea:

      Dimineața, seara sau în cursul zilei aloci exercițiilor o perioadă de timp conform indicațiilor din Curs. La începutul intervalului, de regulă dimineața, se citește lecția și se repetă cu ochii închiși ideea zilei sau acele idei din lecție care au avut ecou în inima ta. Apoi, tot cu ochii închiși, te abandonezi lui Dumnezeu în perfectă liniște și total relaxat. Este practic o perioadă de meditație pe parcursul căreia gândurile de tot felul îți vor da târcoale. Pentru a le îndepărta e suficient ca, atunci când apar, să repeți ideea zilei și să te adâncești din nou în meditație – fără gânduri, fără dorințe, fără așteptări: doar tu cu Sinele tău, în perfectă liniște. Vei sta așa atâta timp cât te vei simți bine. Este recomandat să-ți alegi o poziție comodă în care să te simți bine și să fii complet relaxat. Deși în Curs nu sunt date indicații specifice privind poziția în afară de faptul că este indicat să stai “în capul oaselor”, probabil că pentru majoritatea oamenilor este foarte bună poziția așezat pe un scaun cu spatele drept și palmele pe genunchi. O relaxare completă se poate obține și întins pe spate, dar numai dacă ești foarte odihnit și nu există riscul să adormi, mai ales seara sau în cursul zilei.

       Este recomandat ca intervalul de dimineață să se efectueze imediat după trezire, sau cât de repede se poate, iar cel de seară imediat înainte de culcare.

Acest exercițiu corectează ideea că ” te supără o lume înfricoșătoare, sau tristă, sau violentă, sau dementă”.1

Conform ideii din exercițiul 11, gândurile noastre determină lumea pe care o vedem și mai mult, noi acordăm propria noastră semnificație atât gândurilor cât și lumii pe care acestea o creează.

Atributele asociate lumii sunt date de noi. ” Lumea în sine nu are înțeles”1

Exercițiul se face cu ochii deschiși.

Într-o stare relaxată privim lumea din jurul nostru. Privim totul într-un ritm foarte lent dar constant.  Trebuie să ne deprindem să acordăm aceeași valoare la toate, motiv pentru care vom privi lucrurile cu aceeași atenție și alocându-le același  timp.

În timp ce privim, atribuim lumii pe care o vedem însușirile care ne vin în gând – bune sau rele – și ne spunem:

Calitatea aparentă a atributelor folosite ( rea, bună, frumoasă, urâtă…) nu contează. Ceea ce contează este un lucru destul de subtil și care ne poate scăpa: acela că o lume „frumoasă” implică existența unei lumi „urâte”,  o lume este „agitată”  în comparație cu una „liniștită”, etc. Osho spunea că „sfinții” nu pot exista fără „păcătoși”.

În accepțiunea Cursului, o lume fără înțeles este doar o lume: nici bună, nici rea, nici frumoasă, nici urâtă, fără sfinți sau păcătoși. Lumea pe care te superi este o lume pe care o judeci în raport cu extremele implantate în mintea ta. Așa că în timpul exercițiului doar privește și fii atent la gândurile care-ți apar în minte referitoare la lucrul asupra căruia îți oprești privirea.  La sfârșitul exercițiului adaugă afirmația:

Dar mă supăr pentru că văd o lume fără înțeles.

   ” Dacă ai accepta lumea ca lipsită de înțeles și ai lăsa adevărul să fie scris pe fața ei în loc de ce scrii tu, te-ar face nemaipomenit de fericit. Dar, din moment ce este fără înțeles, te simți nevoit să scrii pe fața ei ce vrei să fie. Tocmai asta vezi în ea….Sub cuvintele tale stă scris Cuvântul lui Dumnezeu. Adevărul te supără acum, dar, când se șterg cuvintele tale, le vei vedea pe ale Lui. Acesta este scopul ultim al acestor exerciții”1

 

           Exercițiul se repetă de 3-4 ori pe parcursul zilei, timp de un minut.

***

1: Curs de Miracole: Culegere de exerciții pentru studenți, p.18-19

    Fundația pentru Pace Lăuntrică, Editura Centrum, Polonia -2007

      Conform indicațiilor din Curs, metoda generală de efectuare a exercițiilor – care poate fi păstrată și după ce s-a parcurs întregul Curs și ai rămas sub îndrumarea profesorului lăuntric, este următoarea:

      Dimineața, seara sau în cursul zilei aloci exercițiilor o perioadă de timp conform indicațiilor din Curs. La începutul intervalului, de regulă dimineața, se citește lecția și se repetă cu ochii închiși ideea zilei sau acele idei din lecție care au avut ecou în inima ta. Apoi, tot cu ochii închiși, te abandonezi lui Dumnezeu în perfectă liniște și total relaxat. Este practic o perioadă de meditație pe parcursul căreia gândurile de tot felul îți vor da târcoale. Pentru a le îndepărta e suficient ca, atunci când apar, să repeți ideea zilei și să te adâncești din nou în meditație – fără gânduri, fără dorințe, fără așteptări: doar tu cu Sinele tău, în perfectă liniște. Vei sta așa atâta timp cât te vei simți bine. Este recomandat să-ți alegi o poziție comodă în care să te simți bine și să fii complet relaxat. Deși în Curs nu sunt date indicații specifice privind poziția în afară de faptul că este indicat să stai “în capul oaselor”, probabil că pentru majoritatea oamenilor este foarte bună poziția așezat pe un scaun cu spatele drept și palmele pe genunchi. O relaxare completă se poate obține și întins pe spate, dar numai dacă ești foarte odihnit și nu există riscul să adormi, mai ales seara sau în cursul zilei.

       Este recomandat ca intervalul de dimineață să se efectueze imediat după trezire, sau cât de repede se poate, iar cel de seară imediat înainte de culcare.

Iată prima idee de până acum legată de o fază majoră a procesului de corecție: inversarea gândirii lumii. Există impresia că lumea determină ce percepi. Lecția de astăzi introduce conceptul că gândurile tale determină lumea pe care o vezi. Bucură-te să exersezi ideea în forma ei inițială, căci în ideea aceasta ți se asigură eliberarea. Cheia iertării stă în ea.

Mai ales partea introductivă a ideii trebuie exersată cât se poate de lejer. Ea conține temelia păcii, a relaxării și a eliberării de griji pe care încercăm să le dobândim.

De la percepția subiectivă la percepția adevărată: acesta este drumul pe care ne-am angajat să-l parcurgem în ritmul acestui curs. Cât privește pasul final, cel de la percepția adevărată la cunoaștere, îl lăsăm în seama Divinității. Nu mai depinde de noi să facem acest ultim pas, este ceva ce se întâmplă în mod natural atunci când suntem pregătiți pentru asta.

Dar ce este percepția? Este reflectarea subiectivă în conștiința oamenilor a obiectelor și fenomenelor lumii înconjurătoare care acționează direct asupra lor în funcție de experiențele anterioare. Așa că lumea pe care o vede cineva este rezultatul acestei reflectări. Pentru că este pur subiectivă, lumea pe care o vede nu este în concordanță cu lumea reală. Fiecare vede o lume bună sau una rea, o lume frumoasă sau una urâtă. Și totul are legătură cu experiențele trecute și gândurile ce ne populează corpul mental. Gândurile înseamnă energie și cu această energie construim lumea în care trăim. Dar ne înțelegem gândurile ca să putem înțelege lumea pe care am creat-o?

Oare ce vedem privind imaginea de mai jos? Dacă nu știm nimic despre acel loc, vom construi o poveste – povestea noastră.

Trei intervale practice de câte un minut fiecare sunt suficiente. Pentru exercițiul de astăzi, închide ochii și repetă pe îndelete ideea zilei. Apoi deschide-i încet și privește în jur fără să te oprești în mod deosebit asupra niciunui lucru. Amintește-ți din prima lecție să le privești pe toate ca fiind egale și fără o semnificație aparte. Privește repejor, dar relaxat. Apoi, la final, închide ochii și repetă ideea zilei. Tot ce ai văzut este parte din lumea ta, iar lumea ta este determinată de percepția ta pur subiectivă și de gândurile tale. În lumea percepțiilor există simultan miliarde de lumi într-o singură lume.

Gândurile mele ( fără înțeles) determină lumea pe care o văd ( fără înțeles).

      Conform indicațiilor din Curs, metoda generală de efectuare a exercițiilor – care poate fi păstrată și după ce s-a parcurs întregul Curs și ai rămas sub îndrumarea profesorului lăuntric, este următoarea:

      Dimineața, seara sau în cursul zilei aloci exercițiilor o perioadă de timp conform indicațiilor din Curs. La începutul intervalului, de regulă dimineața, se citește lecția și se repetă cu ochii închiși ideea zilei sau acele idei din lecție care au avut ecou în inima ta. Apoi, tot cu ochii închiși, te abandonezi lui Dumnezeu în perfectă liniște și total relaxat. Este practic o perioadă de meditație pe parcursul căreia gândurile de tot felul îți vor da târcoale. Pentru a le îndepărta e suficient ca, atunci când apar, să repeți ideea zilei și să te adâncești din nou în meditație – fără gânduri, fără dorințe, fără așteptări: doar tu cu Sinele tău, în perfectă liniște. Vei sta așa atâta timp cât te vei simți bine. Este recomandat să-ți alegi o poziție comodă în care să te simți bine și să fii complet relaxat. Deși în Curs nu sunt date indicații specifice privind poziția în afară de faptul că este indicat să stai “în capul oaselor”, probabil că pentru majoritatea oamenilor este foarte bună poziția așezat pe un scaun cu spatele drept și palmele pe genunchi. O relaxare completă se poate obține și întins pe spate, dar numai dacă ești foarte odihnit și nu există riscul să adormi, mai ales seara sau în cursul zilei.

       Este recomandat ca intervalul de dimineață să se efectueze imediat după trezire, sau cât de repede se poate, iar cel de seară imediat înainte de culcare.

O altă idee greu de crezut. Cum să nu însemne nimic?

Lecția de astăzi pune accentul pe faptul că ceea ce gândim nu are realitate. Mai mult decât atât, aflăm că gândurile care ne străbat mintea nu sunt ale noastre. Dar ale cui? Da, pot fi și gândurile celor din jur, dar nu despre asta este vorba aici. Problema se pune altfel.

Ideea de astăzi are legătură cu cea din lecția 7 în care am învățat că aproape toate gândurile noastre au la bază întâmplări și credințe care vin din trecut, un trecut care acum nu mai există. Gândurile rezultă dintr-o activitate febrilă a minții pusă să compileze datele pe care le are la dispoziție și care vin din acest trecut.

Ni se vorbește apoi despre faptul că aceste gânduri nu sunt adevăratele noastre gânduri. Dacă în lecțiile trecute eram plasați oarecum pe o poziție exterioară, de observator al minții și al gândurilor ( “aceste gânduri” ) astăzi ne identificăm cu mintea și ne revendicăm gândurile ( “gândurile mele”). Noi suntem gânditorul. Și dacă noi suntem gânditorul, cum pot să nu ne aparțină aceste gânduri? Și cum pot să nu însemne nimic? Și cum pot să nu fie adevăratele noastre gânduri?

Nu înseamnă nimic pentru că se referă la ceva trecut, care nu mai există. Ori nu poți să te gândești la “nimic”. Logica ar spune că dacă te gândești la “nimic”, nu gândești de fapt. Apare contradicția. Deși mintea e străbătută de gânduri,  în momentul prezent practic  nu gândești. Ai mintea ocupată cu gânduri care au la bază ceva trecut, dar nu este deschisă pentru acele gânduri reale care ar trebui să vină din momentul prezent.

Ca să anticipăm puțin și să ieșim din încâlceală, putem să spunem că menținând mintea ocupată blocăm canalul de comunicare cu intuiția. Unii îi spun intuiție, alții inspirație, alții sinele superior, spirit, etc…

Dacă ai parcurs teoria, ți-e ușor să înțelegi că, de fapt, este vorba despre doi “tu”:

Un “tu” agitat și guraliv – Gânditorul – care se identifică cu mintea (ego, personalitate) și un “tu” ascuns și liniștit – Spiritul, Sinele. “Tu” cel real, veșnic și cunoscător ești Sinele, pe când celălalt “tu”, adică ego, ești limitat și efemer. Ego pune mintea neîncetat la treabă și atunci ea cum să mai audă vocea Spiritului care vine din momentul prezent și care are răspunsul la toate problemele și întrebările pe care le-ai putea pune?

Ca să nu ne încurcăm și mai tare, dacă nu ai parcurs teoria ne rezumăm să acceptăm ideea așa cum ne este prezentată în lecție. Dar puțină înțelegere ne ajută să mergem mai departe.   Altfel avem șanse să abandonăm în bibliotecă o carte mare și albastră așa cum au făcut mulți alții înaintea noastră.

Astăzi se recomandă 5 intervale practice de cel mult un minut fiecare.

Cu ochii închiși identificăm gândurile așa cum ne apar ele pe ecranul minții, fără să le selectăm:

” Dacă ți se pare util, poți să-ți imaginezi că vezi trecând prin fața ta un alai bizar asortat, cu foarte puțină semnificație personală pentru tine.”

Pe măsură ce identifici gândurile spune-ți:

La fiecare interval practic repetă întâi ideea zilei iar la final adaugă :

Această idee mă va ajuta să mă eliberez de tot ce cred acum.

      Conform indicațiilor din Curs, metoda generală de efectuare a exercițiilor – care poate fi păstrată și după ce s-a parcurs întregul Curs și ai rămas sub îndrumarea profesorului lăuntric, este următoarea:

      Dimineața, seara sau în cursul zilei aloci exercițiilor o perioadă de timp conform indicațiilor din Curs. La începutul intervalului, de regulă dimineața, se citește lecția și se repetă cu ochii închiși ideea zilei sau acele idei din lecție care au avut ecou în inima ta. Apoi, tot cu ochii închiși, te abandonezi lui Dumnezeu în perfectă liniște și total relaxat. Este practic o perioadă de meditație pe parcursul căreia gândurile de tot felul îți vor da târcoale. Pentru a le îndepărta e suficient ca, atunci când apar, să repeți ideea zilei și să te adâncești din nou în meditație – fără gânduri, fără dorințe, fără așteptări: doar tu cu Sinele tău, în perfectă liniște. Vei sta așa atâta timp cât te vei simți bine. Este recomandat să-ți alegi o poziție comodă în care să te simți bine și să fii complet relaxat. Deși în Curs nu sunt date indicații specifice privind poziția în afară de faptul că este indicat să stai “în capul oaselor”, probabil că pentru majoritatea oamenilor este foarte bună poziția așezat pe un scaun cu spatele drept și palmele pe genunchi. O relaxare completă se poate obține și întins pe spate, dar numai dacă ești foarte odihnit și nu există riscul să adormi, mai ales seara sau în cursul zilei.

       Este recomandat ca intervalul de dimineață să se efectueze imediat după trezire, sau cât de repede se poate, iar cel de seară imediat înainte de culcare.